ICCJ. Decizia nr. 2490/2011. Civil. Strămutare. Revizuire - Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 2490/2011
Dosar nr. 5811/1/2010
Şedinţa publică din 17 martie 2011
Deliberând, în condiţiile art. 256 alin. (1) C. proc. civ., asupra cererii de faţă:
Prin încheierea nr. 2246 din 13 aprilie 2010 Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia civilă şi de proprietate intelectuală, a respins ca rămasă fără obiect cererea formulată de petenta G.A., prin care aceasta solicita strămutarea pricinii ce formează obiectul Dosarului nr. 21682/212/2008 al Tribunalului Constanţa, secţia civilă.
La 01 iulie 2010 petenta a formulat cerere de revizuire împotriva acestei încheieri, solicitând desfiinţarea ei, ca fiind abuzivă şi părtinitoare.
Analizând cererea de revizuire din perspectiva art. 40 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte constată că aceasta este inadmisibilă, urmând a o respinge, pentru considerentele ce succed:
Dispoziţiile legale invocate prevăd că hotărârea asupra cererii de strămutare se dă fără motivare şi nu este supusă niciunei căi de atac. Sintagma folosită de legiuitor cuprinde atât căile de atac ordinare, cât şi pe cele extraordinare, din modul în care este redactat textul rezultând că legea nu face nicio distincţie între aceste căi de atac. Or, unde legea nu distinge, nici judecătorul nu poate face vreo asemenea distincţie.
Recunoaşterea unei căi de atac în alte situaţii decât cele prevăzute de legea procesuală constituie o încălcare a principiului legalităţii, precum şi al principiului constituţional al egalităţii în faţa legii şi din acest motiv, apare ca o soluţie inadmisibilă în ordinea de drept.
Or, normele procesuale privind sesizarea instanţelor judecătoreşti şi soluţionarea cererilor în limitele competenţei atribuite prin lege sunt de ordine publică, corespunzător principiului stabilit prin art. 126 alin. (2) din Constituţia României, neobservarea acestora fiind sancţionată cu nulitatea hotărârii judecătoreşti pronunţate cu nesocotirea lor.
Pentru aceste considerente cererea de revizuire urmează a fi respinsă ca inadmisibilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca inadmisibilă cererea de revizuire formulată de revizuenta G.A. împotriva încheierii nr. 2246 din 13 aprilie 2010 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia civilă şi de proprietate intelectuală.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 17 martie 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2486/2011. Civil. Contestaţie decizie de... | ICCJ. Decizia nr. 2491/2011. Civil → |
|---|
