ICCJ. Decizia nr. 3417/2011. Civil. Acţiune în anularea hotărârilor arbitrale. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA A II-A CIVILĂ
Decizia nr. 3417/2011
Dosar nr. 3277/2/2011
Şedinţa publică din 2 noiembrie 2011
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa arbitrală nr. 25 din 9 februarie 2011, pronunţată de Curtea de Arbitraj Comercial Internaţional, s-a respins, ca neîntemeiată, acţiunea formulată de reclamantul Municipiul Bucureşti prin Primar General împotriva pârâtei SC M.D. România SRL, reclamantul fiind obligat la 34.714 RON, reprezentând cheltuieli de judecată.
Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a V-a comercială, sub nr. 3277/2/2011 din 8 aprilie 2011, Municipiul Bucureşti prin Primar General a formulat, în contradictoriu cu intimata SC M.D. România SRL, acţiune în anularea sentinţei arbitrale invocând nelegalitatea şi temeinicia acesteia, în conformitate cu art. 364 lit. i) C. proc. civ. din perspectiva modului cum au fost interpretate clauzele contractului, instanţa arbitrală nesocotind voinţa părţilor potrivit căreia prin art. 4 s-a convenit obligaţia pârâtei de a suporta o plată minimă garantată care se referă la sumele din încasările nete lunare pe care aceasta le realizează din activitatea desfăşurată conform asocierii, independent de activitatea desfăşurată pe terenurile puse la dispoziţie de proprietar.
A mai arătat că prin expertiza efectuată nu s-a calculat corect suma datorată ţinându-se cont de varianta propusă de pârâtă deşi, conform contractului de asociere, suma de 2.000 dolari S.U.A. stabilită la cursul valutar de la data semnării contractului, respectiv din data de 25 septembrie 1995 „va fi indexată pentru luna în care SC M.D. România SRL deschide restaurantul”, cu indicele din luna respectivă, luna deschiderii fiecărei locaţii.
Expertiza efectuată nu a indexat însă aceste sume şi a pornit cu sume calculate la data încheierii contractului, fără a le indexa.
Aşa fiind, a conchis că hotărârea arbitrală este netemeinică şi nelegală, impunându-se modificarea acesteia în sensul admiterii acţiunii în anulare, anularea hotărârii arbitrale, iar pe fond admiterea cererii şi obligarea pârâtei la plata sumei de 953.263,9 RON reprezentând suma minimă garantată aferentă perioadei 26 martie 2007-15 mai 2009 şi dobânzi calculate ce curg în continuare până la plata efectivă a debitului principal.
Prin sentinţa comercială nr. 62 din 30 mai 2011, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a comercială, a respins acţiunea în anulare, ca nefondată.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa a reţinut că hotărârea arbitrală poate fi desfiinţată numai pentru anumite motive limitativ prevăzute de art. 364 C. proc. civ., niciunul din aceste motive nereferindu-se la erori de judecată pe fondul cauzei deduse judecăţii, acţiunea în anulare neavând caracter devolutiv asemenea căilor de atac de drept comun. Astfel, niciunul dintre motivele prevăzute de art. 364 lit. a)-i) C. proc. civ. nu dă instanţei de judecată dreptul să cerceteze modul în care tribunalul arbitral a soluţionat fondul pricinii, ci numai să vadă dacă nu au fost respectate condiţiile de formă ale arbitrajului şi anume cele privind existenţa unei convenţii arbitrale legale şi posibilitatea ca litigiul să fie soluţionat pe calea arbitrajului, constituirea tribunalului arbitral, asigurarea dreptului la apărare al părţilor, redactarea hotărârii arbitrale şi respectarea dispoziţiilor imperative ale legii şi a normelor care asigură ordinea publică şi bunele moravuri.
În speţă, petentul reclamant şi-a întemeiat acţiunea arbitrală pe dispoziţiile art. 364 lit. i) C. proc. civ. care prevăd expres că o hotărâre arbitrală poate fi desfiinţată prin acţiune în anulare dacă „încalcă ordinea publică, bunele moravuri ori dispoziţii imperative ale legii”.
Prin criticile aduse sentinţei arbitrale atacate petentul a invocat însă numai aspecte care vizează fondul pricinii, respectiv modul de interpretare de către tribunalul arbitral a clauzelor contractului de asociere încheiat între părţi, precum şi a probelor administrate pentru soluţionarea fondului cauzei şi aceasta cu atât mai mult cu cât în cauză s-a dispus şi efectuarea unei expertize tehnice de specialitate cu concluziile căreia petentul nu este de acord ş.a., fapte ce nu echivalează cu încălcarea bunelor moravuri, a ordinii publice, petentul nefăcând nicio precizare în ce ar consta, de altfel, încălcarea bunelor moravuri şi a ordinii publice, în situaţiile învederate şi nici care din dispoziţiile imperative ale legii au fost încălcate, acţiunea în anulare nefiind, deci, motivată în sensul impus de dispoziţiile legale ale art. 364 lit. i) C. proc. civ. Normele de drept indicate de către petent, respectiv dispoziţiile art. 978 şi art. 982 C. civ., reprezintă motive de drept ale cererii sale, astfel încât la pronunţarea sentinţei arbitrale, arbitrii au avut în vedere şi aceste dispoziţii, hotărârea pronunţă fiind rezultatul interpretării acestor norme de drept, în urma stabilirii situaţiei de fapt ce formează litigiul.
S-a concluzionat astfel că, prin modul cum îşi argumentează partea acţiunea în anulare, criticile aduse de aceasta vizează netemeinicia sentinţei arbitrale, aspect care nu poate constitui obiect al acţiunii arbitrale.
Ca urmare, reclamantul a formulat recurs, în termenul legal, invocând critici circumscrise motivelor de recurs prevăzute de art. 304 pct. 8 şi 9 C. proc. civ. şi a susţinut, în esenţă, că interpretarea greşită a actului juridic dedus judecăţii în privinţa limitelor obligaţiilor asumate şi încălcarea voinţei părţilor cu raportare la expertiza efectuată în cauză pentru motivele expuse în acţiunea în anulare şi reiterate în cererea de recurs, se încadrează în cazurile prevăzute de art. 364 lit. i) C. proc. civ. atât timp cât s-au încălcat dispoziţiile legale imperative precum art. 978 C. civ. şi art. 969 C. civ., acesta fiind obiectul acţiunii în anulare şi nu cercetarea fondului pricinii.
Intimata a formulat întâmpinare solicitând în principal constatarea nulităţii recursului, conform art. 3021 alin. (1) lit. c) C. proc. civ., excepţie respinsă, iar pe fond a solicitat respingerea recursului, ca nefondat, pentru motivele invocate în apărare în faţa primei instanţe.
Analizând recursul se găseşte nefondat.
În privinţa primului motiv de recurs prevăzut de art. 304 pct. 8 C. proc. civ., se constată că recurentul invocă acest text de lege din perspectiva greşitei interpretări a obiectului acţiunii în anulare, deşi motivul de nelegalitate reglementat se referă la ipoteza denaturării actului juridic dedus judecăţii şi nicidecum a obiectului cererii de chemare în judecată în sens procesual, critica putând fi, însă, circumscrisă celui de al doilea motiv de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
În aceste limite, privitor la al doilea motiv de recurs, se constată că instanţa s-a pronunţat în limitele cadrului procesual stabilit de către recurent cu respectarea principiului disponibilităţii, în conformitate cu dispoziţiile art. 129 alin. (6) C. proc. civ., fiind învestită şi soluţionând acţiunea în anularea hotărârii arbitrale pentru motivul prevăzut de art. 364 lit. i) C. proc. civ.
Faptul că instanţa a analizat în ce măsură sunt întrunite condiţiile pentru admiterea acţiunii în anulare şi desfiinţarea hotărârii arbitrale pentru acest motiv cu raportare la susţinerile părţii nu înseamnă încălcarea limitelor procesuale, ci dimpotrivă respectarea acestui cadru procesual şi a exigenţelor legii din punctul de vedere al regimului juridic al acţiunii în anularea hotărârii arbitrale.
Textul de lege invocat ca temei al acţiunii în anulare vizează situaţii de încălcare a normelor de ordine publică, a bunelor moravuri ori a dispoziţiilor imperative ale legii.
Or, relaţiile contractuale dintre părţi sunt guvernate de principiul libertăţii de voinţă şi vizează raporturi juridice de drept privat de la care părţile pot deroga, astfel că, nerespectarea prevederilor contractuale cu raportare la art. 969 C. civ., aşa cum au fost ele interpretate, cu raportare la dispoziţiile art. 978 C. civ. şi constatările tribunalului arbitral referitoare la acestea, nu reprezintă o încălcare a normelor de ordine publică, a bunelor moravuri ori a dispoziţiilor imperative ale legii, hotărârea primei instanţe fiind pronunţată cu respectarea exigenţelor art. 364 lit. i) C. proc. civ.
Prin urmare, recursul este nefondat şi în baza art. 312 alin. (1) C. proc. civ. va fi respins, iar în baza art. 274 alin. (3) C. proc. civ. recurentul va fi obligat să plătească intimatei SC M.D. România SRL Bucureşti suma de 5.000 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată, în loc de 16.523 RON, cât s-a solicitat, reprezentând onorariu de avocat, justificat de complexitatea cauzei şi munca desfăşurată de apărătorul părţii.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de reclamantul Municipiul Bucureşti prin Primar, împotriva deciziei comerciale nr. 62 din 30 mai 2011 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a V-a comercială, ca nefondat.
Obligă recurentul să plătească intimatei SC M.D. România SRL Bucureşti suma de 5.000 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu de avocat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 2 noiembrie 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3636/2011. Civil. Opoziţie. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 3413/2011. Civil. Obligatia de a face. Recurs → |
|---|
