ICCJ. Decizia nr. 2976/2011. Civil. Excepţie de neconstituţionalitate. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 2976/2011
Dosar nr.1365/204/2007
Şedinţa publică din 31 martie 2011
Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:
La data de 7 octombrie 2010, recurentul-pârât V.S. a solicitat Curţii de Apel Ploieşti, secţia civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie, sesizarea Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate a Decretului nr. 256/1984, anexa nr. 4, tabel nr. 7, poziţia 2 - „Magazii cu pereţi de lemn sau schelet de lemn cu umplutură de cărămidă".
Motivându-şi cererea de sesizare, pârâtul recurent a arătat că, potrivit Deciziei Curţii Constituţionale nr. 1 din 12 ianuarie 1993, decretele Consiliului de Stat al Republicii Socialiste România sunt cenzurate constituţional de către Curtea Constituţională, decizie motivată în drept pe dispoziţiile art. 144 lit. c) din Constituţie.
A mai învederat recurentul-pârât că, expertizele întocmite în cauză îl dezavantajează prin aplicarea normei criticate din Decretul nr. 256/1984 la evaluarea imobilului din posesia sa - grajd - stabilind un preţ disproporţionat de mare al acestui tip de imobil, faţă de imobilul din posesia intimaţilor - casă de locuit.
A mai susţinut recurentul-pârât că, imobilul casă de locuit, cu fundaţie din zidărie şi pereţi din lemn are un preţ de evaluare de 595 RON/m.p. şi de 610 RON/m.p. dacă are acoperiş din tablă, iar grajdul fără fundaţie şi cu pereţi din lemn are un preţ de evaluare de 1.060 RON/m.p., iar dacă ar fi fost mai mare, grajdul ar fi fost preţuit la 805 RON/m.p.
Faţă de cele expuse, recurentul-pârât a invocat faptul că este încălcat principiul constituţional al proporţionalităţii normelor materializate în conceptul de „dreptate" din art. 1 alin. (3) din Constituţie şi egalitatea în faţa legii prevăzut de art. 16 alin. (1) din Constituţie.
De asemenea, norma criticată vine în contradicţie şi cu dispoziţiile art. 44 din Constituţie privind dreptul de proprietate.
Proprietatea de care dispune nu este garantată în mod egal cu cea a intimaţilor din litigiul pendinte, pentru că un bun al lor, în realitate mai valoros este preţuit de legea criticată, mai puţin decât imobilul său, grajdul.
Efectul constă în faptul că, la partajul bunurilor este obligat să plătească o sultă, ceea ce este profund nedrept.
Că, în speţa R. contra României, Curţii Europene a Drepturilor Omului a implementat prin Legea nr. 10/2001 un sistem de evaluare bazat pe valoarea de piaţă a imobilului.
Prin încheierea din 2 decembrie 2010 pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti, secţia civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie, a fost respinsă cererea de sesizare a Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate a Decretului nr. 256/1984, anexa 4, tabel nr. 7, poziţia nr. 2 „Magazii cu pereţi de lemn sau schelet de lemn cu umplutură de cărămidă" invocată de recurentul-pârât V.S., în dosarul având ca obiect recurs împotriva deciziei civile nr. 190 din 12 martie 2010 pronunţată de Tribunalul Prahova, secţia civilă.
Pentru a hotărî astfel, Curtea de Apel, a reţinut, în esenţă că, în speţa dedusă judecăţii, Decretul nr. 256/1984 a fost abrogat prin Legea nr. 114/1996, legea locuinţei, art. 73, astfel încât acesta nu mai poate face obiectul unei excepţii de neconstituţionalitate.
Împotriva acestei încheieri a declarat recurs pârâtul V.S. invocând faptul că, excepţia de neconstituţionalitate invocată îndeplineşte toate condiţiile impuse de art. 29 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 47/1992 având legătură cu soluţionarea cauzei în faţa căreia se află litigiul raportat la obiectul acestuia.
Concret, recurentul a arătat că, obligaţiile dispuse în sarcina sa de către instanţa de apel au fost stabilite prin aplicarea dispoziţiilor Decretului nr. 256/1984 aşa cum rezultă din expertizele întocmite în cauză şi care în totalitate, aplică norma legală criticată pentru neconstituţionalitate.
A mai arătat recurentul că, nici un expert tehnic nu va excede recomandărilor formulate chiar de Corpul experţilor tehnici din România, potrivit înscrisului ce poartă nr. 6646 din 9 martie 2009 şi reprezintă extras din Buletinul documentar „Expertiza Tehnică" nr. 110 - februarie 2009.
Faţă de cele expuse, recurentul a solicitat admiterea recursului, casarea încheierii de şedinţă atacate şi admiterea cererii de sesizare a Curţii Constituţionale.
Examinând hotărârea atacată prin prisma criticilor de nelegalitate ce pot fi încadrate în motivul prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul declarat în cauză de pârâtul V.S. urmează a fi respins pentru considerentele ce vor fi arătate în continuare.
Potrivit dispoziţiilor art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, această instanţă decide asupra excepţiilor ridicate în faţa instanţelor judecătoreşti sau de arbitraj comercial privind neconstituţionalitatea unei legi sau ordonanţe ori a unei dispoziţii dintr-o lege sau dintr-o ordonanţă în vigoare, care are legătură cu soluţionarea cauzei în orice fază a litigiului şi oricare ar fi obiectul acestuia.
În speţă, recurentul a invocat excepţia de neconstituţionalitate a Decretului nr.. 256/1984, anexa nr. 4, tabel nr. 7, poziţia 2 - „Magazii cu pereţi de lemn sau schelet de lemn cu umplutură de cărămidă".
Aşa cum corect a reţinut şi Curtea de Apel, Decretul nr. 256/1984 a fost abrogat expres prin intrarea în vigoare a Legii nr. 114/1996, legea locuinţei, art. 73 astfel încât actul menţionat nu mai poate face obiectul excepţiei de neconstituţionalitate.
Nemulţumirea recurentul cu privire la valoarea reţinută pentru imobilul grajd şi valoarea la care a fost obligat către intimaţi cu titlu de sultă reprezintă de fapt obiecţiuni la expertizele dispuse în cauză, aspecte ce pot fi verificate pe calea recursului.
Faţă de cele expuse, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., va respinge recursul declarat în cauză de pârâtul recurent V.S.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de recurentul V.S. împotriva încheierii de şedinţă din 02 decembrie 2010 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 31 martie 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2978/2011. Civil. Acţiune oblică. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 2975/2011. Civil. Despăgubiri Legea... → |
|---|
