ICCJ. Decizia nr. 2475/2011. Civil. Legea 10/2001. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 2475/2011
Dosar nr. 1575/62/2009
Şedinţa publică din 17 martie 2011
Deliberând, în condiţiile art. 256 C. proc. civ., asupra cauzei civile de faţă, a reţinut următoarele:
1. Hotărârea instanţei de apel
Prin Decizia civilă nr. 48Ap din 27 aprilie 2010, Curtea de Apel Braşov, secţia civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie, de conflicte de muncă şi asigurări sociale, a respins ca nefondat apelul declarat de pârâţii Primarul Municipiului Braşov şi Municipiul Braşov împotriva sentinţei civile nr. 259/S din 23 octombrie 2009 pronunţată de Tribunalul Braşov.
Pentru a decide astfel, instanţa a arătat că reclamanţii au depus declaraţii privitoare la faptul că nici ei şi nici autorii lor nu au primit de la stat despăgubiri pentru imobilul din litigiu.
Calitatea de moştenitori a reclamanţilor a fost constatată irevocabil prin Decizia civilă nr. 172/Ap/2002, intrată în puterea lucrului judecat, astfel că orice critică referitoare la materialul probator sau motivele care au format convingerea instanţei în pronunţarea hotărârii arătată nu au nicio relevanţă în cauză. La dosarul cauzei au fost depuse şi alte înscrisuri care atestă calitatea de moştenitori după autorii lor a reclamanţilor.
2. Recursul.
2.1. Motive.
Pârâţii au declarat recurs, întemeiat pe dispoziţiile art. 304 pct. 5 şi 7 C. proc. civ., prin care au formulat următoarele critici:
Soluţia pronunţată în apel nu este motivată, fiind încălcate grav dispoziţiile art. 261 pct. 5 C. proc. civ.
Decizia recurată este motivată superficial, fără nicio analiză a probatoriului, în două fraze.
Instanţa nu a respectat prevederile art. 5 din Legea nr. 10/2001. Reclamantul W.M. nu a depus la primărie, ci abia în apel, nicio dovadă precum că autorii lor sau personal nu au beneficiat de despăgubiri pentru imobilul în litigiu potrivit acordurilor între România şi Austria, conform art. 5 din Legea nr. 10/2001. Pârâţii nu puteau emite Decizia solicitată în lipsa unei declaraţii autentificate din care să rezulte că el sau ascendenţii lui, proprietari ai imobilului la data preluării nu au făcut obiectul acordurilor internaţionale încheiate de România privind reglementarea problemelor financiare în suspensie.
Apelanţii nu au făcut dovada de persoane îndreptăţite cu acte de stare civilă ori certificat de moştenitor nici măcar în faţa instanţei de apel. Dovada calităţii de persoană îndreptăţită, ca şi dovada calităţii de moştenitor, nu se poate face decât cu acte de stare civilă şi nu cu hotărâri judecătoreşti.
2.2. Analiza recursului.
Recursul nu este întemeiat şi va fi respins pentru următoarele considerente:
Conform art. 261 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., hotărârea va cuprinde motivele de fapt şi de drept care au format convingerea instanţei, cum şi cele pentru care s-au înlăturat cererile părţilor.
Pentru ca o hotărâre judecătorească să fie considerată motivată, judecătorul are obligaţia să explice soluţia dată fiecărui capăt de cerere sau, după caz, critică în calea de atac, iar nu să răspundă diferitelor argumente ale părţilor care sprijină aceste capete de cerere/critici. Ca atare, nu poate duce la modificarea hotărârii, pentru motivul prevăzut la art. 304 pct. 7 C. proc. civ., împrejurarea că instanţa nu a răspuns fiecărui argument.
În speţă, deşi destul de „concentrate", considerentele pentru care instanţa de apel a respins apelul au răspuns criticilor formulate de apelanţi – faptul că reclamanţii nu au depus declaraţia pe proprie răspundere din care să rezulte dacă au primit sau nu despăgubiri pentru imobil; faptul că reclamanţii nu şi-au dovedit, prin acte de stare civilă, calitatea de moştenitori de pe urma celor de la care a fost preluat imobilul.
Aşadar, criticile formulate nu întrunesc cerinţele art. 304 pct. 7 C. proc. civ.
Nu sunt întemeiate nici criticile formulate în baza art. 304 pct. 5 C. proc. civ.
Astfel, în condiţiile art. 23 din Legea nr. 10/2001, actele doveditoare ale dreptului de proprietate ori, după caz, ale calităţii de asociat sau acţionar al persoanei juridice, precum şi în cazul moştenitorilor, cele care atestă această calitate şi, după caz, înscrisurile care descriu construcţia demolată şi orice alte înscrisuri necesare evaluării pretenţiilor de restituire decurgând din prezenta lege, pot fi depuse până la data soluţionării notificării.
Expresia „soluţionarea notificării" trebuie înţeleasă în sensul că vizează soluţionarea acesteia în oricare dintre cele două etape – administrativă, înaintea persoanei juridice notificate, sau judiciară, prin hotărâre irevocabilă a instanţei de judecată.
Nicio prevedere a Legii nr. 10/2001 nu interzice completarea probatoriului în etapa judiciară. A considera altfel, ar însemna a aduce atingere principiului liberului acces la justiţie consacrat de art. 21 din Constituţie. Rolul instanţei nu se poate rezuma la verificarea probelor administrate în faţa persoanei juridice notificate, pentru că ar fi contrar principiului aflării adevărului pentru o bună înfăptuire a justiţiei. Singura sancţiune prevăzută de lege, care atrage pierderea dreptului persoanei îndreptăţite de a solicita în justiţie măsuri reparatorii sau prin echivalent, este cea prevăzută de art. 22 alin. (5) pentru nerespectarea termenului de trimitere a notificării.
Aşadar, faptul că declaraţia referitoare la primirea sau nu a despăgubirilor la care se referă art. 5 din Legea nr. 10/2001 a fost depusă în etapa apelului nu este de natură să atragă nelegalitatea hotărârii care a constatat îndeplinită această cerinţă.
Cât priveşte faptul că nu s-ar fi făcut dovada calităţii de moştenitor de pe urma proprietarilor de la care a fost preluat imobilul în litigiu, numai cu acte de stare civilă ori cu certificat de moştenitor, critica nu este întemeiată, faţă de puterea de lucru judecat a deciziei nr. 172/A din 25 februarie 2002 pronunţată de Tribunalul Braşov, secţia civilă, şi prin care s-a constatat, cu efect retroactiv, faptul că reclamanţii din prezentul litigiu au moştenit fiecare o cotă de ½ din imobilul ce a aparţinut proprietarei tabulare G.G. În aceste condiţii, nu mai era necesar să se depună şi acte de stare civilă în sensul solicitat de pârâţi.
Având în vedere cele mai sus arătate, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ. recursul va fi respins ca nefondat, cu consecinţa rămânerii irevocabile a hotărârii atacate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâţii Primarul Municipiului Braşov şi Municipiul Braşov împotriva deciziei nr. 48Ap din 27 aprilie 2010 a Curţii de Apel Braşov, secţia civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie, de conflicte de muncă şi asigurări sociale.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 17 martie 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2474/2011. Civil. Legea 10/2001. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 2472/2011. Civil. Legea 10/2001. Recurs → |
|---|
