ICCJ. Decizia nr. 2518/2011. Civil. Conflict de competenţă. Fond
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 2518/2011
Dosar nr. 46228/3/2009
Şedinţa din camera de consiliu de la 17 martie 2011
Deliberând asupra cauzei civile de faţă, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 3092 din 06 octombrie 2009, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a declinat în favoarea Tribunalului Bucureşti, secţia a VIII-a, competenţa de soluţionare a acţiunii formulate de reclamanţii G.I. şi G.A. în contradictoriu cu pârâţii Ministerul Culturii, cultelor şi Patrimoniului Naţional, D.A.I. şi Filarmornica „G.E.".
Pentru a pronunţa această sentinţă, instanţa a reţinut că reclamanţii se află în raporturi de muncă cu Filarmonica „G.E." şi solicită plata drepturilor salariale în cuantumul prevăzut de lege, astfel încât raportul juridic dedus judecăţii este unul specific dreptului muncii.
Împrejurarea că în cauză se contestă şi o adresă a Ministerul Culturii, Cultelor şi Patrimoniului Naţional nu este de natură a atrage competenţa instanţei de contencios administrativ, deoarece acest înscris nu dă naştere, nu modifică şi nu stinge drepturi în regim de putere publică, ci se referă la raporturile de muncă ale salariaţilor, putând fi contestat în cadrul unui litigiu de muncă.
Sentinţa civilă nr. 3092 din 06 octombrie 2009 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a rămas irevocabilă prin nerecurare.
Învestit cu soluţionarea litigiului, Tribunalul Bucureşti, secţia a VIII-a civilă, conflicte de muncă şi asigurări sociale, prin sentinţa civilă nr. 2176 din 12 martie 2010 a respins excepţia necompetenţei materiale a Tribunalului, a admis excepţia autorităţii de lucru judecat a sentinţei civile nr. 7900 din 17 decembrie 2008 a Tribunalului Bucureşti cu privire la capătul de cerere privind anularea adresei nr. AA/DAI din 09 octombrie 2008 emisă de Ministerul Culturii, Cultelor şi Patrimoniului Naţional, a respins excepţia inadmisibilităţii capătului de cerere privind acordarea daunelor morale şi excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a Ministerului Culturii, Cultelor şi Patrimoniului Naţional.
A fost respins ca neîntemeiat capătul de cerere privind acordarea daunelor morale formulat de reclamanţii G.I. şi G.A. în contradictoriu cu pârâţii Ministerul Culturii, Cultelor şi Patrimoniului Naţional.
Au fost obligaţi reclamanţii, în solidar, la plata sumei de 1.500 RON cu titlu de cheltuieli de judecată către pârâtul D.A.I. şi la plata sumei de 508,59 RON cu titlu de cheltuieli de judecată către pârâta Filarmonica „G.E.".
Sub aspectul competenţei materiale, Tribunalul a reţinut că excepţia necompetenţei materiale a Tribunalului Bucureşti, secţia a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale, nu este întemeiată, deoarece adresa nr. AA/DAI din 09 octombrie 2008 emisă de Ministerul Culturii, Cultelor şi Patrimoniului Naţional nu are caracterul unui act administrativ în sensul dispoziţiilor art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 554/2004, nu este un act unilateral cu caracter individual sau normativ emis de o autoritate publică, în regim de putere publică, în vederea organizării executării legii sau a executării în concret a legii, care dă naştere, modifică sau stinge raporturi juridice, ci reprezintă o adresa prin care Ministerul Culturii, Cultelor şi Patrimoniului Naţional răspunde la solicitările Filarmonicii „G.E." cu privire la stabilirea drepturilor salariale, o corespondenţă purtată între cele două instituţii.
Totodată, Tribunalul a constatat că reclamanţii nu au atacat sentinţa civilă nr. 3092 din 06 octombrie 2009 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia contencios administrativ şi fiscal, prin care a fost declinată cauza, achiesând astfel la competenţa Tribunalului Bucureşti, secţia a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale.
Împotriva acestei sentinţe au declarat recurs reclamanţii G.I. şi G.A., iar prin Decizia nr. 3975/R din 04 octombrie 2010, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VII-a civilă şi pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale, a admis recursul declarat, a casat sentinţa atacată, a admis excepţia necompetenţei materiale a Tribunalului Bucureşti, a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în primă instanţă în favoarea Curţii de Apel Bucureşti, secţia de contencios administrativ, şi constatând ivit conflictul negativ de competenţă, a sesizat Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie pentru soluţionarea acestuia.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VII-a civilă şi pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale, a reţinut că prin cererea de chemare în judecată, reclamanţii au solicitat, printre altele, anularea adresei nr. AA/DAI din 09 octombrie 2008 emisă de Ministerul Culturii, Cultelor şi Patrimoniului Naţional prin care se comunica Filarmonicii „G.E." modul de stabilire a drepturilor salariale ale personalului Filarmonicii.
Ministerul Culturii şi Patrimoniului Naţional nu are calitatea de angajator pentru reclamanţi, angajator fiind intimata Filarmonica „G.E.".
Prin urmare, comunicările emise de minister cu privire la modalitatea de stabilire a drepturilor salariale nu pot fi considerate ca făcând parte din atribuţiile angajatorului, care ar putea să trimită comunicări având acest obiect numai unor structuri din cadrul său.
De asemenea, adresa în cauză nu poate fi considerată o simplă corespondenţă, faţă de împrejurările în care a fost emisă şi de obiectul său.
Astfel, Ministerul Culturii, Cultelor şi Patrimoniului Naţional a emis acest înscris, denumit adresă, ca răspuns la o solicitare venită din partea angajatorului, Filarmonica „G.E.", după cum se menţionează în chiar preambulul înscrisului. Prin adresa făcută, Filarmonica „G.E." solicita ministerului „opinia şi soluţia" în legătură cu actul normativ în raport de care se vor plăti salariile personalului artistic începând cu luna septembrie 2008, deoarece aplicarea Legii nr. 353/2007 de aprobare şi completare a OG nr. 21/2007 nu era posibilă pentru că Normele metodologice nu fuseseră încă elaborate.
Prin urmare, adresa emisă de Ministerul Culturii, Cultelor şi Patrimoniului Naţional era determinantă pentru stabilirea drepturilor salariale ale personalului artistic al Filarmonicii „G.E.", în condiţiile în care aceasta din urmă nu avea un reper cert privind calcularea şi plata salariilor.
În lipsa Normelor metodologice de aplicare a Legii nr. 353/2007, acest răspuns reprezenta pentru angajator un act cu efect similar normelor respective. Mai mult, nu se contestă faptul că drepturile salariale ar fi fost stabilite în raport de interpretarea pe care ministerul a comunicat-o angajatorului.
Reţinând că, fiind emisă de o autoritate publică în exercitarea atribuţiilor stabilite prin lege, adresa nr. AA/DAI din 09 octombrie 2008 este un act administrativ, Curtea de Apel a făcut aplicarea prevederilor art. 3 pct. 1 C. proc. civ.
Învestită cu soluţionarea conflictului de competenţă, Înalta Curte urmează a stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Bucureşti, secţia contencios administrativ şi fiscal, pentru următoarele considerente:
Prin cererea de chemare în judecată, reclamanţii au formulat un capăt de cerere prin care au solicitat anularea adresei nr. AA/DAI din 09 octombrie 2008 emisă de Ministerul Culturii, Cultelor şi Patrimoniului Naţional.
Actul a cărui anulare se solicită a fost emis în urma solicitării adresate Ministerului Culturii, Cultelor şi Patrimoniului Naţional de Filarmonica „G.E." de a preciza actul normativ aplicabil pentru calcularea drepturilor salariale ale personalului artistic al Filarmonicii începând cu 01 septembrie 2008.
În cuprinsul actului contestat, autoritatea publică centrală, prin indicarea şi interpretarea unor acte normative, în lipsa unor norme metodologice de aplicare a acestora, arată care este modalitatea de calcul a drepturilor salariale.
Din cuprinsul actului menţionat rezultă că acesta a fost dat în vederea executării legii şi a vizat modificarea raporturilor juridice privind drepturile salariale ale reclamanţilor.
În temeiul actului emis de Ministerul Culturii, Cultelor şi Patrimoniului Naţional, angajatorul a stabilit drepturile salariale ale personalului artistic al Filarmonicii „G.E.", în condiţiile în care Legea nr. 353/2007 nu putea fi executată, nefiind elaborate Normele metodologice de aplicare a acesteia.
Împrejurarea că legea a cărei executare s-a urmărit viza raporturi de muncă şi natura salarială a drepturilor ce urmau a fi valorificate în urma aplicării acestei legi, nu schimbă natura administrativă a actului contestat de reclamanţi.
Potrivit art. 3 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., Curţile de apel judecă în primă instanţă, procesele şi cererile în materie de contencios administrativ, privind actele autorităţile şi instituţiilor centrale, iar în temeiul art. 35 din Legea nr. 304/2004, în cadrul curţilor de apel funcţionează secţii specializate în soluţionarea cauzelor de contencios administrativ şi fiscal.
Prin urmare, reţinând natura juridică administrativă a actului a cărui anulare se cere şi faptul că acesta este emis de o autoritate publică centrală care nu are calitatea de angajator în raporturile cu reclamanţii, în temeiul art. 22 C. proc. civ. raportat la art. 3 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ. şi la art. 35 din Legea nr. 304/2004, Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Bucureşti, secţia contencios administrativ şi fiscal.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei privind pe petentul G.I. în contradictoriu cu intimatul Ministerul Culturii, Cultelor şi Patrimoniului Naţional în favoarea Curţii de Apel Bucureşti, secţia contencios administrativ şi fiscal.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 17 martie 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2495/2011. Civil. Divorţ. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 2485/2011. Civil. Conflict de muncă. Recurs → |
|---|
