ICCJ. Decizia nr. 1889/2011. Civil. Drepturi băneşti. Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 1889/2011
Dosar nr. 3883/120/2008
Şedinţa publică din 3 martie 2011
Asupra recursului constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 1643 din 21 octombrie 2008, pronunţată de Tribunalul Dâmboviţa, a fost admisă cererea reclamantei G.G. de obligare a pârâtei SC P. SA, la plata drepturilor salariale, prevăzute de art. 168 alin. (1) din C.C.M.U., pe perioada 2005-2007.
Împotriva sentinţei civile a declarat recurs pârâta, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie. La termenul din 24 martie 2009, în şedinţă publică, recurenta-pârâtă a invocat excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 286, 287 şi 288 C. muncii, ale art. 74, 75 şi 77 din Legea nr. 168/1999 privind soluţionarea conflictelor de muncă şi art. 164 C. proc. civ., solicitând instanţei suspendarea judecării cauzei şi sesizarea Curţii Constituţionale cu soluţionarea excepţiei invocate.
Prin încheierea din 15 aprilie 2009, Curtea de Apel Ploieşti, Secţia conflicte de muncă şi asigurări sociale, a respins cererea de sesizare a Curţii Constituţionale, formulată de pârâtă.
Împotriva încheierii din 15 aprilie 2009 a Curţii de Apel Ploieşti, Secţia conflicte de muncă şi asigurări sociale, a declarat recurs pârâta, la data de 16 aprilie 2009, criticând-o ca fiind nelegală.
Prin încheierea de şedinţă din data de 17 decembrie 2009, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie Curte de Casaţie şi Justiţie - secţia civilă şi de proprietate intelectuală a suspendat judecata cererii de recurs formulată de pârâta SC P. SA Bucureşti – Membru O.M.V. Grup, împotriva încheierii de şedinţă din data de 15 aprilie 2009 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia conflicte de muncă şi asigurări sociale, în temeiul art. 242 alin. (1), pct. 2 C. proc. civ., constatând că la strigarea cauzei nu a răspuns niciuna dintre părţi şi că nu s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă.
La data de 5 ianuarie 2011, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, din oficiu, a repus cauza pe rol în vederea discutării perimării.
Analizând această excepţie, Înalta Curte constată că este întemeiată, pentru următoarele considerente:
Potrivit art. 248 alin. (1) C. proc. civ., orice cerere de chemare în judecată, contestaţie, apel, recurs, revizuire şi orice altă cerere de reformare sau de revocare se perima de drept, chiar împotriva incapabililor, dacă a rămas în nelucrare din vina părţii, timp de un an, în materie civilă.
Rezultă că, pentru a interveni perimarea în materie civilă, pricina, indiferent de faza procesuală în care se află, trebuie să fi rămas în nelucrare timp de un an şi această lăsare a pricinii în nelucrare să fie cauzată de culpa părţii.
Altfel spus, perimarea operează cu condiţia ca timp de un an să nu se fi săvârşit nici un act de procedură în vederea judecării cauzei, situaţie cauzată de lipsa de diligentă a părţilor, care nu au acţionat în acest scop, deşi aveau posibilitatea să o facă.
Aceasta este şi situaţia în speţă, unde, după suspendarea judecăţii recursului pe temeiul art. 242 alin. (1), pct. 2 C. proc. civ., măsură dispusă la termenul din 9 octombrie 2009, părţile au lăsat să treacă un interval de timp de un an fără să fi săvârşit vreun act de procedură în vederea reluării judecăţii recursului.
Astfel, din verificarea actelor dosarului reiese că, până la data de 17 decembrie 2010, când s-a împlinit termenul de perimare, calculat conform art. 101 alin. (3) şi (5) C. proc. civ., părţile nu au înregistrat nicio cerere de repunere a cauzei pe rol în vederea continuării judecăţii.
Reţinând, aşadar, întrunirea în cauză a condiţiilor perimării, prevăzute de art. 248 alin. (1) C. proc. civ., constatând, totodată, că, potrivit aceluiaşi text de lege, perimarea operează de drept şi că, potrivit art. 252 alin. (1) teza I C. proc. civ., ea se poate constata şi din oficiu de către instanţă, Înalta Curte urmează să constate perimată cererea de recurs cu a cărei judecată a fost învestită.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Constată perimat recursul declarat de pârâtul SC P. SA membru O.M.V. Grup împotriva încheierii de şedinţă din 15 aprilie 2009 a Curţii de Apel Ploieşti.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 3 martie 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1888/2011. Civil | ICCJ. Decizia nr. 1926/2011. Civil. Revendicare imobiliară.... → |
|---|
