ICCJ. Decizia nr. 319/2011. Civil. Revendicare imobiliară. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 319/2011
Dosar nr.2021/121/2009
Şedinţa publică din 20 ianuarie 2011
Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată sub nr. l 5327 din 18 decembrie 2000 pe rolul Judecătoriei Galaţi, reclamanţii S.E. şi T.C., în contradictoriu cu pârâtul P.M. Galaţi, au solicitat instanţei ca, prin hotărârea ce se va pronunţa să se dispună obligarea paratului la restituirea suprafeţei de 1,5 ha. teren intravilan, situat în comuna Fileşti, judeţul Galaţi.
În motivarea acţiunii, reclamanţii au arătat că terenul ce a aparţinut autorilor lor, conform contractului de vânzare-cumpărare, autentificat sub nr. 252 din 29 martie 1948, a fost preluat de stat fără titlu.
Prin sentinţa civilă nr. 9979 din 27 noiembrie 2001, Judecătoria Galaţi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Bucureşti.
După mai multe cicluri procesuale, prin sentinţa civilă nr. 804 din 14 mai 2009, Tribunalul Galaţi a admis acţiunea formulată de reclamanţi şi a obligat pe pârâtul C.L. Galaţi prin P.M. Galaţi la plata sumei de 4.200.000 Euro, cu titlu de despăgubiri civile reprezentând contravaloarea suprafeţei de 1,5 ha. teren intravilan situat pe teritoriul cartierului Fileşti din municipiul Galaţi.
Pentru a se pronunţa astfel, prima instanţă a reţinut că, pe baza probelor administrate, nu este posibilă restituirea în natură a imobilului şi că în aceste condiţii se pot stabili despăgubiri cuvenite beneficiarilor legii de reparaţie (sau acţiuni în revendicare).
De asemenea, s-a mai reţinut că, o altă interpretare ar echivala cu o denegare de dreptate şi cu încălcarea dreptului de acces la justiţie, garantat de art. 6 din C.E.D.L.F.
Cum, în speţă, contravaloarea despăgubirilor a fost stabilită prin raportul de expertiză efectuată de expert B.V., iar pârâta nu a formulat obiecţiuni, prima instanţă a admis acţiunea.
Prin Decizia civilă nr. 45/ A din 10 februarie 2010, Curtea de Apel Galaţi a admis apelul declarat de pârâţii C.L.M. Galaţi şi M.G. prin P. împotriva sentinţei civile nr. 804 din 14 mai 2009 a Tribunalului Galaţi, pe care a schimbat-o în parte, în sensul că a înlăturat din dispozitiv obligarea Municipiului Galaţi la plata despăgubirilor şi a menţinut celelalte dispoziţii ale sentinţei apelate.
Pentru a se pronunţa astfel, instanţa de apel a reţinut următoarele:
În mod nejustificat prima instanţă a dispus şi obligarea M. Galaţi la plata despăgubirilor civile în condiţiile în care reclamanţii nu au înţeles să se judece cu acesta, nu a fost parte în proces deşi cauza a parcurs mai multe cicluri de judecată.
Excepţia calităţii procesuale pasive a M. Galaţi este întemeiată.
În ceea ce priveşte excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a C.L. Galaţi, invocată în motivele de apel, nu poate fi primită atâta timp cât regimul juridic al acestui teren este acela de parte componentă a domeniului public al M. Galaţi.
De altfel, problema calităţii procesuale a C.L. Galaţi fost dezlegată prin Decizia civilă nr. 4100 din 18 iunie 2008 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, chestiunea intrând în puterea lucrului judecat, iar dispoziţiile acesteia sunt obligatorii pentru judecătorii fondului, potrivit art. 315 C. proc. civ.
Împotriva deciziei civile nr. 45/ A din 10 februarie 2010 a Curţii de Apel Galaţi au declarat recurs atât reclamanţii T.C. şi S.E., cât şi pârâtul C.L.M. Galaţi.
Prin motivele de recurs formulate, reclamanţii T.C. şi S.E. au susţinut, în esenţă, următoarele:
Având în vedere situaţia concretă dedusă judecăţii, este dovedită şi reală calitatea procesuală pasivă a pârâtului C.L.M. Galaţi.
Expertiza omologată în cauză în baza căreia s-a stabilit că terenul nu poate fi restituit în natură întrucât este afectat de „reţele de apă-canal, termoficare, gaze, cabluri telefonice şi electrice care deservesc blocurile din zonă", stabileşte implicit şi faptul că terenul respectiv este parte componentă a domeniului public de interes local al M. Galaţi, prin natura sa.
Prin motivele de recurs formulate, pârâtul C.L.M. Galaţi a formulat, în esenţă, următoarele critici:
Reclamanţii nu au făcut dovada că, în esenţă, C.L.M. Galaţi are sau nu intabulat terenul revendicat de aceştia pentru a-i fi opozabilă prezenta acţiune. C.L.M. Galaţi nu are şi nu poate avea, conform legii, calitate procesuală pasivă în prezenta cauză, instanţa de apel apreciind greşit dispoziţiile legale în materie şi materialul probator existent la dosarul cauzei.
Faţă de lipsa calităţii procesuale pasive a C.L.M. Galaţi se impune introducerea în cauză a persoanelor care deţin, în prezent, o parte din terenul revendicat (terenul aflat sub blocurile de locuinţe construite de stat pe terenul reclamanţilor).
Terenul revendicat fiind ocupat de blocuri de locuinţe şi neputând fi restituit în natură, singura instituţie care poate acorda despăgubiri pentru terenul revendicat este cea care a preluat abuziv terenul reclamanţilor şi anume S.R. prin reprezentantul Ministerul Finanţelor Publice sau Ministerul Economiei şi Comerţului; C.L.M. Galaţi nu este şi nu poate fi reprezentantul S.R. care a preluat în mod abuziv terenul reclamanţilor şi din a cărui buget au fost construite blocurile de locuinţe pe acelaşi teren.
Recursurile sunt nefondate în sensul considerentelor ce succed:
Faţă de împrejurarea că, prin cererea de chemare în judecată, reclamanţii T.C. şi S.E. au înţeles să cheme în judecată în calitate de pârât pe C.L.M. Galaţi şi având în vedere principiul disponibilităţii în procesul civil, se constată că, în mod corect instanţa de apel a reţinut că excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a M. Galaţi este întemeiată.
În ceea ce priveşte excepţia lipsei calităţii procesual pasive a C.L.M. Galaţi, se constată că în mod legal a reţinut instanţa de apel că aceasta nu poate fi primită, faţă de situaţia de fapt reţinută, din care rezultă că în subsolul întregii suprafeţe în litigiu se află reţele de apă, canalizare, gaze, cabluri telefonice şi faţă de dispoziţiile art. 3 şi 4 din Legea nr. l 13/1983 din care rezultă că astfel de suprafeţe aparţin domeniului public.
De altfel, aşa cum s-a reţinut şi în considerentele deciziei pronunţate de instanţa de apel, asupra problemei privind calitatea procesuală pasivă a C.L.M. Galaţi, s-a statuat irevocabil prin Decizia nr. 4100 din 18 iunie 2008 a înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia civilă şi de proprietate intelectuală, în sensul că aceasta are calitate procesuală pasivă în cauză.
Având în vedere că această chestiune a intrat în puterea lucrului judecat şi cum potrivit art. 315 alin. (1) C. proc. civ., în caz de casare, hotărârile instanţei de recurs asupra problemelor de drept dezlegate, precum şi asupra necesităţii administrării unor probe sunt obligatorii pentru judecătorii fondului, criticile din recursurile deduse judecăţii, cu privire la acest aspect, sunt nefondate.
Faţă de aceste considerente, Înalta Curte va face aplicarea dispoziţiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ. şi va respinge, ca nefondate, recursurile.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursurile declarate de reclamanţii T.C., S.E. şi pârâtul C.L.M. Galaţi, prin P. împotriva deciziei civile nr. 45/ A din 10 februarie 2010 a Curţii de Apel Galaţi, secţia civilă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 20 ianuarie 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 320/2011. Civil. Drepturi băneşti. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 318/2011. Civil. Revendicare imobiliară. Recurs → |
|---|
