ICCJ. Decizia nr. 3433/2011. Civil. Actiune în daune contractuale. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA A-II-A CIVILĂ
Decizia nr. 3433/2011
Dosar nr. 24351/3/2009
Şedinţa publică de la 3 noiembrie 2011
Asupra recursurilor de faţă;
Din examinarea actelor şi lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Prin sentinţa comercială nr. 6758 din 3 iunie 2010, pronunţată în dosarul nr. 24351/3/2009, judecătorul fondului din cadrul Tribunalului Bucureşti, secţia a VI-a comercială, a admis acţiunea formulată de reclamanta SC E.M.C.I. SRL, prin lichidator judiciar BEJ C.S.T.G. SPRL în contradictoriu cu pârâta SC P.F.V. SA şi a obligat pârâta la plata sumei de 339.964,80 lei, reprezentând contravaloarea facturii nr. 084 din 22 octombrie 2008, având ca obiect garanţie la terminarea lucrărilor 5 %, conform contractului nr. 3517 din 2 noiembrie 2007 şi a sumei de 54.850,56 lei penalităţi calculate de la data scadenţei 21 noiembrie 2008 până la data introducerii acţiunii.
În considerentele sentinţei, judecătorul fondului a reţinut că reclamanta a solicitat obligarea pârâtei la restituirea garanţiei de bună execuţie, motivat de faptul că a finalizat lucrările conform contractului încheiat cu pârâta, dar aceasta refuză deblocarea sumei reţinută cu titlu de garanţie.
Judecătorul a mai reţinut că pârâta a formulat cerere reconvenţională, prin care a solicita obligarea reclamantei la plata sumei de 100.000 Euro, în echivalent în lei la data de 03 septembrie 2009, cu titlu de daune parţiale pentru întârzierea efectuării obligaţiei asumate contractual. Faţă de împrejurarea deschiderii procedurii de insolvenţă pentru societatea reclamantă, judecătorul fondului a dispus disjungerea cererii reconvenţionale, în temeiul art. 165 C. proc. civ.
Pe fondul cererii principale, judecătorul a reţinut că reclamantei i se cuvine un procent de 5 % din garanţia de bună execuţie reţinută de pârâtă, motivat de faptul că în contract se prevedea restituirea acestui procent la data semnării procesului verbal de recepţie la terminarea lucrărilor, proces verbal semnat fără obiecţiuni de pârâtă la data de 16 octombrie 2008. De asemenea, s-a apreciat că reclamantei i se cuvin şi penalităţile de întârziere pentru neefectuarea la termen a plăţilor, conform art. 6 din contract.
Judecătorul a înlăturat apărarea pârâtei, reţinând că nu s-a făcut dovada unui proces verbal de predare primire amplasament şi a unui ordin de începere a lucrărilor, cum prevede contractul părţilor; de asemenea, nu s-a dovedit îndeplinirea procedurii de recepţie, conform art. 11.3 din contract.
Sentinţa de fond a fost apelată de pârâtă.
Prin decizia comercială nr. 621 din 13 decembrie 2010, completul de judecată din cadrul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a V-a comercială, a respins apelurile formulate de pârâta SC P.F.V. SA ca nefondate, cu următoarele considerente: alături de soluţia pronunţată asupra cererii principale, judecătorii apelului au reţinut şi soluţionarea cererii reconvenţionale, disjunse, prin sentinţa comercială nr. 6759 din 3 iunie 2010, pronunţate în dosarul nr. 2040/3/2010, soluţia fiind aceea de respingere. Pentru această soluţie, judecătorul fondului a reţinut că nu poate opera compensarea solicitată de pârâta reconvenientă, întrucât nu se poate reţine caracterul cert al creanţei faţă de obligaţiile ce reveneau reclamantei.
Alături de apelul formulat împotriva sentinţei comerciale nr. 6758, pârâta reconvenientă a declarat calea de atac împotriva încheierii de disjungere şi împotriva sentinţei comerciale 6759. S-a mai reţinut că apelurile părţilor au fost înregistrate sub numere diferite, dispunându-se conexarea cererilor, constatându-se că criticile pârâtei reconveniente sunt identice în ambele cereri.
Judecătorii apelurilor au apreciat netemeinicia criticilor pârâtei, reţinând că această parte nu a mai solicitat în apel să fie obligată reclamanta la plata sumei de 100.000 Euro, cu titlu de despăgubiri, în această fază procesuală solicitând doar să se constate îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 52 din Legea nr. 85/2006 referitoare la compensarea legală, cu consecinţa respingerii acţiunii reclamantei ca nefondată. Judecătorii au reţinut ca nefiind îndeplinite condiţiile compensării, creanţa invocată de pârâtă nefiind certă, lichidă şi exigibilă.
Decizia de apel a fost recurată de ambele părţi.
Reclamanta SC E.M.C.I. SRL, prin lichidator judiciar BJF C.S.T.G. SPRL, solicitat admiterea recursului şi modificarea decizie de recurs în sensul completării acestei decizii cu obligarea pârâtei apelante la plata cheltuielilor de judecată, invocând omisiunea judecătorilor de a se pronunţa cu privire la aceste cheltuieli, deşi s-a formulat o cerere expresă în acest sens.
Pârâta SC P.F.V. SA a solicitat admiterea recursului, casarea hotărârilor pronunţate în cauză, admiterea cererii reconvenţionale şi constatarea compensării datoriilor reciproce. Pârâta a invocat nemotivarea deciziei de apel, susţinând că judecătorii apelului nu au expus considerentele pentru care au apreciat că cererea sa de compensare nu este fondată; pârâta a mai invocat greşita aplicare a legii, susţinând că a dovedit deţinerea unei creanţe certe, lichide şi exigibile.
Prin întâmpinare, reclamanta a solicitat respingerea recursului declarat de pârâtă ca nefondat, apreciind ca fiind legală şi temeinică decizia de apel.
Nu au fost depuse înscrisuri noi în recurs.
În şedinţa publică din data de 15 septembrie 2011, completul de judecată a invocat excepţia inadmisibilităţii recursului declarat de reclamantă.
Analizându-se cu prioritate excepţia invocată din oficiu, se reţine că potrivit art. 2812a C. proc. civ., nu se poate cere pe calea apelului sau recursului completarea hotărârii pronunţate de instanţa inferioară. În speţă, reclamanta solicită chiar completarea deciziei de apel sub aspectul obligării pârâtei apelante la plata cheltuielilor de judecată. Având în vedere interdicţia legală expresă de promovare a căii de atac pentru obţinerea completării dispozitivului hotărârii instanţei inferioare, în raport de prevederea legală menţionată, excepţia va fi admisă, recursul reclamantei urmând a fi respins ca inadmisibil.
Analizându-se legalitatea deciziei de apel în raport de criticile formulate şi de apărările invocate, se apreciază că recursul este fondat, pentru următoarele considerente: atât judecătorul fondului, cât şi judecătorii apelului nu au analizat cauza, din perspectiva cererii reconvenţionale, prin raportare la prevederile contractuale şi la apărările pârâtei. Se constată că în ambele faze procesuale inferioare, pârâta a invocat lipsa de importanţă a procesului verbal de predare primire amplasament şi a ordinului de începere a lucrărilor, în condiţiile în care daunele solicitate prin cererea reconvenţională nu au legătură cu aceste momente, ci cu data stabilită contractual pentru finalizarea lucrărilor. Deşi critică esenţială în soluţionarea cauzei, judecătorii instanţelor inferioare nu au analizat această apărare a pârâtei. Or, în lipsa unor considerente din partea judecătorilor instanţelor inferioare, nu se poate realiza controlul de legalitate al deciziei de apel.
De asemenea, se constată că judecătorii instanţelor inferioare au calificat în mod greşit cererea reconvenţională a pârâtei, cu consecinţa ignorării dispoziţiilor art. 36 din Legea nr. 85/2006.
Pentru considerentele reţinute, în temeiul art. 312 C. proc. civ., recursul pârâtei va fi admis. Va fi casată în parte decizia de apel şi în totalitate sentinţa prin care s-a soluţionat cererea reconvenţională, cauza urmând a fi trimisă spre rejudecare în fond.
Vor fi păstrate dispoziţiile din decizia de apel ce vizează soluţionarea cererii principale, în condiţiile în care nu există critici cu privire la această soluţie.
În cadrul rejudecării, judecătorul fondului va aprecia cu privire la aplicabilitatea prevederilor art. 36 din Legea nr. 85/2006 în ce priveşte soluţionare cererii pârâtei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca inadmisibil recursul formulat de reclamanta SC E.M.C.I. SRL prin lichidator judiciar BFJ C.S.T.G. SPRL, împotriva deciziei Secţiei a V-a comerciale a Curţii de Apel Bucureşti nr. 621 din 13 decembrie 2010.
Admite recursul formulat de pârâta SC P.F.V. SA, împotriva aceleiaşi decizii, casează, în parte, decizia Secţiei a V-a comerciale a Curţii de Apel Bucureşti nr. 621 din 13 decembrie 2010 şi sentinţa Secţiei a VI-a comerciale a Tribunalului Bucureşti nr. 6759 din 3 iunie 2010 şi trimite cauza primei instanţe pentru soluţionarea cererii formulate de SC P.F.V. SA.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 3 noiembrie 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3434/2011. Civil. Reziliere contract. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 3421/2011. Civil. Alte cereri. Revizuire - Apel → |
|---|
