ICCJ. Decizia nr. 2495/2011. Civil. Divorţ. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 2495/2011
Dosar nr. 6698/94/2009
Şedinţa publică din 17 martie 2011
Deliberând, în condiţiile art. 256 C. proc. civ., asupra cauzei civile de faţă, a reţinut următoarele:
1. Încheierea asupra suspendării executării
Prin încheierea din 13 decembrie 2010, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie, a respins, în opinie majoritară, cererea de suspendare a executării deciziei civile nr. 1181A din 08 noiembrie 2010 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a IV-a civilă, formulată de recurenta-pârâtă-reclamantă U.A.M.C.
În esenţă, s-a arătat că opţiunea copiilor de a rămâne cu mama lor nu reprezintă, în sine, un caz special, de natură să se constituie într-o excepţie de la principiul edictat de art. 300 alin. (1) C. proc. civ.
Analiza concordanţei măsurii de încredinţare luate de tribunal cu principiul interesului superior al copilului – fapt care implică şi evaluarea de către instanţa de recurs asupra corectitudinii sau incorectitudinii aprecierii Tribunalului, asupra greutăţii, importanţei concrete a opiniei celor două fetiţe, în ansamblul factorilor hotărâtori pentru încredinţarea către unul dintre cei doi părinţi, reprezintă un aspect distinct de cadrul procesual având ca obiect cererea de suspendare, constituind obiect al fondului recursului declarat.
Potrivit susţinerii congruente a părţilor, fetiţele se află la tată. Or, o eventuală admitere a cererii de suspendare ar determina o nouă mutare a fetiţelor, de această dată, la mamă. În continuare, situaţia fetiţelor ar rămâne incertă, atât timp cât la acest moment nu se poate anticipa care va fi soluţia finală a procesului: de admitere sau de respingere a recursului promovat. Este în interesul superior al celor două fetiţe ca până la soluţionarea irevocabilă a cauzei să beneficieze de o relativă stabilitate a locuinţei, fără mutări repetate pe parcursul procesului.
În opinia separată s-a arătat că cererea de suspendare a executării trebuia admisă pentru că, altfel, ar însemna să fie ignorată total sentinţa dată pe cale de ordonanţă preşedinţială, definitivă şi executorie, prin care minorele au fost încredinţate spre creştere şi educare mamei.
2. Recursul.
2.1. Motive.
Recurenta U.A.M.C. a declarat recurs împotriva încheierii din 13 decembrie 2010 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie, critica vizând următoarele aspecte:
Instanţa a pronunţat o soluţie nelegală decurgând din interpretarea greşită a dispoziţiilor art. 6 din Legea nr. 272/2004 din care rezultă faptul că este necesară ascultarea opiniei copilului şi luarea în considerare a acesteia, ţinând cont de vârsta şi gradul său de maturitate.
Din referatele de anchetă socială şi procesul-verbal din 4 iunie 2010, întocmit în dosarul Judecătoriei Buftea rezultă că minorele şi-au manifestat dorinţa de a rămâne alături de mama lor.
Inspectorii din Compartimentul de Autoritate Tutelară au statuat că minorele sunt copii inteligenţi, cu o gândire matură.
Prin sentinţa civilă nr. 3555 din 04 august 2010, irevocabilă, Judecătoria Buftea i-a încredinţat minorele recurentei, pe cale de ordonanţă preşedinţială. Până la soluţionarea irevocabilă a dosarului de divorţ minorele sunt încredinţate recurentei.
2.2. Analiza recursului.
Recursul este întemeiat şi va fi admis pentru următoarele considerente:
Conform art. 300 alin. (2) C. proc. civ., la cerere, instanţa sesizată cu judecarea recursului poate dispune, motivat, suspendarea executării hotărârii recurate.
Întrucât măsura suspendării executării hotărârii recurate nu este subordonată îndeplinirii vreunei condiţii, pentru admiterea cererii având un astfel de obiect este suficient a se considera că, prin executare, se produce un prejudiciu, moral sau patrimonial, „debitorului" executării.
Simetric celor constatate în etapa procesuală anterioară, instanţa de recurs observă că – aspect invocat chiar de către intimat la termenul din 17 martie 2011 – la data judecării prezentului recurs minorele încredinţate tatălui, prin hotărârea dată în apel, se află în îngrijirea mamei. Or, schimbarea repetată a locuinţei minorelor înainte de soluţionarea irevocabilă a cererii accesorii privitoare la încredinţarea lor spre creştere şi educare, ar fi de natură să le afecteze social şi emoţional.
Faţă de cele ce preced, se impune suspendarea executării deciziei nr. 1181A din 08 noiembrie 2010 a Tribunalului Bucureşti, secţia a IV-a civilă, în partea privitoare la încredinţarea minorelor, până la soluţionarea recursului declarat împotriva acestei hotărâri de către U.A.M.C.
În temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ. recursul va fi admis şi încheierea din 13 decembrie 2010 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie, va fi modificată în sensul reţinut prin dispozitiv.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de pârâta U.A.M.C. împotriva încheierii din 13 decembrie 2010 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie.
Modifică în tot încheierea recurată, în sensul că suspendă executarea deciziei nr. 1181A din 08 noiembrie 2010 a Tribunalului Bucureşti, secţia a IV-a civilă, până la soluţionarea recursului declarat de pârâtă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 17 martie 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2491/2011. Civil | ICCJ. Decizia nr. 2518/2011. Civil. Conflict de competenţă. Fond → |
|---|
