ICCJ. Decizia nr. 2965/2011. Civil. Legea 10/2001. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 2965/2011
Dosar nr. 4783/114/2008
Şedinţa publică din 31 martie 2011
Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 324 din 20 martie 2009 pronunţată de Tribunalul Buzău, secţia civilă, a fost admisă contestaţia formulată de reclamanţii G.A.E. şi C.M.C. în contradictoriu cu pârâtul Municipiul Buzău prin Primar şi în consecinţă: a modificat dispoziţia din 27 noiembrie 2008 emisă de pârâtul Primarul Municipiului Buzău, în sensul că, a dispus restituirea în natură a terenului liber de construcţii în suprafaţă de 1276,75 m.p., identificat în expertiza tehnică extrajudiciară; a menţinut restul dispoziţiei.
Împotriva acestei sentinţe a declarat apel pârâtul Primarul Municipiului Buzău criticând-o sub următoarele aspecte:
Respingerea cererii de restituire în natură a terenului în litigiu formată din suprafaţa construită de 448,88 m.p., şi terenul aferent acesteia de 1799,88 m.p., situat în Municipiul Buzău strada P., fostă A.F., a fost motivată de faptul că, parte din imobil a fost înstrăinată foştilor chiriaşi în baza Legii nr. 112/1995, iar contractele de vânzare-cumpărare încheiate cu aceştia nu au fost anulate.
Terenul liber de construcţii, reprezentând curtea imobilului este închiriat celor trei familii menţionate şi nu poate fi restituit în natură întrucât este ocupat de reţele tehnico-edilitare subterane şi aeriene strict necesare bunei utilizări a locuinţelor situate în Municipiul Buzău, strada P.Ş., în acest sens fiind şi răspunsurile avizatorilor cu privire la existenţa/inexistenţa reţelelor în zona de interes, depuse la dosar.
Că, în mod greşit instanţa de fond a reţinut că nu s-a dovedit existenţa unor astfel de reţele, atât timp cât, în virtutea rolului activ, nu s-a dispus efectuarea unei expertize care să reflecte situaţia actuală a imobilului, rezumându-se la o expertiză efectuată în anul 2000.
Printr-un alt motiv de apel, pârâtul a criticat sentinţa ca nelegală şi pentru că, prima instanţă a ignorat prevederile art. 18 lit. c) din Legea nr. 10/2001 republicată, potrivit cărora măsurile reparatorii se stabilesc numai în echivalent atunci când imobilul a fost înstrăinat cu respectarea prevederilor Legii nr. 112/1995.
O altă critică adusă sentinţei apelate se referă la greşita menţinere a prevederilor art. 2 a dispoziţiei din 27 noiembrie, prin care s-a acordat despăgubiri prin echivalent pentru suprafaţa restituită în natură, dând astfel o dublă restituire, în natură şi prin echivalent.
La termenul de judecată din data de 10 noiembrie 2009 pârâtul apelant a invocat excepţia lipsei calităţii procesuale pasive cu privire la terenul deţinut de Consiliul Judeţean Buzău şi pentru cel înstrăinat în temeiul Legii nr. 112/1995.
În aceeaşi şedinţă, instanţa de apel a dispus efectuarea unei expertize topografice având ca obiective: poziţionarea pe schiţa de plan a terenului în suprafaţă de 1276,75 m.p., dacă acesta este ocupat de construcţii, afectat de servituţi legale sau amenajări de utilitate publică, reţele tehnico-edilitare şi în ce măsură poate fi restituit în natură.
Curtea de Apel Ploieşti, secţia civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie, prin Decizia nr. 95 din 6 mai 2010 a respins excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a apelantului-pârât invocată de acesta şi în consecinţă: a admis apelul declarat de pârâtul Municipiul Buzău prin Primar împotriva sentinţei civile nr. 324 din 20 martie 2009 pronunţată de Tribunalul Buzău, pe care a schimbat-o în parte, în sensul că, a dispus restituirea în natură doar a terenului liber de construcţii în suprafaţă de 763 m.p., situat în Buzău, strada P.Ş. (fostă A.F.) aşa cum a fost identificat prin raportul de expertiză tehnică întocmit de expert V.T.
Pentru a decide astfel, Curtea de Apel, a reţinut, în esenţă, următoarele:
Raportat la obiectul judecăţii, apelantul-pârât are calitate procesuală pasivă în cauză şi pentru terenul deţinut de Consiliul Judeţean Buzău ca şi pentru terenul ce a fost înstrăinat potrivit Legii nr. 112/1995 familiilor M.R.N. şi E.R., B.M. şi I., Z.I. şi C.
Referitor la suprafaţa de teren ce poate fi restituită în natură potrivit expertizei topografice efectuată în apel, Curtea a reţinut că, în discuţie rămâne un teren în suprafaţă de 763 m.p., pe care se află construcţii neautorizate din care au rămas doar zidurile, o parte fiind demolată, o magazie din cărămidă cu beci subteran, un garaj din plăci de beton, un garaj din scânduri, construcţii menţionate cu indicativele C3, C4, C5, C6 şi C7.
Împotriva acestei din urmă hotărâri a declarat recurs Primarul Municipiului Buzău invocând motivele prevăzute de art. 304 pct. 7 şi 9 C. proc. civ., în dezvoltarea cărora a susţinut următoarele critici de nelegalitate.
Prin expertiza efectuată în apel de expert tehnic ing. V.T. s-a constatat că întregul teren (construit şi neconstruit) situat în Municipiul Buzău, strada P.Ş. în suprafaţă de 1.270 m.p., include atât terenul deţinut de Consiliul Judeţean Buzău cât şi terenurile înstrăinate în temeiul Legii nr. 112/1995 aflate în prezent în proprietatea familiilor M.R.N. şi M.E.R., B.M. şi B.I., Z.I. şi Z.C.
Pentru partea de teren aflată în proprietatea Judeţului Buzău (construcţie 169,32 m.p. şi teren 253 m.p.), recurentul a susţinut că nu are calitate procesuală pasivă şi în mod greşit, Curtea de Apel, a respins această excepţie, calitate pe care nu o are nici în raport cu suprafeţele înstrăinate în temeiul Legii nr. 112/1995.
O altă critică vizează faptul că, instanţele nu au avut în vedere partea de teren afectată de necesitatea folosirii corespunzătoare a construcţiilor şi terenurilor proprietate personală a familiilor M., B. şi Z. dar şi de faptul că terenul este afectat şi de reţele tehnico-edilitare subterane şi aeriene.
Recurentul-pârât, a criticat hotărârea instanţei de fond ca nelegală şi pentru că, deşi a dispus restituirea în natură a terenului în suprafaţă de 1276,75 m.p., a menţinut restul prevederilor din dispoziţia din data de 27 noiembrie 2008 prin care s-a dispus acordarea de despăgubiri în echivalent, existând astfel o dublă restituire.
În raport de cele expuse a solicitat admiterea recursului, casarea hotărârilor şi menţinerea dispoziţiei din 27 noiembrie 2008 emisă de pârât.
Examinând Decizia atacată prin prisma criticilor formulate ce pot fi încadrate în motivul prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul declarat în cauză urmează a fi respins pentru considerentele ce vor fi arătate în continuare.
Prin dispoziţia din 27 noiembrie 2008 emisă de recurentul-pârât Primarul Municipiului Buzău, a fost respinsă cererea de restituire în natură a părţii din imobilul format din construcţii în suprafaţă construită de 448,88 m.p. şi terenul aferent acestora în suprafaţă de 1799,88 m.p., situat în Municipiul Buzău, str. P.Ş., fostă str. A.F., imobil naţionalizat în baza Decretului nr. 92/1950 (art. 1).
Prin art. 2 din aceeaşi dispoziţie se propune acordarea de despăgubiri în condiţiile prevăzute de legea specială pentru construcţiile în suprafaţă de 279,56 m.p., şi terenul aferent acestora în suprafaţă de 1556,31 m.p.
Or, în aceste condiţii critica privind lipsa calităţii procesuale pasive este nefondată.
În ceea ce priveşte critica referitoare la greşita restituire în natură a suprafeţei de 763 m.p., teren considerat liber de construcţii.
Expertiza dispusă în apel a reţinut că, terenul în litigiu ori suprafaţă de 1.270 m.p., teren pe care se află construcţii vechi C1, în suprafaţă totală de 139,83 m.p., C2 în suprafaţă de 113,95 m.p., C3- uzată 100%.
Pe acelaşi teren au apărut şi alte construcţii neautorizate, respectiv: o magazie din cărămidă cu beci în suprafaţă de 11,14 m.p. (C4), un garaj în suprafaţă de 12,78 m.p. (C5), un coteţ în suprafaţă de 21,89 m.p. (C6) şi un garaj din scândură în suprafaţă de 17,65 m.p. (C7).
În raport de aceste construcţii şi cu terenul aflat în administrarea domeniului pentru protecţia copilului a rezultat o suprafaţă de 763 m.p., pentru care s-a dispus restituirea în natură.
Aşadar, critica recurentului că aceste construcţii aparţin familiilor B., M. şi Z. cărora le-a fost închiriat terenul aferent conform Legii nr. 112/1995 şi că aceste suprafeţe nu pot fi restituite persoanelor îndreptăţite potrivit legii speciale este de asemenea nefondată.
Art. 10.4 din Normele metodologice de aplicare a Legii nr. 10/2001, instituie obligativitatea restituirii în natură a terenurilor, în ipoteza în care pe acestea se află edificate ilegal fie construcţii, indiferent de destinaţia acestora, fie construcţii uşoare sau demontabile.
Este nefondată şi critica că reclamanţii ar beneficia de o dublă restituire întrucât a fost menţinut art. 2 din dispoziţia din data de 27 noiembrie 2008 emisă de pârâtul-recurent.
Din dispozitivul sentinţei civile nr. 324 din 20 martie 2009 pronunţată de Tribunalul Buzău rezultă că, a fost modificată dispoziţia din 27 noiembrie 2008 a Primarului Municipiului Buzău, în sensul că s-a dispus restituirea în natură a terenului liber de construcţii în suprafaţă de 1.276,75 m.p.
A menţinut restul dispoziţiei, ceea ce înseamnă că, pentru suprafeţele de teren ocupate cu construcţiile înstrăinate în temeiul Legii nr. 112/1995 (139,48 m.p. + 113,95 m.p. = 153,78 m.), se acordă reclamanţilor despăgubiri în echivalent.
În raport cu cele expuse, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., recursul declarat în cauză va fi respins ca atare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de pârâtul Municipiul Buzău, prin Primar împotriva deciziei civile nr. 95 din 6 mai 2010 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 31 martie 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2969/2011. Civil/. Legea 10/2001. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 2963/2011. Civil. Pretenţii. Recurs → |
|---|
