ICCJ. Decizia nr. 2961/2011. Civil. Excludere asociat. Recurs
| Comentarii |
|
R OM Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA A II-A CIVILĂ
Decizia nr. 2961/2011
Dosar nr. 4516/40/2009
Şedinţa publică din 5 octombrie 2011
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Botoşani, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, sub nr. 4516/40/2009 din 2 noiembrie 2009, reclamantele A.F. şi C.(A.)N.C., în calitate de asociate la SC F. SRL Botoşani, au chemat în judecată pe pârâtul A.G., pentru ca prin hotărârea ce se va pronunţa să se dispună excluderea acestuia din societate, în baza dispoziţiilor art. 222 alin. (1) din Legea nr. 31/1990, pentru existenţa unor grave neînţelegeri.
Prin încheierea de şedinţă din 16 decembrie 2010, tribunalul a apreciat că excepţia autorităţii de lucru judecat a sentinţei civile nr. 722 din 16 iulie 2008 invocată de pârât nu este dată în raport de cererea pendinte, câtă vreme aceasta din urmă nu se bazează pe art. 222 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 31/1990, ci pe o interpretare extinsă a dispoziţiilor legale.
Prin sentinţa nr. 1761 din 20 decembrie 2010, Tribunalul Botoşani, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, a admis acţiunea şi a dispus excluderea din SC F. SRL Botoşani, a asociatului – pârât A.G. reţinând, în esenţă, că situaţia conflictuală dintre soţii divorţaţi a fost transferată în interiorul societăţii, asociatul net minoritar A.G. perturbând echilibrul societar, prin introducerea de plângeri penale ce s-au dovedit neîntemeiate, conduite şicanatorii în adunarea generală a societăţii ori introducerea de repetate acţiuni societare, apreciindu-se că acesta nu a manifestat „affectio societatis" şi că pârâtul nu deţine decât 5 % din părţile sociale ale societăţii, soluţia excluderii sale din societate fiind considerată ca singura care poate reface echilibrul societăţii, pentru a putea funcţiona în continuare.
Împotriva acestei sentinţe şi a încheierii din 21 ianuarie 2010, a declarat apel pârâtul A.G., criticându-le pentru nelegalitate şi netemeinicie.
Prin Decizia nr. 26 din 11 martie 2011, Curtea de Apel Suceava, secţia comercială, contencios administrativ şi fiscal, a admis apelul declarat de pârâtul A.G., împotriva încheierii din 21 ianuarie 2010 şi a sentinţei nr. 1761 din 20 decembrie 2010, ambele pronunţate de Tribunalul Botoşani,secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, în dosarul nr. 4516/40/2009 şi a schimbat în totalitate sentinţa apelată, în sensul că a respins acţiunea, ca nefondată şi a obligat reclamantele să plătească pârâtului suma de 620,15 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată din ambele faze procesuale.
Pentru a se pronunţa astfel, instanţa de apel a reţinut că temeiul juridic invocat de reclamantele A.F. şi C.(A.)N.C. în promovarea cererii de chemare în judecată a pârâtului A.G., reiterat în faţa instanţei de apel îl constituie art. 222 alin. (1) din Legea nr. 31/1990 republicată, excluderea fiind aplicată ca o sancţiune în cazuri de strictă interpretare, exclusiv şi limitativ prevăzute de lege, care nu pot fi asimilate unor situaţii reglementate de legiuitor într-o manieră diferită şi în special pe ideea de culpă a asociatului în executarea obligaţiilor legale aferente calităţii de asociat.
Instanţa de fond şi-a fundamentat soluţia de excludere a asociatului - pârât doar prin prisma crizei interne survenită în urma neînţelegerilor dintre asociaţi, ori acest considerent deschide calea dizolvării societăţii conform dispoziţiilor art. 227 alin. (1) lit. e) din Legea nr. 31/1990 şi nu poate fi interpretat, prin analogie, în aplicarea dispoziţiilor art. 222 din lege.
Astfel, dispariţia elementului intenţional affectio societatis, manifestat prin dezinteresul pentru calitatea de asociat, lipsa de activitate în cadrul societăţii, ori atitudinea ostilă a asociatului, nu se încadrează în condiţiile cerute de lege pentru a opera excluderea din societate.
Pe de altă parte, s-a mai reţinut faptul că pârâtul are calitatea de asociat minoritar, or împrejurarea că a subscris la capitalul social cu 5 % fără a aduce o sumă de bani nu poate constitui motiv de excludere, de vreme ce, nu a fost îndeplinită condiţia punerii în întârziere, stipulată expres, în condiţiile art. 1079 C. civ.
Împotriva acestei hotărâri au formulat, în termenul legal, recurs reclamantele întemeiat pe motivele de recurs prevăzute de art. 304 pct. 7 şi 9 C. proc. civ.
Au arătat că instanţa de apel a procedat nelegal la recalificarea căii de atac din recurs în apel deoarece această situaţie este permisă numai atunci când prima instanţă a indicat o cale de ataca care nu este prevăzută de lege pentru acea hotărâre, nu şi atunci când partea nu respectă nici legea nici dispoziţiile date de prima instanţă, deşi ambele sunt identice cu privire la calea de atac pe care trebuia să o exercite pârâtul şi nu a făcut-o.
Aşa fiind, pârâtul trebuia decăzut din dreptul de a mai exercita orice cale de atac şi neprocedând astfel, instanţa de apel a încălcat dispoziţiile art. 129 din Constituţie, art. 282 alin. (1) C. proc. civ., art. 103 alin. (1) C. proc. civ. şi art. 137 C. proc. civ.
De asemenea, prin discutarea căii de atac ca fiind apel abia la termenul din 11 martie 2011, apelul trebuia respins, ca tardiv formulate.
Pe fond, au arătat că potrivit probelor între părţi există neînţelegeri grave care fac imposibilă continuarea activităţii împreună, dar că dizolvarea societăţii nu este o soluţie nici legală nici echitabilă faţă de poziţia pârâtului în societate.
Pârâtul a formulat întâmpinare solicitând respingerea recursului, ca nefondat.
În privinţa motivului de recurs prevăzut de art. 304 pct. 7 C. proc. civ., se constată că recurentele - reclamante au invocat acest motiv, hotărârea putând fi modificată în situaţia în care aceasta nu cuprinde motivele pe care se sprijină sau când cuprinde motive contradictorii ori străine de natura pricinii dar recurentele - reclamante nu au dezvoltat nicio critică concretă şi nici nu se poate reţine vreo nelegalitate, în realitate toate criticile din cererea de recurs subsumându-se motivului de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
În privinţa acestor critici, legat de decăderea intimatului – pârât din exerciţiul căii de atac a apelului, respectiv de tardivitatea declarării apelului, şi aceste excepţii au fost corect rezolvate de către instanţa de apel.
Astfel, potrivit art. 84 C. proc. civ., cererea de chemare în judecată sau pentru exercitarea unei căi de atac este valabil făcută chiar dacă poartă o denumire greşită.
În cauză, partea şi-a intitulat, într-adevăr, calea de atac ca fiind „recurs" dar instanţa, faţă de dispoziţiile legale precitate, a procedat corect raportat la obiectul şi dispoziţiile art. 282 C. proc. civ. recalificând calea de atac în apel, supunând, totodată, în discuţia contradictorie a părţilor acest aspect cu respectarea dreptului la apărare al părţilor şi al contradictorialităţii.
Faţă de această situaţie, nu se poate pune în discuţie, deci, decăderea din dreptul de a exercita calea de atac şi nici tardivitatea, termenul de apel începând să curgă de la data înregistrării cererii la instanţă şi nu de la data încheierii prin care instanţa a recalificat calea de atac, faţă de dispoziţiile art. 84 C. proc. civ., care consideră valabilă o astfel de cerere, iar raportat la art. 284 alin. (1) C. proc. civ., termenul de 15 zile a fost respectat în cauză.
Referitor la fondul cauzei, instanţa a interpretat şi aplicat corect dispoziţiile art. 222 din Legea nr. 31/1990 R, ce reglementează cazurile de excludere neregăsite în cauză, instanţa de apel constatând corect că motivele invocate de recurentele – pârâte nu sunt motive de excludere, ci de dizolvare a societăţii, ceea ce nu a făcut obiectul judecăţii.
Aşa fiind, în baza art. 312 alin. (1) C. proc. civ., recursul va fi respins, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de reclamantele A.F. şi C.(A.)N.C. împotriva deciziei nr. 26 din 11 martie 2011 a Curţii de Apel Suceava, secţia comercială, contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 5 octombrie 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2967/2011. Civil. Actiune în daune... | ICCJ. Decizia nr. 2957/2011. Civil. Evacuare. Recurs → |
|---|
