ICCJ. Decizia nr. 1992/2011. Civil. Drepturi băneşti. Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 1992/2011
Dosar nr. 3628/90/2008
Şedinţa publică din 4 martie 2011
Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 184 din 17 februarie 2009 pronunţată de Tribunalul Vâlcea - Secţia civilă, conflicte de muncă şi asigurări sociale, s-a admis acţiunea formulată de reclamantul C.F., în contradictoriu cu pârâta SNP P. SA; a obligat pârâta să plătească reclamantului drepturile salariale reprezentând prima de Paşti aferent anului 2007, calculată în raport de salariul de bază mediu pe unitatea angajatoare, potrivit dispoziţiilor art. 168 din CCM, sumă actualizată potrivit indicelui de inflaţie la momentul plăţii efective şi a respins cererea de acordare a cheltuielilor de judecată.
Împotriva acestei sentinţe, pârâta S.N.P. P. S.A. Bucureşti a declarat recurs, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
La termenul din 6 mai 2009, recurenta-pârât a invocat excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 287 din Legea nr. 53/2003, privind Codul muncii cu normele fundamentale edictate în Constituţia României în art. 21 pct. 1, 2 şi 3, art. 53 şi 124 precum şi prevederile art. 6 al C.E.D.O.
Prin încheierea de şedinţă din data de 27 mai 2009, Curtea de Apel Piteşti - secţia civilă, pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale şi pentru cauze cu minori şi de familie a respins cererea de înaintare a excepţiei către Curtea Constituţională formulată de pârâta S.C. P. S.A. Bucureşti.
Împotriva acestei încheieri, a declarat recurs pârâta S.C. P. S.A. Bucureşti.
Prin încheierea de şedinţă din data de 20 noiembrie 2009, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Secţia civilă şi de proprietate intelectuală a suspendat judecata recursului declarat de recurenta-pârâtă împotriva încheierii din 27 mai 2009 a Curţii de Apel Piteşti - Secţia civilă, pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale şi pentru cauze cu minori şi de familie, în temeiul art. 242 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., constatând că la strigarea cauzei nu a răspuns niciuna dintre părţi şi că nu s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă.
La data de 15 decembrie 2010 , Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, din oficiu, a repus cauza pe rol în vederea discutării perimării.
Analizând această excepţie, Înalta Curte constată că este întemeiată, pentru următoarele considerente:
Potrivit art. 248 alin. (1) C. proc. civ., orice cerere de chemare în judecată, contestaţie, apel, recurs, revizuire şi orice altă cerere de reformare sau de revocare se perima de drept, chiar împotriva incapabililor, dacă a rămas în nelucrare din vina părţii, timp de un an, în materie civilă.
Rezultă că, pentru a interveni perimarea în materie civilă, pricina, indiferent de faza procesuală în care se află, trebuie să fi rămas în nelucrare timp de un an şi această lăsare a pricinii în nelucrare să fie cauzată de culpa părţii.
Altfel spus, perimarea operează cu condiţia ca timp de un an să nu se fi săvârşit nici un act de procedură în vederea judecării cauzei, situaţie cauzată de lipsa de diligentă a părţilor, care nu au acţionat în acest scop, deşi aveau posibilitatea să o facă.
Aceasta este şi situaţia în speţă, unde, după suspendarea judecăţii recursului pe temeiul art. 242 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., măsură dispusă la termenul din 20 noiembrie 2009, părţile au lăsat să treacă un interval de timp de un an fără să fi săvârşit vreun act de procedură în vederea reluării judecăţii recursului.
Astfel, din verificarea actelor dosarului reiese că, până la data de 15 decembrie 2010, când s-a împlinit termenul de perimare, calculat conform art. 101 alin. (3) şi (5) C. proc. civ., părţile nu au înregistrat nicio cerere de repunere a cauzei pe rol în vederea continuării judecăţii.
Reţinând, aşadar, întrunirea în cauză a condiţiilor perimării, prevăzute de art. 248 alin. (1) C. proc. civ., constatând, totodată, că, potrivit aceluiaşi text de lege, perimarea operează de drept şi că, potrivit art. 252 alin. (1) teza I C. proc. civ., ea se poate constata şi din oficiu de către instanţă, înalta Curte urmează să constate perimată cererea de recurs cu a cărei judecată a fost învestită.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Constată perimat recursul declarat de pârâta SC P. SA împotriva încheierii de şedinţă din data de 27 mai 2009 a Curţii de Apel Piteşti, secţia civilă, pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale şi pentru cauze cu minori şi de familie.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 4 martie 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1988/2011. Civil. Drepturi băneşti. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 2016/2011. Civil. Conflict de competenţă. Fond → |
|---|
