ICCJ. Decizia nr. 2969/2011. Civil/. Legea 10/2001. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ/
Decizia nr. 2969/2011
Dosar nr. 1090/39/2009
Şedinţa publică din 31 martie 2011
Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 1672 din 21 noiembrie 2008, Tribunalul Suceava, secţia civilă, a admis plângerea formulată de reclamanta P.V. în contradictoriu cu pârâtul Municipiul Suceava, prin Primar şi în consecinţă: a modificat dispoziţia din 23 mai 2008 emisă de pârâtul Municipiul Suceava, prin Primar şi a obligat pârâtul să ofere reclamantei măsuri reparatorii constând în compensare cu o suprafaţă de 18 ari teren, echivalentul suprafeţei expropriate din strada E., Municipiul Suceava.
Împotriva acestei sentinţe a declarat apel pârâtul Municipiul Suceava, prin Primar, invocând autoritatea de lucru judecat dată de sentinţa civilă nr. 900 din 8 noiembrie 2005 pronunţată de Tribunalul Suceava prin care s-a stabilit că reclamanta este îndreptăţită la acordarea de măsuri reparatorii pentru aceiaşi suprafaţă de 18 ari teren, situat în strada E. din Municipiul Suceava.
Curtea de Apel Suceava, secţia civilă, prin Decizia nr. 138 din 3 decembrie 2008 a admis apelul pârâtului Municipiul Suceava, prin Primar împotriva sentinţei civile nr. 1672 din 21 octombrie 2008 a Tribunalului Suceava, pe care a schimbat-o în tot, în sensul că, a respins acţiunea formulată de reclamanta P.V.
Pentru a decide astfel, Curtea de Apel, a reţinut, în esenţă că, reclamanta şi-a dovedit calitatea de persoană îndreptăţită la acordarea de măsuri reparatorii pentru suprafaţa de 18 ari teren situat pe raza Municipiului Suceava pentru care pârâtul şi-a îndeplinit obligaţia procedând la emiterea dispoziţiei din 23 mai 2008 prin care a propus acordarea de despăgubiri în baza legii speciale.
În condiţiile în care pârâtul şi-a îndeplinit obligaţia prevăzută de art. 1 alin. (5) din Legea nr. 10/2001 privind afişarea lunară a tabelului cu bunurile şi serviciile disponibile a fi acordate ori prestate în compensare, în mod greşit prima instanţă a anulat dispoziţia invocând acordul persoanei îndreptăţite, nefiind îndeplinite condiţiile imperativ prevăzute de lege pentru a opera compensarea.
Referitor la excepţia autorităţii de lucru judecat faţă de sentinţa civilă nr. 900 din 8 noiembrie 2005 a Tribunalului Suceava, Curtea de Apel, a constatat că, nu este îndeplinită cerinţa triplei identităţi pentru a opera autoritatea de lucru judecat.
Împotriva acestei din urmă hotărâri a declarat recurs reclamanta P.V. criticând-o ca nelegală prin prisma motivului prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., întrucât greşit s-a reţinut de către instanţa de apel că, pârâtul nu deţine bunuri pe care să le ofere în compensare.
În sprijinul susţinerilor sale, recurenta a depus la dosar hotărârea Consiliului Local din 26 ianuarie 2006 care cuprinde un nr. de 2817 poziţii cu terenuri şi locuinţe ce aparţin domeniului privat al Municipiului Suceava.
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia civilă şi de proprietate intelectuală, prin Decizia nr. 6646 din 12 iunie 2009 a admis recursul declarat de reclamanta P.V., a casat Decizia şi a trimis cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe de apel.
Pentru a decide astfel, Înalta Curte a reţinut că, în raport de actele noi depuse în cauză, respectiv hotărârea Consiliului Local al Municipiului Suceava din 26 ianuarie 2006, care cuprinde bunurile imobile ce aparţin domeniului privat al Municipiului Suceava este necesar ca în cauză să se efectueze o expertiză topo pentru corecta stabilire a situaţiei de fapt.
În rejudecare, s-a dispus efectuarea unei expertize topo cadastrale pentru identificarea unor suprafeţe de teren ce pot fi acordate reclamantei în compensarea celor 18 ari, teren expropriat.
Curtea de Apel Suceava, secţia civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie, prin Decizia nr. 39 din 16 iunie 2010 a respins ca nefondat apelul declarat de pârâtul Municipiul Suceava, prin Primar împotriva sentinţei civile nr. 1672 din 21 octombrie 2008 pronunţată de Tribunalul Suceava.
Pârâtul apelant a fost obligat să plătească reclamantei intimatei suma de 3.389 RON cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a decide astfel, Curtea de Apel, a reţinut că din totalul de 12 parcele de teren solicitate a fi identificate de către reclamantă, una a fost apreciată de expert a fi disponibilă în vederea acordării în compensare, respectiv suprafaţa de 1.800 mp teren – păşune, în prezent teren – viran destinat construirii în zona denumită „D.M.", pe partea stângă a DN 2 Suceava - Botoşani, evidenţiat în anexa 2 la raportul de expertiză.
A fost respinsă critica pârâtului potrivit căruia terenul în discuţie face parte din cel atribuit tinerilor până la 35 ani conform Legii nr. 15/2003, nefiind însoţită de dovezi, ca şi cea referitoare la valoarea terenului stabilită de expert şi la autoritatea de lucru judecat.
Împotriva acestei din urmă hotărâri a declarat recurs pârâtul Municipiul Suceava, prin Primar invocând motivul prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., reiterând criticile invocate în apel, respectiv: terenul propus reclamantei în compensare are destinaţia de a se construi locuinţe conform Legii nr. 15/2003; valoarea unitară a terenurilor din zonă este de 14 euro/mp, şi nu de 21 euro/mp şi faptul că instanţa de apel nu s-a pronunţat asupra excepţiei autorităţii de lucru judecat în raport de sentinţa civilă nr. 900/2005 a Tribunalului Suceava.
Examinând Decizia atacată prin prisma criticilor formulate, Înalta Curte constată că recursul declarat în cauză urmează a fi respins pentru considerentele ce vor fi arătate în continuare.
Potrivit art. 315 alin. (1) C. proc. civ., în caz de casare cu trimitere, instanţa care urmează să rejudece trebuie să procedeze numai în sensul şi în limitele stabilite prin hotărârea instanţei superioare pentru rest cauza intrând în puterea lucrului judecat.
Or, instanţa supremă a statuat ca în rejudecare să se efectueze o expertiză care să aibă în vedere toate actele din dosar cât şi hotărârea din 26 ianuarie 2006 a Consiliului Local al Municipiului Suceava ce atestă bunurile imobile ce aparţin domeniului privat al Municipiului Suceava.
Aşadar, problema autorităţii de lucru judecat nu mai putea obliga instanţa de trimitere să o reanalizeze.
Din raportul de expertiză tehnică întocmit de expert C.D. rezultă că, la identificarea terenului în compensare s-a avut în vedere şi hotărârea Consiliului Local din 26 ianuarie 2006 a Municipiului Suceava aşa cum a statuat instanţa supremă, iar din lecturarea considerentelor acesteia nu rezultă că terenul respectiv face parte din cel arondat Legii nr. 15/2003.
Pe de altă parte recurentul - pârât nu a făcut nicio altă dovadă cu privire la critica formulată.
Critica privind valoarea unitară a terenului şi a m.p. de teren este de asemenea nefondată din moment ce reclamantei intimatei i s-a restituit în compensare suprafaţa de 1.800 m.p. teren aşa cum rezultă din raportul de expertiză aflat la dosar.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., recursul declarat în cauză de Municipiul Suceava prin Primar va fi respins.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de pârâtul Municipiul Suceava, prin Primar împotriva deciziei civile nr. 39 din 16 iunie 2010 a Curţii de Apel Suceava, secţia civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 31 martie 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2970/2011. Civil. Legea 10/2001. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 2965/2011. Civil. Legea 10/2001. Recurs → |
|---|
