ICCJ. Decizia nr. 1980/2011. Civil. Pretenţii. Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 1980/2011
Dosar nr. 3262/111/2009
Şedinţa publică din 4 martie 2011
Asupra cauzei civile de faţă, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 353/C din 8 decembrie 2009 a Tribunalului Bihor – secţia civilă, s-a respins acţiunea formulată de reclamantul D.I.T. împotriva pârâtului Statul Român, prin Ministerul Finanţelor Publice, având ca obiect obligarea acestuia la plata daunelor morale în cuantum de 500.000 de lei.
În motivarea cererii, a arătat că, prin rezoluţia Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie din 9 martie 2009, s-a reţinut în sarcina sa comiterea unor infracţiuni pe care nu le-a săvârşit, ceea ce-l determină să nu se mai simtă în siguranţă în România.
În pronunţarea sentinţei, Tribunalul a constatat că, prin rezoluţia sus-menţionată, s-a dispus neînceperea urmăririi penale faţă de procurorul M.M. de la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Cluj, sub aspectul săvârşirii infracţiunilor prevăzute de art. 288, 289 şi 249 C. pen., deoarece faptele nu există în materialitatea lor.
Reclamantul nu are temei pentru a i se acorda daune morale în speţă, nefiind incidente dispoziţiile art. 504-507 C. proc. pen. şi nici prevederile constituţionale invocate în acţiune.
În speţă, nu rezultă că reclamantul ar fi fost condamnat pe nedrept sau privat de libertate în mod nelegal.
Această soluţie a fost menţinută prin decizia civilă nr. 40 din 27 aprilie 2010 a Curţii de Apel – secţia civilă mixtă, conform căreia s-a respins, ca nefondat, apelul declarat de reclamant.
Curtea a reţinut că, în mod corect, prima instanţa a constatat că nu sunt îndeplinite în cauză cerinţele art. 504-507 C. proc. pen. şi nici ale art. 998 C. civ., petentul neadministrând dovezi din care să rezulte că trebuie angajată răspunderea civilă delictuală a Statului Român, în calitate de comitent pentru prepuşii săi (magistraţii procurori).
Împotriva acestei decizii a declarat recurs reclamantul, afirmând că cererea sa de chemare în judecată a fost pe deplin motivată, dar în România, când persoanele care săvârşesc infracţiuni sunt funcţionari publici angajaţi de Guvern, aceştia nu sunt traşi la răspundere nici civilă şi nici penală, fiind protejaţi de sistem.
Faţă de susţinerile arătate mai sus, Înalta Curte a supus dezbaterii excepţia nulităţii recursului, pe care o consideră întemeiată pentru următoarele considerente:
Conform art. 3021 alin. (1) lit. c) C. proc. civ., cererea de recurs trebuie să cuprindă, sub sancţiunea nulităţii, motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul şi dezvoltarea lor sau, după caz, menţiunea că acestea vor fi depuse printr-un memoriu separat.
Aceste motive trebuie să se circumscrie cazurilor de casare sau de modificare prevăzute de art. 304 C. proc. civ.
Susţinerile recurentului, astfel cum au fost prezentate mai sus, nu se pot încadra în niciunul dintre motivele de nelegalitate reglementate în textul de lege sus-menţionat, fiind practic nemulţumiri generale la adresa sistemului de justiţie, fără să se arate, însă, faţă de obiectul cererii de chemare în judecată, argumentele pentru care ar fi îndeplinite în cauză cerinţele răspunderii statului în condiţiile art. 504-507 C. proc. pen. sau art. 998 şi următoarele C. civ.
Ca atare, imposibilitatea încadrării susţinerilor recurentului în dispoziţiile art. 304 C. proc. civ. echivalează cu nemotivarea căii de atac exercitate, astfel încât, în baza art. 306 alin. (1) cu referire la art. 303 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va constata nul recursul declarat de reclamant.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Constată nul recursul declarat de reclamantul D.I.T. împotriva deciziei nr. 40/A din 27 aprilie 2010 a Curţii de Apel Oradea – secţia civilă mixtă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 4 martie 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1975/2011. Civil. Reparare prejudicii erori... | ICCJ. Decizia nr. 1983/2011. Civil. Legea 10/2001. Revizuire -... → |
|---|
