ICCJ. Decizia nr. 2677/2011. Civil. Legea 10/2001. Contestaţie în anulare - Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 2677/2011
Dosar nr. 6144/1/2010
Şedinţa publică din 23 martie 2011
Asupra contestaţiei în anulare de faţă, constată următoarele.
Prin cererea înregistrată sub nr. 6144/1 din 13 iulie 2010, Ş.C., Ş.I., Ş.V. şi Ş.E. în contradictoriu cu intimaţii Primăria comunei Săcelu, Primarul comunei Săcelu, Consiliul Local Săcelu, T.T., J.M., Comisia Locală Săcelu pentru aplicarea Legii nr. 18/1991, Comisia Judeţeană Gorj pentru aplicarea Legii nr. 18/1991, Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului, SC O.J.T.G. SA - SC C.HG SA, Direcţia Apelor Jiu, Fundaţia „M.V.", V.E., J.E. şi C.I. au formulat contestaţie în anulare împotriva deciziei civile nr. 2923 din 11 mai 2010 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia civilă şi de proprietate intelectuală, solicitând instanţei ca în baza prevederilor art. 318 C. proc. civ. să dispună anularea deciziei contestate şi să admită recursul aşa cum a fost formulat.
În motivarea contestaţiei, contestatorii exprimă mai multe consideraţii teoretice şi critici referitoare la alte hotărâri judecătoreşti în care au figurat ca părţi, pentru ca în final să critice hotărârea pronunţată în recurs în temeiul dispoziţiilor art. 318 C. proc. civ., în sensul că a fost pronunţată ca rezultat al unei greşeli materiale şi că recursul a fost respins, instanţa omiţând să cerceteze motivele invocate.
Se menţionează că, instanţa de recurs nu a analizat aspecte legate de termenul în care trebuia declarat apelul şi nu a avut în vedere data promovării apelului, momentul în care acesta expira, modalitatea în care s-a declarat această cale de atac şi a omis să observe ştampila de prelucrare poştală, aspect care dovedeşte că apelul a fost depus la finele ultimei zile lucrătoare a săptămânii (vineri, 3 aprilie), deci, cu trei zile înaintea termenului limită prevăzut de lege, fără a ţine cont că zilele de sâmbătă şi duminică sunt lipsite de acces la instanţe pentru public.
În acelaşi sens, arată că eroarea materială este susţinută „de redarea falsificată a prevederilor art. 102 C. proc. civ."
În contestaţie, se arată că instanţa de recurs nu a cercetat motivele de casare specificate în cerere, fiind singura instanţă competentă să facă o astfel de analiză, contestatorii fiind lipsiţi de dreptul lor de proprietate asupra unui teren intravilan prin soluţia pronunţată.
Se mai arată în continuare diferite aspecte imputabile fiecărui membru al completului care a soluţionat cauza în recurs, aspecte străine cauzei de faţă.
Contestaţia în anulare este nefondată pentru următoarele considerente:
Prin Decizia nr. 2923 din 11 mai 2010, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia civilă şi de proprietate intelectuală, a respins ca nefondat recursul declarat de reclamanţii Ş.C., Ş.I., Ş.V. şi intervenientul, în nume propriu, Ş.E. împotriva deciziei nr. 199 din 30 iunie 2009 a Curţii de Apel Craiova, secţia I civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie.
Prin Decizia nr. 199 din 30 iunie 2009, Curtea de Apel Craiova, secţia I civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie, a respins ca tardiv apelul declarat de reclamanţii Ş.C., Ş.I., Ş.V. şi de intervenientul, în nume propriu, Ş.E. împotriva sentinţei nr. 58 din 03 martie 2009 a Tribunalului Gorj.
Pentru a decide astfel, instanţa de apel a arătat, în esenţă, că apelul a fost declarat la 5 aprilie 2009, după expirarea termenului legal, imperativ, prevăzut de art. 284 alin. (1) C. proc. civ., iar apelanţii nu au invocat existenţa vreunei împrejurări mai presus de voinţa lor care să-i fi împiedicat să exercite apelul în termen.
Aceştia au susţinut doar un alt mod de calcul pe zile libere al termenului de apel. Prin recursul declarat au criticat excepţia tardivităţii avute în vedere la soluţionarea apelului, arătând că judecarea aşa-zisei excepţii de tardivitate, anunţate de grefierul de şedinţă, la şedinţa din 2 iunie 2009 a fost amânată cu încă 28 de zile, când toţi pârâţii citaţi din nou s-au prezentat pentru a susţine anularea cerută din oficiu de către membrii completului.
Cu privire la modul de calcul al termenului pentru declararea acestei căi de atac s-au prezentat diverse variante de calcul şi s-au invocat erori gramaticale de citire a textelor, care, în final, au dus la varianta expusă.
Examinând prima critică întemeiată pe disp. art. 318 teza I C. proc. civ., referitoare la eroarea materială care a dus la soluţionarea greşită a recursului se constată că, în speţă, condiţiile acestei prevederi legale nu sunt îndeplinite. Astfel potrivit art. 284 alin. (1) C. proc. civ., termenul de apel este de 15 zile de la comunicarea hotărârii, dacă legea nu dispune altfel.
Referindu-se la modul de calcul al termenelor procedurale fixate pe zile, art. 101 alin. (1) C. proc. civ., prevede că termenele pe zile se înţeleg pe zile libere, neintrând în calcul nici ziua când a început, nici ziua când s-a sfârşit termenul.
În speţă, hotărârea primei instanţe a fost comunicată reclamanţilor şi intervenientului (respectiv contestatorilor din cauză) la 17 martie 2009, iar reclamantului Ş.I. la 18 martie 2009.
Întrucât reclamanţii se află într-un raport de coparticipare procesuală, în aplicarea prevederilor art. 48 alin. (2) teza I C. proc. civ., termenul de declararea a apelului se impunea a fi socotit de la 18 martie 2009.
În această situaţie, instanţa de apel a făcut aplicarea corectă a prevederilor art. 101 alin. (1) C. proc. civ., singura variantă posibilă de interpretarea a textului conducând la concluzia că apelul, pentru a fi considerat în termen trebuia declarat până la 3 aprilie 2009. în condiţiile arătate, nu au fost luate în calcul ziua de începere şi ziua de împlinire a cursului termenului.
Întrucât apelul a fost formulat la 5 aprilie 2010, instanţa a pronunţat o soluţie legală prin respingerea căii de atac declarate tardiv.
Astfel, reţinându-se că toate criticile formulate cu privire la calculul termenului de declararea a apelului nu întrunesc cerinţele prev. de art. 304 pct. 5 C. proc. civ., corect instanţa de recurs a respins şi această cale de atac.
Din examinarea hotărârii contestate rezultă că acesta a fost unicul motiv de recurs, astfel că, este nefondată critica din contestaţia în anulare întemeiată pe disp. art. 318 teza II, constând în faptul că instanţa de recurs a omis din greşeală să cerceteze vreunul dintre motivele de modificare sau de casare.
De fapt, în recurs a fost invocat un singur motiv de recurs asupra căruia instanţa s-a pronunţat.
Astfel fiind, faţă de considerentele arătate urmează a se constata că cererea de contestaţie în anulare nu îndeplineşte condiţiile de admisibilitate prevăzute de temeiurile de drept invocate, motiv pentru care urmează a fi respinsă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge contestaţia în anulare formulată de Ş.C., Ş.I., Ş.V. şi Ş.E. împotriva deciziei nr. 2923 din 11 mai 2010 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia civilă şi de proprietate intelectuală.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 23 martie 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2678/2011. Civil. Revendicare imobiliară.... | ICCJ. Decizia nr. 2675/2011. Civil. Limitarea exercitării... → |
|---|
