ICCJ. Decizia nr. 2016/2011. Civil. Conflict de competenţă. Fond
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 2016/2011
Dosar nr. 23466/3/2009
Şedinţa din camera de consiliu din data de 4 martie 2011
Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 460 din 10 martie 2009 Tribunalul Arad – secţia contencios administrativ şi fiscal, litigii de muncă şi asigurări sociale a constatat necompetenţa acestei instanţe în soluţionarea cauzei privind pe reclamanţii A.R. şi L.D., în contradictoriu cu SC „P.” SA - Membru OMV Grup, având ca obiect obligarea acesteia la plata contravalorii cotei de gaz de 4.000 m.c. pe an, pentru perioada anilor 2005, 2006 şi 2007, actualizată cu indicele de inflaţie la data plăţii.
A stabilit că este competent teritorial exclusiv să soluţioneze pricina, Tribunalul Bucureşti şi a dispus trimiterea dosarului instanţei competente, în vederea judecăţii.
Pentru a se pronunţa astfel, instanţa a reţinut că sediul pârâtei se află în municipiul Bucureşti, astfel încât devin aplicabile prevederile art. 72 din Legea nr. 168/1999 privind soluţionarea conflictelor de muncă potrivit cărora – cererile referitoare la soluţionarea conflictelor de drepturi se adresează instanţei judecătoreşti competente în a cărei circumscripţie îşi are sediul unitatea.
Prin sentinţa civilă nr. 1001 din 4 februarie 2010, Tribunalul Bucureşti - secţia a VIII-a civilă, conflicte de muncă şi asigurări sociale a admis excepţia de necompetentă materială şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Arad.
S-a constatat ivit conflictul negativ de competenţă şi a înaintat cauza Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie pentru soluţionarea acestuia.
Pentru a se pronunţa astfel, instanţa a reţinut că, din punct de vedere teritorial, competenţa de soluţionare a conflictelor de muncă este reglementată prin prevederile art. 72 din Legea nr. 168/1999 privind soluţionarea conflictelor de muncă, precum şi prin dispoziţiile art. 284 alin. (2) C. muncii, iar în conflictul dintre cele două prevederi, are prioritate competenţa stabilită prin Codul muncii, respectiv instanţei de la domiciliul reclamanţilor.
Aceasta întrucât, prevederile art. 72 din Legea nr. 168/1999 care stabilea competenţa în favoarea instanţei în a cărei circumscripţie îşi are sediul angajatorul, este o normă anterioară în timp, celei C. muncii şi are caracter de normă specială în ceea ce priveşte competenţa, numai referitor la dispoziţiile Codului de procedură civilă, necesitatea unei reglementări a procedurii de soluţionare a conflictelor de muncă fiind impusă la momentul adoptării legii, în contextul vechiului Cod al muncii.
Ulterior, au intrat în vigoare dispoziţiile Legii nr. 59/2003 ( noul Cod al muncii ) care, printre alte reglementări, conţinea şi norme de modificare a regulilor de competenţă teritorială în materie, fiind abrogate astfel, în mod indirect, prevederile art. 72 din Legea nr. 168/1999, întrucât dispoziţiile art. 298 alin. (2) C. muncii au prevăzut că pe data intrării în vigoare a acestuia se aprobă orice alte dispoziţii contrare.
Prin decizia civilă nr. 3340/R din 6 septembrie 2010, Curtea de Apel Bucureşti - secţia a VII-a civilă şi pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale a respins, ca nefondat, recursul declarat de pârâta SC „P.” SA – Membru OMV Grup împotriva hotărârii respective.
Fiind învestit cu soluţionarea conflictului negativ de competenţă, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - secţia civilă şi de proprietate intelectuală l-a înregistrat sub nr. 23466 /3/2009, la data de 8 octombrie 2010, fiind fixat termen pentru rezolvare pe data de 4 martie 2011.
Analizând conflictul negativ de competenţă, în conformitate cu prevederile art. 20 alin. (2) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Arad, aceasta fiind instanţa în a cărui rază teritorială domiciliază reclamanţii, potrivit considerentelor ce vor urma:
Astfel, în materia conflictelor de muncă, din punct de vedere teritorial, competenţa de soluţionare a acestora este reglementată prin prevederile art. 72 din legea nr. 168/1999 privind soluţionarea conflictelor de muncă, potrivit cărora, competenţa aparţine instanţei în a cărei circumscripţie îşi are sediul angajatorul, precum şi de dispoziţiile art. 284 alin. (2) C. muncii, potrivit cărora competenţa de soluţionare aparţine instanţei de la domiciliul reclamantului.
Conflictul dintre cele două reglementări a fost tranşat în favoarea celei din urmă, în sensul că, competenţa de soluţionare a conflictelor de muncă aparţine instanţei de la domiciliul reclamanţilor, conform prevederilor art. 284 alin. (2) C. muncii.
Aceasta întrucât prevederile art. 72 din Legea nr. 168/1999 privind soluţionarea conflictelor de muncă sunt anterioare în timp celor prevăzute în Codul muncii, având caracter de normă specială în ceea ce priveşte competenţa, însă numai în raport de dispoziţiile Codului de procedură civilă, nu şi în raport de prevederile C. muncii.
În acelaşi timp, dispoziţiile art. 298 alin. (2) C. muncii au prevăzut faptul că, pe data intrării în vigoare a acestora, se abrogă orice alte dispoziţii contrare, astfel încât, prevederile din Lega nr. 168/1999 referitor la competenţa teritorială în materie, au fost abrogate în mod expres şi indirect, pe data intrării în vigoare a Legii nr. 53/2003 ( Codul muncii ).
În consecinţă, raportat la prevederile art. 284 alin. (2) Codul muncii, coroborate cu dispoziţiile art. 2 lit. c) C. proc. civ., competenţa materială de soluţionare a cauzei aparţine Tribunalului Arad, în condiţiile în care reclamanţii îşi au domiciliul în raza teritorială a acestui judeţ, conform cererii de chemare în judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei privind pe reclamantele A.R. şi L.D., în contradictoriu cu pârâta SC „P.” SA – Membru OMV Grup, în favoarea Tribunalului Arad.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 4 martie 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1992/2011. Civil. Drepturi băneşti. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 2018/2011. Civil. Conflict de competenţă. Fond → |
|---|
