ICCJ. Decizia nr. 3213/2011. Civil. Rezoluţiune contract. Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA A II-A CIVILĂ
Decizia nr. 3213/2011
Dosar nr. 82/1371/2008
Şedinţa publică de la 20 octombrie 2011
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea actelor şi lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Prin sentinţa nr. 2375 din 18 iunie 2010, Tribunalul Comercial Mureş, a constatat că reclamantul G.V.A. a renunţat la judecarea precizării acţiunii principale, precizare având ca obiect notarea în cărţile funciare în care este înscrisă proprietatea SC C. SRL Vidrasău, a procesului, precum şi la petitul acţiunii având ca obiect radierea de la O.R.C. a menţiunilor privind vânzarea celor 3766 acţiuni; a constatat că reclamantul a renunţat şi la precizarea cererii de chemare în garanţie, precizare având ca obiect obligarea chematei în garanţie SC C.R. SRL la plata sumei de 376.600 lei; a respins aceluiaşi reclamant cererea de chemare în judecată formulată în contradictoriu cu pârâta SC E.C. SRL precum şi cererea de chemare în garanţie formulată în contradictoriu cu SC C.R. SRL şi cu M.C.
Prin aceeaşi sentinţă s-a respins cererea reconvenţională formulată de pârâta SC E.C. SRL în contradictoriu cu reclamantul G.V.A.
Instanţa de fond a respins ca nefondată acţiunea principală având ca petiţie rezoluţiunea contractului de cesiune de acţiuni nr. 1 din 10 februarie 2006 cu repunerea părţilor în situaţia anterioară, obligarea pârâtei SC E.C. SRL la plata daunelor contractuale în cuantum de 100.000 lei şi dispunerea ca O.R.C. Mureş să efectueze menţiunile vizând starea juridică anterioară încheierii contractului de cesiunea acţiunilor, interzicerea efectuării de menţiuni cu privire la acţiunile ce au făcut obiectul vânzării şi obligarea la plata cheltuielilor de judecată.
Împotriva sentinţei comerciale nr. 2375 din 18 iunie 2010 pronunţate de Tribunalul Comercial Mureş, a declarat apel reclamantul G.V.A., criticând-o pentru netemeinicie şi nelegalitate, solicitând admiterea căii ordinare de atac, schimbarea hotărârii atacate şi pe fond, admiterea acţiunii principale şi a cererilor de chemare în garanţie, cu cheltuieli de judecată.
Prin Decizia nr. 73/ A din 29 noiembrie 2010, Curtea de Apel Târgu Mureş, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, a respins apelul reclamantului şi a dispus obligarea acestuia la plata sumei de 6.2001ei, cu titlu de cheltuieli de judecată.
La data de 18 februarie 2011, G.V.A. a declarat recurs împotriva hotărârii mai sus amintite, pronunţate de instanţa de apel, criticând-o pentru motivele de nelegalitate prevăzute de dispoziţiile art. 304 punctele 7, 8 şi 9 C. proc. civ. şi solicitând admiterea recursului, modificarea deciziei atacate în sensul admiterii apelului său, cu consecinţa schimbării sentinţei pronunţate de prima instanţă şi pe fond, admiterea acţiunii principale şi a cererilor de chemare în garanţie, cu obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de derularea litigiului.
În raport de dispoziţiile art. 137 C. proc. civ., care prevăd în primul aliniat că, instanţa se va pronunţa mai întâi asupra excepţiilor de procedură şi asupra celor de fond, care fac de prisos în tot sau în parte cercetarea fondului, Înalta Curte, va examina cu prioritate excepţia tardivităţii declarării recursului, invocată din oficiu la termenul din 9 iunie 2011.
Recursul reclamantului G.V.A. este tardiv declarat.
Examinând recursul, sub aspectul regularităţii declarării acestuia, în raport de actele şi lucrările dosarului, Înalta Curte, constată că, Decizia civilă nr. 54/ A din 16 iunie 2010, pronunţată de Curtea de Apel Galaţi, secţia comercială, maritimă şi fluvială a fost comunicată recurentului la data de 4 februarie 2011, conform dovezii aflate la fila 49 din dosarul de apel şi că G.V.A. a declarat calea extraordinară de atac, la data de 18 februarie 2011, aşa cum rezultă din data inscripţionată pe ştampila poştei imprimată pe plicul în care a fost expediat memoriul de recurs.
Reclamantul G.V.A. a luat însă cunoştinţă de conţinutul Deciziei nr. 73/ A din 29 noiembrie 2010 pronunţate de Curtea de Apel Târgu Mureş, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, la data de 17 ianuarie 2011, la fila 45 aflându-se cererea formulată de acesta pentru a-i fi eliberată o copie a hotărârii, semnând pentru primirea unui exemplar, pe aceeaşi cerere la data de 18 ianuarie 2011.
Conform dispoziţiilor art. 301 C. proc. civ., termenul de recurs este de 15 zile de la comunicarea hotărârii, dacă legea nu dispune altfel, prevederile art. 284 alin. (2) şi (4) C. proc. civ. aplicându-se corespunzător.
Astfel, potrivit art. 284 alin. (3) C. proc. civ.: „Dacă o parte face apel înainte de comunicarea hotărârii, aceasta se socoteşte comunicată la data depunerii cererii de apel”, interpretând norma legală per a contrario, rezultă că, raţiunea avută în vedere de legiuitor la edictarea textului legal a fost aceea de a asigura părţii interesate cunoaşterea conţinutului hotărârii pronunţate, în raport de care aceasta poate opta să uzeze sau nu de exercitarea căii de atac împotriva acesteia. Pe cale de consecinţă, legea lăsând părţii facultatea de a introduce calea de atac şi anterior comunicării hotărârii, apreciază că scopul avut în vedere la edictarea normei a fost realizat prin luarea la cunoştinţă de hotărâre, comunicarea nemaifiind necesară, iar termenul de declarare a căii de atac urmează a se calcula de la data la care partea a luat efectiv cunoştinţă de hotărârea pe care o atacă, în speţă, da la data de 18 februarie 2011, dată la care a declarat şi semnat că a primit un exemplar.
Calculând termenul de recurs cu respectarea prevederilor dispoziţiilor art. 104 raportate la art. 101 alin. (1) C. proc. civ., şi a celor anterior expuse, Înalta Curte, constată că, ultima zi pentru exercitarea căii extraordinare de atac în speţă, era 3 ianuarie 2011 şi că reclamantul a declarat calea de atac la data de 18 februarie 2011.
Potrivit dispoziţiilor art. 129 C. proc. civ., părţile au obligaţia să îndeplinească actele de procedură în condiţiile, ordinea şi termenele stabilite de lege sau judecător.
Termenul de recurs, având caracter imperativ, nerespectarea acestuia atrage potrivit art. 103 alin. (1) C. proc. civ., decăderea părţii din dreptul de a exercita această cale de atac, afară de cazul când, partea dovedeşte că a fost împiedicată printr-o împrejurare mai presus de voinţa sa, excepţia tardivităţii putând fi invocată de orice parte interesată, precum şi de instanţă, din oficiu.
Faţă de cele ce preced, se constată că, recursul reclamantului a fost declarat cu depăşirea termenului legal de 15 zile menţionat, şi cum nu a solicitat repunerea în termen şi nici nu a dovedit că a fost împiedicat în exercitarea actului procedural dintr-o împrejurare mai presus de voinţa lui, Înalta Curte, va respinge ca tardiv declarat recursul formulat de reclamantul G.V.A.
În temeiul dispoziţiilor art. 274 C. proc. civ., urmează a fi respinsă cererea intimatei - pârâte SC E.C. SRL Târgu Mureş de obligare a recurentului-reclamant la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de derularea prezentului litigiu, având în vedere că în dovedirea acestor cheltuieli, pârâta a depus la dosarul cauzei copiile unui extras de cont şi a unei facturi, în transmisie fax, ambele înscrisuri fiind ilizibile, iar partea nici măcar nu a indicat cuantumul acestor pretinse cheltuieli.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge ca tardiv declarat recursul formulat de reclamantul G.V.A. împotriva Deciziei nr. 73/ A din 29 noiembrie 2010 pronunţate de Curtea de Apel Târgu Mureş.
Respinge cererea de acordare a cheltuielilor de judecată formulată de intimata-pârâtă SC E.C. SRL Târgu-Mureş ca nedovedită.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 20 octombrie 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3212/2011. Civil. Suspendare provizorie a... | ICCJ. Decizia nr. 3225/2011. Civil. Pretenţii. Recurs → |
|---|
