ICCJ. Decizia nr. 2534/2011. Civil ŞI DE PROPRIETATE NTELECTUALĂ. Actiune in raspundere delictuala. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE NTELECTUALĂ
Decizia nr. 2534/2011
Dosar nr.2751/108/2008
Şedinţa publică din 18 martie 2011
Asupra cauzei civile, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la Tribunalul Arad sub nr. 2751/108/2008 la data de 05 iulie 2008, Tribunalul a constatat că reclamantul F.N.I. a chemat în judecată, în calitate de pârâţi, pe L.C., L.I., B.A., L.L., Consiliul Superior al Magistraturii şi Ministerul Economiei şi Finanţelor, solicitând obligarea acestora de a-i plăti sumele de 500.000 RON pentru încălcarea drepturilor procesuale; 500.000 RON pentru discriminare total 1.000.000 RON daune morale conform art. 18 din OUG nr. 51/2008 şi OUG nr. 137/2000.
În motivarea cererii petentul arată că pârâţii de ordinul 1-4 au judecat în fond şi recurs Dosarul nr. 182/55/2008 în care i-au fost încălcate drepturile personale.
Pârâtul de ordinul 5 a făcut verificări la instanţe dar nu a luat nici o măsură disciplinară, fiind discriminat faţă de cazurile de neaplicare a recursului în interesul legii. De asemenea, a arătat că nu i-a fost comunicată încheierea din recurs privind excepţia de neconstituţionalitate a art. 461 C. proc. pen. şi nu a avut posibilitatea de a declara recurs.
Agenţia Naţională de Administrare Fiscală - Direcţia Generală a Finanţelor Publice a Judeţului Arad a depus întâmpinare prin care a invocat excepţia netimbrării acţiunii faţă de cererea reclamantului de 1.000.000 RON daune morale şi a solicitat anularea acţiunii ca netimbrată. În subsidiar a invocat excepţia lipsei calităţii procesuale a Ministerului Economiei şi Finanţelor care nu are legătură cu încălcarea drepturilor şi intereselor reclamantului.
Reclamantul, la termenul din 18 septembrie 2009, a declarat că obiectul cererii de chemare în judecată se referă la despăgubiri în sumă de 1000.000 RON, răspundere civilă delictuală, întemeiată pe prevederile art. 998-999 C. civ., art. 1003 C. civ. şi OUG nr. 137/2000 cu privire la discriminare şi a invocat excepţia de neconstituţionalitate privind dispoziţiile art. 7, 8 şi 53 din OUG nr. 51/2008.
Prin încheierea din 18 septembrie 2008 s-a luat act de excepţia de neconstituţionalitate privind dispoziţiile art. 7, 8 şi 53 din OUG nr. 51/2008 invocată de reclamantul F.N.I. şi a fost suspendată judecarea acţiunii.
Prin Decizia nr. 1402 din 16 decembrie 2008 Curtea Constituţională a respins ca inadmisibilă excepţia de neconstituţionalitate prevăzută de art. 7, art. 8 şi art. 53 din OUG nr. 51/2008 privind ajutorul public judiciar în materie civilă.
Prin încheierea din 16 aprilie 2009 s-a stabilit în sarcina reclamantului obligaţia de timbrare a acţiunii cu suma de 13.686,52 RON şi 5 RON timbru judiciar.
Prin sentinţa civilă nr. 494 din 26 noiembrie 2009 pronunţată în Dosar nr. 2751/108/2008 Tribunalul Arad a anulat ca netimbrată acţiunea formulată de reclamantul F.N.I., deţinut în Penitenciarul T. în contradictoriu cu pârâţii L.C., L.l., B.A., L.L., Consiliul Superior al Magistraturii şi Ministerul Economiei şi Finanţelor, având ca obiect pretenţii.
În raport de cuantumul pretenţiilor solicitate instanţa a stabilit cuantumul taxei de timbru datorată de reclamant potrivit prevederilor art. 1 şi art. 2 alin. (1) lit. g) din Legea nr. 146/1997 la suma de 1000.000 RON taxă judiciară de timbru 13.686,52 RON şi 5 RON timbru judiciar conform art. 3 din OUG nr. 32/1995 comunicând reclamantului obligaţia de timbrare sub sancţiunea anulării cererii ca netimbrată în conformitate cu prevederile art. 20 alin. (3) din Legea nr. 146/1997.
Faţă de obligativitatea achitării taxei de timbru şi a timbrului judiciar şi constatând că reclamantul nu a achitat taxa de timbru datorată, în raport de prevederile art. 20 alin. (3) din Legea nr. 146/1997, Tribunalul a anulat ca netimbrată cererea reclamantului.
Împotriva sentinţei civile nr. 494 din 26 noiembrie 2009 pronunţată de Tribunalul Arad în Dosar nr. 2751/108/2008 a declarat apel reclamantul F.N.I. în termen legal la data de 12 mai 2010, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinice în sensul că pricina s-a judecat în lipsa sa, involuntară, încălcându-se astfel dreptul la apărare, sub aspectul cunoaşterii completului de judecată învestit cu soluţionarea pricinii, posibilitatea formulării unei cereri de recuzare, fiind încălcate şi dispoziţiile art. 41 şi urm. C. proc. civ., întrucât el are capacitate de exercitare restrânsă determinată de starea de detenţie în care se află.
Sub aspectul soluţiei pronunţate pe excepţia netimbrării, reclamantul a solicitat admiterea apelului, desfiinţarea sentinţei civile şi trimiterea cauzei la instanţă de fond Tribunalul Arad unde va solicita scutirea de la plata taxelor de timbru, întrucât nu are venituri.
Prin Decizia civilă nr. 115/A din 29 aprilie 2010, Curtea de Apel Timişoara, secţia civilă, a respins, ca nefondat, apelul declarat de reclamantul F.N.I.
Examinând apelul prin prisma motivelor invocate de reclamant, raportat la soluţia pronunţată de Tribunalul Arad pe excepţia netimbrării cererii, şi având în vedere dispoziţiile art. 282 şi urm. C. proc. civ. şi art. 20 din Legea nr. 146/1997, Curtea a constatat că apelul este nefondat pentru următoarele considerente:
Prin acţiunea civilă înregistrată de F.N.I. pe rolul Tribunalului Arad la data de 15 iulie 2008, acesta a solicitat obligarea în solidar a pârâţilor L.C., L.I., B.A., L.L., Consiliul Superior al Magistraturii Ministerul Economiei şi Finanţelor prin Direcţia Generală a Finanţelor Publice Arad la plata sumei de 500.000,00 RON pentru încălcarea drepturilor procesuale, 500.000,00 RON pentru discriminare, în total suma de 1.000.000,00 RON reprezentând daune morale conform art. 18 din OUG nr. 51/2008 şi OUG nr. 137/2000.
La termenul de judecată din 18 septembrie 2009, reclamantul a precizat obiectul cererii şi temeiul de drept, respectiv, despăgubiri în suma de 1.000.000,00 RON, invocând dispoziţiile art. 998-999 C. civ., art. 1003 C. civ. şi OUG nr. 137/2000 cu privire la discriminare.
În raport de obiectul acţiunii astfel cum a fost precizat şi indicat de reclamant, instanţa de fond i-a pus în vedere să achite taxa judiciară de timbru aferentă pretenţiilor formulate, adică 13.686,52 RON timbru judiciar de 5 RON.
Reclamantul F.N.I. a fost legal citat cu menţiunea achitării taxei judiciare de timbru şi a timbrului judiciar, însă urmare a neîndeplinirii acestei dispoziţii, în mod corect Tribunalul a aplicat sancţiunea reglementată imperativ de art. 20 din Legea nr. 147/1996, aceea a anulării ca netimbrată a cererii.
Aspectele invocate de reclamantul-apelant privind încălcarea dreptului la apărare urmare a neprezentării de către penitenciar în faţa instanţei de judecată, sau imposibilitatea obiectivă de achitare a taxei de timbru ca urmare a stării de detenţiei în care se află şi a lipsei de venituri sunt nefondate şi irelevante, întrucât, pe de o parte, el a fost legal citat şi avea posibilitatea să formuleze în condiţiile legi cerere de scutire de plata taxei de timbru, iar pe de altă parte, acest privilegiu al legii nu poate fi formulat decât cu respectarea cadrului juridic procesual reglementat OUG nr. 58/2009 şi cu respectarea art. 723 C. proc. civ.
Cu alte cuvinte, Curtea, învestită cu examinarea legalităţii soluţiei pronunţată de instanţa de fond pe excepţia netimbrării cererii, a constatat că au fost respectate întocmai drepturile procesuale ale reclamantului şi s-a făcut o corectă interpretare şi aplicare a dispoziţiilor art. 20 alin. (3) din Legea nr. 147/1997.
Împotriva deciziei menţionate mai sus a declarat recurs, în termen legal reclamantul F.N.I.
În dezvoltarea motivelor de recurs, reclamantul arată că nu a fost citat de la toate locurile de unde a fost deţinut, concomitent şi permanent pe toată durata (procesului) apelului, de la înregistrarea acestuia şi până la pronunţare, respectiv 26 noiembrie 2005–29 aprilie 2010 şi nici la judecarea fondului, de la data înregistrării acţiunii până la pronunţarea sentinţei, respectiv data de 26 noiembrie 2009, contrar prevederilor art. 153 alin. (2) pct. 4, art. 105 alin. (2), art. 41 şi urm., art. 129 C. proc. civ.
Cu privire la daunele morale solicitate, reclamantul arată că nu necesită taxe de timbru conform OUG nr. 137/2000, iar lipsa veniturilor sale sunt un argument suficient pentru a i se acorda dreptul la un proces echitabil şi de acces la justiţie, fără a fi obligat la plata vreunei taxe de timbru în fond sau în căile de atac (apel, recurs), conform dispoziţiilor art. 1, 6, 13 şi 14 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului şi Libertăţilor Fundamentale şi a Protocolului nr. 1 la Convenţia Europeană a Drepturilor Omului şi Libertăţilor Fundamentale.
Tododată, reclamantul consideră că are dreptul la un proces echitabil şi că are dreptul la un proces efectiv, drept care trebuie acordat din oficiu, fără formularea de cereri suplimentare, indiferent de cuantumul despăgubirilor solicitate, cuantum care nu este decât o simplă cifră, atâta timp cât această sumă pretinsă nu a fost niciodată acordată, nici măcar parţial.
Deoarece cauza nu s-a judecat în fond, reclamantul consideră că au fost încălcate dispoziţiile art. 41 şi urm., art. 105, 129, 130, 153 şi art. 304 C. proc. civ. şi solicită scutirea de plata taxelor judiciare de timbru, acordarea de asistenţă juridică gratuită şi trimiterea cauzei spre rejudecare în fond la Tribunalul Arad, secţia civilă.
Recursul este fondat pentru următoarele considerente.
Este adevărat că prin Legea nr. 146/1997 a fost statuat principiul potrivit căruia acţiunile şi cererile introduse la instanţele judecătoreşti sunt supuse taxelor judiciare de timbru care se plătesc anticipat sau în mod excepţional până la termenul stabilit de instanţă, de regulă primul termen de judecată, iar sancţiunea prevăzută de lege pentru nerespectarea acestei obligaţii este reglementată expres de disp. art. 20 alin. (3) din Lege.
Prin OUG nr. 51/2008 a fost reglementat ajutorul piublic judiciar ca formă de asistenţă acordată de stat care are ca scop asigurarea dreptului la un proces echitabil şi garantarea accesului egal la actul de justiţie pentru realizarea unor drepturi sau interese legitime pe cale judiciară, inclusiv pentru executarea silită a hotărârilorjudecătoreşti sau a altor titluri executorii.
Potrivit art. 4 din Ordonanţă poate solicita acordarea acestui ajutor public judiciar orice persoană fizică, în situaţia în care nu poate face faţă cheltuielilor unui proces sau celor ce implică obţinerea unor consultaţii judiciare în vederea apărării unui drept sau interes legitim în justiţie fără a pune pericol întreţinerea sa ori a familiei sale.
Formele ajutorului public judiciar sunt reglementate la art. 6 din acest act normativ printre care la lit. d) se regăseşte ajutorul public judiciar sub forma scutirii de la plata taxelor judiciare de timbru prevăzute de lege.
Verificâd cererile formulate de recurent în dosarul de fond, Înalta Curte constată că după ce instanţa a fixat cuantumul taxei judiciare de timbru şi la citat pe recurent cu menţiunea achitării acesteia, acesta a formulat o cerere prin care învederează instanţei imposibilitatea achitării taxei judiciare de timbru datorată lipsei resurselor financiare şi stării de detenţie şi a solicitat să îi acorde ajutor public judiciar.
Practic recurentul a învestit prima instanţă cu o cerere de acordare a ajutorului public judiciar sub forma scutirii de la plata taxei judiciare de timbru potrivit disp. art. 6 lit. d) din OUG nr. 51/2008 privind ajutorul public judiciar în materie civilă.
Înainte de a aplica sancţiunea prevăzută de Legea nr. 146/1997 prima instanţă era obligată să se pronunţe pe această cerere cu care fusese învestită de recurent, întrucât în raport de modul de soluţionare al acesteia se impunea sau nu se mai impunea aplicarea acestei sancţiuni. Astfel numai în cazul respingerii cererii de acordare a ajutorului public judiciar se impunea aplicarea sancţiunii anulării cererii de chemare în judecată ca netimbrată, dacă în cele din urmă reclamantul-recurent nu-şi îndeplinea obligaţia prevăzută de Legea nr. 146/1997, iar în cazul admiterii cererii, prima instanţă urma a trece la soluţionarea cerereii de chemare în judecată.
Înalta Curte reţine astfel că, instanţa de apel a considerat în mod eronat că recurentul nu ar fi învestit prima instanţă cu o astfel de cerere deşi avea posibilitatea să formuleze în condiţiile legii cerere de scutire de plata taxei de timbru, privilegiu al legii ce nu poate fi formulat decât cu respectarea cadrului juridic procesual reglementat OUG nr. 58/2009 şi cu respectarea art. 723 C. proc. civ.
Dealtfel şi în această fază procesuală, recurentul învederează instanţei de apel imposibilitatea achitării acestei taxe judiciare de timbru de lipsa resurselor financiare.
Înalta Curte, în temeiul disp. art. 312 alin. (2) C. proc. civ. raportat la disp. art. 304 pct. 9 şi art. 297 C. proc. civ., admite recursul declarat de reclamantul F.N.I. împotriva deciziei nr. 115/A din 29 aprilie 2010 a Curţii de Apel Timişoara, secţia civilă, pe care o casează şi admite apelul reclamantului împotriva sentinţei civile nr. 494 din 26 noiembrie 2009 a Tribunalului Arad, pe care o desfiinţează şi trimite cauza spre rejudecare la prima instanţă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de reclamantul F.N.I. împotriva deciziei nr. 115/A din 29 aprilie 2010 a Curţii de Apel Timişoara, secţia civilă, pe care o casează.
Admite apelul reclamantului împotriva sentinţei civile nr. 494 din 26 noiembrie 2009 a Tribunalului Arad, pe care o desfiinţează şi trimite cauza spre rejudecare la prima instanţă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 18 martie 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2615/2011. Civil. Legea 10/2001. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 2578/2011. Civil. Legea 10/2001. Recurs → |
|---|
