ICCJ. Decizia nr. 2482/2011. Civil. Actiune in raspundere delictuala. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 2482/2011
Dosar nr. 42732/3/2006
Şedinţa publică din 17 martie 2011
Deliberând, în condiţiile art. 256 C. proc. civ., asupra cauzei civile de faţă, a reţinut următoarele:
1. Hotărârea instanţei de apel.
Prin Decizia civilă nr. 48A din 21 aprilie 2010, Curtea de Apel Târgu-Mureş, secţia civilă, de muncă şi asigurări sociale, pentru minori şi familie a admis apelurile declarate de pârâţii SC M.P. SRL, S.C.Ş., C.A. şi C.R. împotriva sentinţei civile nr. 377 din 17 martie 2009 pronunţată de Tribunalul Mureş. Sentinţa a fost desfiinţată şi cauza trimisă spre rejudecare primei instanţe.
Pentru a decide astfel, instanţa de apel a reţinut că la termenul de judecată din 03 martie 2009, când au avut loc dezbaterile în fond în faţa primei instanţe, procedura de citare nu era legal îndeplinită cu pârâţii S.C.Ş., C.R. şi C.A.C., întrucât, deşi la dosarul cauzei existau suficiente indicii cu privire la domiciliul acestora totuşi au fost citaţi la locul de muncă, respectiv la sediul pârâtei SC M.P. SRL, care a refuzat primirea citaţiilor, astfel că acestea au fost afişate.
Curtea a constatat că se află într-o situaţie oarecum similară, chiar dacă nu a declarat apel, şi pârâtul H.A., care pe tot parcursul judecăţii în faţa primei instanţe a fost citat la sediul aceleiaşi societăţi pârâte, fără să i se fi pus în vedere reclamantei obligaţia de a-i indica domiciliul, conform prevederilor art. 82 alin. (1) C. proc. civ.
2. Recursul.
2.1. Motive.
Reclamanta a declarat recurs, întemeiat în drept pe dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., prin care a formulat următoarele critici:
Citaţia este actul de procedură prin care instanţa înştiinţează părţile de existenţa procesului pe rol. În prezenta pricină nu se poate susţine faptul că pârâţii persoane fizice nu au avut cunoştinţă de existenţa dosarului, având în vedere faptul că de la data la care a fost editat şi publicat articolul în discuţie şi cel puţin până la data pronunţării hotărârii de către instanţa de fond, toţi aceştia au fost angajaţi ai pârâtei persoană juridică.
Pentru a invoca nulitatea, întrucât nu au fost respectate dispoziţiile art. 89 alin. (1) C. proc. civ., viciul citării trebuie să fi produs părţii o vătămare procesuală, imposibil de înlăturat altfel, însă în prezenta cauză nicicând vreuna din părţile care au invocat nelegala citare nu a făcut dovada vătămării suferite.
Prevederea înscrisă în art. 90 alin. (1) C. proc. civ. referitoare la citarea la aşezarea profesională nu este una subsidiară celei care stipulează citarea la domiciliu, ci una alternativă.
În speţă nu este aplicabil art. 90 alin. (2) C. proc. civ. care stipulează în sensul că citarea se poate face oriunde, când cel citat primeşte citaţia, întrucât citarea la aşezarea profesională este expres prevăzută de lege ca una dintre modalităţile în care se poate realiza citarea.
Dacă legiuitorul ar fi vrut să stipuleze faptul că cel citat trebuie să semneze personal dovada de comunicare şi în cazul în care citarea se efectuează la locul de muncă, ar fi făcut-o în mod expres.
2.2. Întâmpinarea.
Intimaţii SC M.P. SRL, A.C. şi C.Ş.S. au depus întâmpinare prin care au invocat nulitatea recursului, conform art. 3021 alin. (1) lit. c) C. proc. civ., întrucât criticile recurentei se referă numai la temeinicie cu privire la faptul că pârâţii au cunoscut despre existenţa dosarului şi ca atare puteau fi citaţi şi neregulat şi la faptul că instanţa de fond şi Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie au apreciat procedura completă.
Pe fond recursul trebuie respins, argumentele invocate de reclamantă neputând fi încadrate în dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
2.3. Analiza recursului.
Excepţia nulităţii recursului, pentru motivul arătat la art. 3021 alin. (1) lit. c) C. proc. civ. este nefondată şi va fi respinsă în consecinţă. Criticile formulate prin cererea de recurs vizează aplicarea şi interpretarea eronată a unor texte procedurale, cu consecinţa evaluării unei vătămări procesuale, care în cauză nu există. Prin urmare, în aplicarea dispoziţiilor art. 306 alin. (3) C. proc. civ. aceste critici pot fi încadrate în motivul de casare prevăzut de art. 304 pct. 5 C. proc. civ.
Aspectele invocate prin cererea de recurs nu întrunesc însă cerinţele art. 304 pct. 5 C. proc. civ., astfel încât recursul va fi respins pentru următoarele considerente:
Conform art. 88 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ., citaţia va cuprinde numele, domiciliul şi calitatea celui citat.
Art. 112 pct. 1 C. proc. civ. stabileşte că unul dintre elementele cererii de chemare în judecată este domiciliul sau reşedinţa părţilor.
Din art. 93 C. proc. civ. rezultă că domiciliul arătat în cerere poate să fie cel real sau un domiciliu ales, procesual, indicat pentru comunicarea actelor de procedură pe parcursul judecăţii. Însă, de prevederile art. 93 C. proc. civ. poate să uzeze fiecare parte pentru sine, nefiind de acceptat ca reclamantul să impună comunicarea actelor de procedură pentru pârât la o altă adresă decât domiciliul real al pârâtului, câtă vreme acesta din urmă nu a făcut „alegerea de domiciliu" arătată.
În condiţiile art. 90 alin. (1) şi (2) C. proc. civ., înmânarea citaţiei şi a tuturor actelor de procedură se face la domiciliul sau reşedinţa celui citat. Când acesta are o aşezare agricolă, comercială, industrială sau profesională în altă parte, înmânarea se poate face şi la locul acestor aşezări. Înmânarea se poate face oriunde, când cel citat primeşte citaţia.
Înmânarea citaţiei este un act de procedură pe care îl săvârşeşte agentul procedural. Completarea citaţiei, cu conţinutul arătat în art. 88 C. proc. civ., este un act de procedură pe care îl săvârşeşte grefierul şi care, ţine de evidenţă, este anterior aceluia săvârşit de agentul procedural.
Împrejurarea că art. 90 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ. îngăduie ca, prin abatere de la regula înscrisă în teza I, înmânarea citaţiei să fie făcută într-un alt loc decât domiciliul sau reşedinţa celui citat nu înseamnă că în citaţie trebuie înscris un alt element decât acela arătat în art. 88 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ.
Drept urmare, câtă vreme, în speţă, pârâţii nu şi-au ales ca domiciliu procesual adresa de la locul de muncă, comunicarea citaţiei cuvenite acestora prin afişare la sediul SC M.P. SRL s-a făcut cu nesocotirea prevederilor art. 90 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ. În lipsa unui text care să îngăduie, prin echipolenţă, ca actul de procedură al comunicării citaţiei în alt loc decât domiciliul real să producă efectele comunicării la domiciliul real, procedura de citare cu pârâţii care au lipsit, nu a fost legal îndeplinită pentru termenul din 03 martie 2009.
Întrucât art. 89 alin. (1) C. proc. civ. consacră în materia citării un caz de nulitate expresă, în condiţiile art. 105 alin. (2) teza a II-a C. proc. civ. vătămarea procesuală a pârâţilor, decurgând din nelegala lor citare, se prezumă.
Faţă de cele ce preced, instanţa de apel a pronunţat o soluţie legală, motiv pentru care, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ. recursul va fi respins ca nefondat, cu consecinţa rămânerii irevocabile a hotărârii atacate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge excepţia nulităţii recursului.
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanta S. (R.) M. împotriva deciziei nr. 48A din 21 aprilie 2010 a Curţii de Apel Târgu-Mureş, secţia civilă, de muncă şi asigurări sociale, pentru minori şi familie.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 17 martie 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2485/2011. Civil. Conflict de muncă. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 2479/2011. Civil. Revendicare imobiliară.... → |
|---|
