ICCJ. Decizia nr. 3212/2011. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr.3212/2011
Dosar nr. 11609/3/2009
Şedinţa publică din 6 aprilie 2011
Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:
Prin sentinţa nr. 1151 din 16 octombrie 2009 Tribunalul Bucureşti, secţia a V-a civilă, a admis în parte contestaţia precizată formulată de reclamanta M.M. şi a obligat Primăria Municipiului Bucureşti dispoziţia de acordare de despăgubiri pentru imobilul teren în suprafaţă de 475 m.p. situat în Bucureşti, strada B., fostă stradă A. şi a respins cererea de despăgubiri pentru construcţia demolată şi ca prematură cererea de obligare la plata lipsei de folosinţă a imobilului.
În considerentele sentinţei s-a reţinut că notificarea depusă de reclamantă în termenul legal nu a fost soluţionată.
Imobilul construcţie şi teren aferent de 475 m.p. a aparţinut defuncţilor G.I. şi G.M., bunicii reclamantei din partea tatălui. Calitatea de persoană îndreptăţită a reclamantei a fost dovedită cu certificatele de moştenitor din 26 martie 1969 şi din 25 februarie 2000. Imobilul a fost expropriat de la bunicul reclamantei, I.G. în baza Decretului nr. 55/1981 conform deciziei nr. 409 din 16 martie 1982, iar în prezent este ocupat de un bloc de locuinţe, alei de acces şi zonă verde, reclamanta fiind îndreptăţită la acordarea despăgubirilor conform art. 16 al Titlului VII din Legea nr. 247/2005.
Reclamanta are dreptul doar la acordarea despăgubirilor pentru teren întrucât pentru construcţia, demolată în prezent, au fost acordate despăgubiri la momentul exproprierii.
Capătul de cerere privind lipsa de folosinţă a fost respins ca prematur cu motivarea că acest drept se poate realiza numai după ce i se recunoaşte reclamantei calitatea de proprietar.
Împotriva sentinţei au declarat apel reclamanta şi pârâta.
În motivarea apelului reclamanta a susţinut că este îndreptăţită şi la acordarea despăgubirilor pentru construcţia demolată, precizând că suma de 17.205 RON primită ca despăgubiri în anul 1983 reprezintă doar o parte a valorii construcţiei. Pentru stabilirea valorii de piaţă a construcţiei la data notificării şi pentru a se scădea valoarea despăgubirilor primite trebuia efectuată o expertiză. De asemenea, trebuia admis şi capătul de cerere privind plata lipsei de folosinţă întrucât reclamantei i s-a creat un prejudiciu prin tergiversarea soluţionării notificării.
Pârâta a susţinut în motivarea apelului că instanţa nu avea abilitatea de a soluţiona fondul notificării, ci doar să oblige unitatea deţinătoare la emiterea dispoziţiei; reclamanta nu a dovedit calitatea de moştenitoare după G.I.; au fost aplicate greşit dispoziţiile art. 16 al Titlului VII din Legea nr. 247/2005.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă, prin Decizia nr. 497 A din 8 septembrie 2010 a respins apelurile.
Referitor la apelul reclamantei s-a reţinut că reclamanta, conform art. 1169 C. civ., trebuia să probeze că valoarea despăgubirilor primite pentru construcţie este mai mică decât valoarea reală a construcţiei la data notificării după ce s-a scăzut valoarea actualizată a despăgubirilor acordate, iar capătul de cerere privind lipsa de folosinţă este prematur atât timp cât nu a fost emisă Decizia de restituire care probează dreptul de proprietate asupra terenului.
În ce priveşte apelul pârâtei s-a reţinut că potrivit dispoziţiilor din Decizia în interesul Legii nr. 20/2007 instanţele pot soluţiona fondul notificărilor în situaţia în care exista refuzul nejustificat din partea unităţii deţinătoare. De asemenea, calitatea de moştenitoare a reclamantei a fost dovedită cu certificatul de moştenitor nr. AA/1969, iar dispoziţiile art. 16 al Titlului VII din Legea nr. 247/2005 nu au fost încălcate întrucât pârâta a fost obligată să emită Decizia privind propunerea de acordare a despăgubirilor şi să înainteze dosarul Comisiei Centrale de Stabilire a Despăgubirilor.
Împotriva deciziei instanţei de apel a declarat recurs reclamanta susţinând că prin respingerea apelului său au fost încălcate dispoziţiile art. 129 alin. (5) C. proc. civ. şi principiul celerităţii soluţionării notificărilor. De asemenea, conform dispoziţiilor art. 11 alin. (4) din Legea nr. 10/2001 are dreptul şi la acordarea despăgubirilor pentru construcţia demolată, iar valoarea reală a acesteia nu se putea stabili decât în urma unei expertize de specialitate.
Reclamanta nu a indicat temeiul juridic al recursului, însă analiza criticilor formulate face posibilă încadrarea lor în pct. 9 al art. 304 C. proc. civ.
Recursul este fondat pentru considerentele care succed.
Analizând lucrările dosarului s-a constatat că la data preluării imobilului de către stat au fost acordate despăgubiri doar pentru construcţie, în sumă de 17.205 RON conform adresei SC T.A. SAdepusă la dosarului de fond.
Potrivit dispoziţiilor art. 11 alin. (6) şi (7) din Legea nr. 10/2001 valoarea măsurilor reparatorii pentru construcţia demolată se calculează prin scăderea valorii actualizate a sumei primite cu titlu de despăgubiri cu ocazia preluării imobilului din valoarea de piaţă a construcţiei de la data soluţionării notificării stabilită potrivit standardelor internaţionale şi de evaluare.
Raportat la prevederile menţionate Decizia atacată a fost dată cu aplicarea greşită a legii impunându-se casarea parţială a acesteia în sensul admiterii apelului formulat de reclamantă şi trimiterii spre rejudecare.
În vederea stabilirii cuantumului măsurilor reparatorii ce se cuvin reclamantei pentru construcţia demolată este necesar a se efectua o expertiză de specialitate care să indice valoarea de piaţă a construcţiei; din care să se deducă valoarea actualizată a sumei de 17.205 RON.
În rejudecare instanţa va ţine seama de toate aspectele semnalate în prezentele considerente şi va avea în vedere, drept apărări, celelalte critici inserate în motivarea recursului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de reclamanta M.M. împotriva deciziei nr. 497 A din 08 septembrie 2010 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă.
Modifică în parte Decizia atacată în sensul admiterii apelului reclamantei împotriva sentinţei nr. 1181 din 16 octombrie 2009 a Tribunalului Bucureşti, secţia a V-a civilă, pe care o desfiinţează în parte cu privire la cererea de despăgubiri pentru imobilul construcţie şi trimite cauza spre rejudecare pe acest aspect.
Păstrează restul dispoziţiilor sentinţei şi deciziei.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 6 aprilie 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3215/2011. Civil. Revendicare imobiliară.... | ICCJ. Decizia nr. 3206/2011. Civil. Legea 10/2001. Recurs → |
|---|
