ICCJ. Decizia nr. 1839/2011. Civil
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 1839/2011
Dosar nr. 19935/245/2009
Şedinţa publică din 2 martie 2011
Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:
Prin decizia nr. 597 din 26 noiembrie 2010 Curtea de Apel Iaşi – secţia civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie a respins cererea de recuzare formulată de recurentul B.E. ca inadmisibilă.
De asemenea, a respins cererea de sesizare a Curţii Constituţionale cu privire la excepţia de neconstituţionalitate a următoarelor texte de lege: art. 50 alin. (2) din Legea nr. 230/2007, art. 171 din Legea nr. 146/1997, art. 28 alin. (1), (2), (3) C. proc. civ., art. 29 alin. (4) din Legea nr. 47/1992, art. 183 C. proc. civ., art. 244 alin. (1) C. proc. civ., art. 167, art. 168 C. proc. civ., art. 305 C. proc. civ. art. 138 C. proc. civ., art. 312 C. proc. civ., art. 11 alin. (3) din O.U.G. nr. 51/2008, art. 19 alin. (4) din Legea nr. 51/1995, art. 1 pct. 13 din Legea nr. 459/2006.
Prin aceeaşi încheiere a fost respins recursul formulat împotriva încheierii de şedinţă din 26 martie 2010 a Tribunalului Iaşi în dosar nr. 19935/245/2009, ca inadmisibil.
Pentru a se pronunţa astfel, instanţa a avut în vedere, pe aspectul cererii de recuzare, dispoziţiile art. 28 alin. (2) şi art. 30 alin. (3) C. proc. civ., potrivit cărora nu se pot recuza toţi judecătorii unei instanţe, cererea în acest sens fiind inadmisibilă.
În ce priveşte solicitarea de sesizare a Curţii Constituţionale, aceasta a fost apreciată ca inadmisibilă faţă de prevederile art. 29 alin. (5) cu referire la art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, întrucât textele a căror neconstituţionalitate s-a invocat n-au legătură cu judecata cauzei.
Tot astfel, a fost găsită inadmisibilă cererea de recurs formulată împotriva unei încheieri premergătoare (cea din 26 martie 2010 a Tribunalului Iaşi) în condiţiile în care dispoziţiile art. 299 alin. (1) C. proc. civ. stabilesc obiectul acestei căi de atac, iar potrivit art. 282 alin. (2) C. proc. civ. împotriva încheierilor premergătoare nu se poate face apel decât odată cu fondul, în afară de cazul în care prin ele s-a întrerupt cursul judecăţii.
Decizia a fost atacată cu recurs de către B.E. care a susţinut că în mod greşit instanţa nu a înaintat Curţii Constituţionale, spre soluţionare, excepţiile de neconstituţionalitate invocate, încălcând astfel în mod grav legea.
Recursul a fost înregistrat pe rolul instanţei la 30 noiembrie 2010, dată raportat la care se constată tardivitatea exercitării căii de atac.
Astfel, potrivit art. 29 alin. (6) din Legea nr. 47/1992, soluţia de respingere a cererii de sesizare a Curţii Constituţionale poate fi atacată cu recurs la instanţa imediat superioară, în termen de 48 de ore de la pronunţare.
Fiind un termen pe ore calculul acestuia se realizează conform art. 101 alin. (2) C. proc. civ. (începe să curgă la miezul nopţii zilei următoare).
Cum în speţă hotărârea a fost pronunţată la 26 noiembrie 2010, rezultă, faţă de dispoziţiile procedurale anterior menţionate şi faţă de art. 29 alin. ultim din Legea nr. 47/1992, că termenul de recurs s-a împlinit la 29 noiembrie 2010.
În aceste condiţii, exercitarea căii de atac la 30 noiembrie 2010 s-a realizat tardiv, astfel încât recursul urmează să fie respins în consecinţă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca tardiv, recursul declarat de reclamantul B.E. împotriva deciziei nr. 597 din 26 noiembrie 2010 a Curţii de Apel Iaşi - secţia civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 2 martie 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1838/2011. Civil. Pretenţii. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 1842/2011. Civil. Legea 10/2001. Revizuire -... → |
|---|
