ICCJ. Decizia nr. 2039/2011. Civil. Strămutare. Contestaţie în anulare - Recurs
| Comentarii |
|
ROM Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 2039/2011
Dosar nr.4764/1/2009
Şedinţa publică din 4 martie 2011
Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:
Prin încheierea pronunţată în cameră de consiliu la data de 23 ianuarie 2009 de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie s-a respins cererea de strămutare a judecării dosarului nr. 98/336/2007 al Tribunalului Bihor, formulată de petenţii M.S., R.K. şi M.S.M.
La data de 2 iunie 2009 s-a înregistrat pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, contestaţia în anulare formulată de petenţii M.S.M., R.K. şi M.S. împotriva încheierii nr. 536 din 23 ianuarie 2009 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia civilă şi de proprietate intelectuală, pronunţată în dosarul nr. 3321/1/2008.
Prin cererea întemeiată în drept pe dispoziţiile art. 37 alin. (2), art. 41 alin. (2) C. proc. civ. şi pe dispoziţiile codului civil, contestatorii au solicitat casarea încheierii şi trimiterea cauzei la fond pentru rejudecare.
Prin încheierea de şedinţă de la data de 6 noiembrie 2009 judecata contestaţiei în anulare a fost suspendată în temeiul art. 1551 C. proc. civ. deoarece contestatorii deşi citaţi cu menţiunea îndeplinirii obligaţiilor de timbrare a cererii, de depunere a unui număr suficient de exemplare de pe cerere pentru a fi comunicate părţilor şi de a indica adresele tuturor intimaţilor în vederea citării lor, nu s-au conformat acestei obligaţii stabilite de instanţă.
Din oficiu, cauza a fost repusă pe rol, la data de 15 decembrie 2010 în vederea discutării perimării, conform art. 252 alin. (1) C. proc. civ.
Analizând lucrările dosarului, Înalta Curte constată următoarele:
Potrivit art. 248 alin. (1) C. proc. civ., incident în cauză, „orice cerere de chemare în judecată, contestaţie, apel, recurs, revizuire şi orice altă cerere de reformare sau de revocare se perimă de drept, chiar împotriva incapabililor, dacă a rămas în nelucrare din vina părţii mai mult de un an".
Perimării i s-a atribuit o natură juridică mixtă, în sensul că reprezintă atât o acţiune procedurală pentru nerespectarea termenului prevăzut de lege, cât şi o prezumţie de desistare, dedusă din faptul nestăruinţei vreme îndelungată în judecată.
Reglementată ca o excepţie de procedură, în strânsă legătură cu respectarea regulilor privind judecata, excepţia de perimare este dirimantă, întrucât scopul admiterii sale este stingerea procesului în faza în care acesta se află şi este absolută, întrucât este reglementată de norme imperative, fiind prevăzută în interesul părţilor dar şi în interesul unei bune administrări a actului de justiţie.
Pentru a interveni însă perimarea, este necesar să se constate că lăsarea în nelucrare a procesului se datorează culpei părţii, existând în acest sens o prezumţie simplă de culpă, dedusă din lipsa de stăruinţă în judecată în intervalul de timp reglementat de lege.
În speţă, de la data când a intervenit suspendarea, respectiv, 6 noiembrie 2009, şi până la data repunerii pe rol din oficiu, şi anume, 15 decembrie 2010, nici una din părţi nu a întrerupt cursul perimării, lăsând în nelucrare cauza.
Faţă de cele ce preced, având în vedere că lăsarea cauzei în nelucrare se datorează culpei părţii, Înalta Curte constată incidenţa art. 248 alin. (1) C. proc. civ. şi perimarea contestaţiei în anulare.
PENTRU ACESTE MOTIV.
ÎN NUMELE LEGI.
DECIDE
Constată perimată contestaţia în anulare formulată de contestatorii M.S.M, R.K. (S.) şi M.S. împotriva încheierii nr. 536 din 23 ianuarie 2009 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia civilă şi de proprietate intelectuală, pronunţată în dosarul nr. 3321/1/2008.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 4 martie 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2038/2011. Civil. Plângere împotriva... | ICCJ. Decizia nr. 2077/2011. Civil. Legea 10/2001. Contestaţie... → |
|---|
