ICCJ. Decizia nr. 3435/2011. Civil. Obligatia de a face. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA A II-A CIVILĂ
Decizia nr. 3435/2011
Dosar nr. 4400/111/2007
Şedinţa publică de la 3 noiembrie 2011
Asupra recursurilor de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la data de 5 octombrie 2007 reclamanta SC S. SRL a chemat în judecată pârâţii RA A.C. (SC C.A.O. SA) şi SC K.D. Ungaria SRL solicitând ca în baza sentinţei ce se va pronunţa să fie obligaţi să procedeze la refacerea lucrărilor executate în Oradea, în aşa fel încât, lucrările să nu afecteze în nici un mod activitatea societăţii reclamante şi nici să aducă atingere valorii imobilului şi a punctului de lucru; obligarea acestora să achite câte 1.000 RON pentru fiecare inundare a punctului de lucru şi a bazinelor Staţiei de benzină, cu cheltuieli de judecată.
Ulterior reclamanta a formulat o precizare la acţiune, respectiv a capătului 2 de cerere privind prejudiciul cauzat, prin care a solicitat, instanţei să dispună obligarea pârâtei de SC K. SRL să plătească suma de 81.564,1 RON. Paguba produsă fiind constatată de o comisie din cadrul societăţii reclamante care a încheiat Procesul-verbal de calamitate depus la dosar.
În motivarea acţiunii sale, reclamanta a arătat că, îşi desfăşoară activitatea şi la punctul de lucru al acesteia din Oradea, judeţul Bihor, având ca activităţi: spălătorie auto, vulcanizare şi staţie distribuire carburanţi.
S-a arătat că, începând cu anul 2005 în zona M.C., pârâta SC K. SRL - în calitate de subantreprenor al pârâtei SC C.A. SA - a început efectuarea lucrărilor de canalizare, lucrări care nu sunt finalizate nici până în prezent.
În imediata vecinătate a punctului de lucru a societăţii reclamante, lucrările au fost efectuate în mod defectuos, în sensul că, canalizarea punctului de lucru a fost obturată, iar canalul privind scurgerile de apă pluvială nu este corespunzător, deoarece, de fiecare dată când sunt precipitaţii, apele pluviale se revarsă în incinta punctul său de lucru, inundând astfel spaţiile comerciale, precum şi bazinele produselor petroliere care se vând în această staţie.
De fiecare dată, când sunt astfel de evenimente, activitatea societăţii reclamante este perturbată, respectiv salariaţii societăţii sunt preocupaţi numai cu scoaterea apei din incinta punctului de lucru şi la decantarea produselor petroliere existente în bazine, aspecte care le cauzează prejudicii materiale de aproximativ 1.000 RON/eveniment şi le aduce atingere şi reputaţiei, clienţii săi fiind nemulţumiţi de calitatea produselor vândute prin staţiile noastre.
Prin întâmpinarea şi cererea reconvenţională formulată, pârâta C.A.O. SA a solicitat instanţei respingerea ca neîntemeiată a cererii reclamantei SC S. SRL, şi obligarea acesteia să îndeplinească pe cheltuiala proprie actele şi formalităţile cerute de legislaţia în vigoare pentru înregistrarea ca şi consumator individual la punctul de lucru din str. M.C., nr. 29 sau Staţia PECO S., respectiv să obţină avizele necesare şi să realizeze racordul interior nou (corespunzător imobilului proprietatea sa) până la limită, proprietate cu operatorul de servicii şi să depună la sediul operatorului actele necesare încheierii unui contract de prestări servicii individual, aferent noului punct de lucru, în conformitate cu prevederile legale privind serviciul de alimentare cu apă şi de canalizare.
În motivare pârâta a arătat că, în fapt, între părţi există încheiat un contract de prestări servicii nr. 18182 din 15 februarie 2007 în baza căruia presta serviciul apă-canal către reclamantă începând din februarie 2007 pentru punctul de lucru al societăţii din str. M.C. (alăturat depune contractul şi anexele acestuia - Anexa I) şi nu la punctul de lucru din Oradea, str. M.C..
Separat de acestea mai exista Staţia Peco S. care nu apare în evidenţele pârâtei ca şi consumator distinct, existând posibilitatea ca racordul său de canal să traverseze imobile proprietate privată fiind legat de ale acestora, (anexează prezentei o hartă a zonei - Anexa 2).
Prin urmare necunoscând locaţia exactă a racordului de canal şi conexiunile acestuia nici de la nr. 29 nici de la Staţia Peco S. este imposibila intervenţia la acestea. Solicită instanţei să oblige reclamanta să depună proiectele de realizare a acestor racorduri pentru localizarea lui, în situaţia în care problemele sunt la aceste locaţii.
Precizează faptul că lucrările de investiţii efectuate în zonă de către SC K. SRL urmăresc realizarea unei reţele noi de canal menajer din fonduri europene ISPA şi nu are legătură cu canalizarea pluvială (meteo) existentă pe strada M.C., despre care vorbeşte reclamanta, (anexează prezentei copia secţiunii din proiect pentru zona în discuţie - Anexa 3).
Ceea ce tinde reclamanta este să obţină un racord nou fără a face formele legale necesare, respectiv aviz proiect şi racord de canalizare până la limita de proprietate cu domeniul public unde furnizorul de servicii are licenţa să opereze.
S-a arătat că, la aceeaşi adresa M.C. nr. 1 mai există un consumator SC S.C. SRL, care este beneficiar al serviciilor Companiei de Apă din 2005, conform Contractului nr. 14739 din 19 ianuarie 2005, şi proprietar tabular al imobilelor din vecinătatea punctului de lucru al reclamantei de la nr. 1, interpus faţă de Staţia Peco S., şi care a realizat în acest interval de timp, la care se referă reclamanta, lucrări de racordare la reţeaua nouă de canalizare menajera, pe proprietatea sa, (anexează contractul acestuia - Anexa 4).
Întrucât exista posibilitatea (datorită amplasării reţelelor interioare ale imobilelor din zonă) că aceste lucrări să fi afectat canalizarea reclamantei, solicită instanţei sa oblige reclamanta să-şi precizeze cererea, în sensul de a indica exact la care din imobile, nr. 1, nr. 29 sau staţia Peco, sunt probleme de canalizare, iar în cazul acesteia din urmă să precizeze de unde se alimentează cu apă şi pe unde trece canalizarea acesteia având în vedere că nu avem date în evidenţă că este racordată direct în reţeaua pluvială.
S-a arătat că, pârâta nu poate efectua lucrări pe teren privat decât cu acordul expres al proprietarului afectat şi numai dacă nu exista posibilitatea racordării directe a beneficiarului lucrării la reţeaua de pe domeniul public.
În cazul în care o astfel de posibilitate există, prevederile legale în vigoare obligă beneficiarul la îndeplinirea formalităţilor tehnice (solicitare aviz, întocmire proiect, realizarea racordului interior, încheiere contract) necesare racordării directe la reţeaua publică, obligaţia furnizorului fiind de a realiza lucrarea până la limita de proprietate dintre domeniul public şi proprietatea beneficiarului.
Potrivit art. 3 lit. i) alin. (1) din Legea nr. 241/2006 un imobil este deservit de un singur branşament pentru care avea obligaţia ca prestator de servicii de alimentare cu apă şi canalizare să monteze aparat de măsură.
În situaţia în care se afla reclamanta, respectiv având în administrare mai multe imobile (nr. 1 şi nr. 29, Staţia Peco S.), pentru a se individualiza ca şi consumator al serviciilor prestate de pârâtă şi pentru celelalte imobile decât cel de la nr. 1, se impune realizarea documentaţiei aferente branşamentelor de apă şi racordurilor de canalizare aferente acestora, montarea unor contoare pentru individualizarea consumurilor şi încheierea unui contract de prestări servicii şi pentru aceste imobile.
Prestarea de servicii de interes public local nu este permisă fără încheierea de contract de prestări servicii (art. 42 (1) lit. a)) din Legea nr. 51/2006) iar la această dată, în condiţiile existenţei unui singur imobil şi a neînţelegerilor cu vecinii, nu este posibilă refacerea vechiului racord mai ales că aceasta înseamnă încălcarea proprietăţii vecinului interpus.
Obligaţia legală a operatorului de a monta aparat de măsură a consumului, există la limita de proprietate între reţeaua publică şi reţeaua particulară delimitată conform art. 3 lit. i) din Legea nr. 241/2006.
În concluzie, dacă reclamanta doreşte remedierea canalizării pluviale la imobilul cu nr. 29 sau la staţia Peco S. trebuie să se înregistreze ca şi consumator la aceste imobile, respectiv să întocmească documentaţia aferenta contractării, avize, proiect şi să realizeze pe cheltuiala proprie un racord interior separat, până la limita de proprietate cu domeniul public, unde operatorul va proceda la montarea contorului şi legarea în reţeaua publică.
În cauză pârâta C.A.O. a formulat cerere de chemare în garanţie a SC S.C. SRL solicitând ca în cazul admiterii cererii principale să dispună obligarea acestuia la plata către societatea pârâtă a contravalorii lucrărilor de refacere a racordului de canalizare ce constituie obiectul cererii principale.
În motivarea cererii sale pârâta a arătat că chemata în garanţie este beneficiara serviciului de alimentare cu apa şi canalizare în temeiul Contractului de prestări servicii nr. 14739 din 19 ianuarie 2005 şi proprietara tabulară a imobilului din vecinătatea Staţiei Peco S., aşa cum rezultă din actele depuse în anexă la întâmpinare şi cererea reconvenţionala.
În cursul anului 2007 SC S.C. SRL a procedat la schimbarea vechii sale canalizări în vederea racordării la noua reţea de canalizare, realizată pe strada M.C. de către parata SC K. SRL.
Având în vedere faptul ca vechiul racord de canalizare era comun cu al reclamantei (preluând practic apele pluviale de pe suprafaţa construită a staţiei Peco) modificarea acestuia a avut ca şi consecinţă obturarea canalizării pluviale a reclamantei.
Prin întâmpinarea formulată de pârâta SC K.D. Ungaria SRL - Sucursala Oradea a invocat excepţia lipsei calităţii sale procesuale pasive şi lipsa calităţii procesuale active a reclamantei, pe de o parte lucrările fiind de competenţa exclusivă a pârâtei SC C.A. SA Oradea iar pe de altă parte reclamanta nu a făcut dovada că este titulara unui contract de prestări servicii de canalizare pentru punctul de lucru Peco.
S-a invocat totodată prematuritatea cererii de chemare în judecată apreciind că nu au fost respectate dispoziţiile art. 7201 C. proc. civ.
Tribunalul Bihor, secţia comercială - prin Sentinţa nr. 194 din 16 februarie 2010 a respins ca neîntemeiate excepţiile ridicate, a respins acţiunea precizată ca nefondată şi a admis cererea reconvenţională obligând reclamanta SC S. SRL să îndeplinească pe cheltuiala proprie actele şi formalităţile cerute de legislaţia în vigoare pentru înregistrarea ca şi consumator individual la punctul de lucru din str. M.C. sau staţia Peco S., respectiv să obţină avizele necesare şi să realizeze racordul interior nou corespunzător imobilului proprietatea sa, până la limita de proprietate ca operatorul de servicii şi să depună la sediul operatorului actele necesare încheierii unui contract de prestări servicii individual, aferent noului punct de lucru.
S-a respins ca nefondată cererea de chemare în garanţie şi s-au acordat cheltuielile de judecată aferente.
Pentru a se pronunţa astfel, instanţa de fond a reţinut că în anul 2007, pârâta SC C.A.O. SA, a beneficiat de fonduri europene ISPA, pentru executarea de lucrări de canalizare menajeră şi alimentare cu apă pe str. M.C. din Oradea.
Lucrările au fost executate de către pârâta SC K. SRL conform unui contract de agrement încheiat la data de 14 aprilie 2007 între C.F.C.U., în calitate de finanţator Phare, R.A. A.C. Oradea, în calitate de beneficiar final şi Consiliul Local Oradea în calitate de beneficiar local.
Potrivit actelor din dosar, reclamanta are trei puncte de lucru, unul pe str. M.C. nr. 1, un alt punct de lucru pe aceeaşi stradă dar la nr. 29, iar separat de acestea mai deţine Staţia Peco S. în aceeaşi locaţie.
La aceeaşi adresă, M.C. nr. 1, mai exista un consumator respectiv, chemata în garanţie SC S.C. SRL, care este beneficiar al serviciilor Companiei de Apă din 2005, conform Contractului nr. 14739 din 19 ianuarie 2005, şi proprietar tabular al imobilelor din vecinătatea punctului de lucru al reclamantei de la nr. 1, interpus faţă de Staţia Peco S. aparţinând reclamantei, şi care a realizat în acest interval de timp, la care se referă reclamanta, lucrări de racordare la reţeaua noua de canalizare menajeră, pe proprietatea sa.
Între pârâta RA Apă Canal Oradea şi pârâta SC S.C. SRL s-a încheiat contractul de branşare racordare şi utilizarea a serviciilor publice de alimentare cu apă şi de canalizare înregistrat cu nr. 14739/19 ianuarie 2005, având ca obiect asigurarea serviciilor publice de alimentare cu apă şi de canalizare, în conformitate cu prevederile legale în vigoare pentru Punctul de consum de pe str.M.C. nr. 1.
La data de 15 februarie 2007, între reclamanta SC S. SRL cu sediul în Oradea şi pârâta SC C.A.O. s-a încheiat contractul de branşare racordare şi utilizarea a serviciilor publice de alimentare cu apă şi de canalizare înregistrat cu nr. 18182/2007, având ca obiect asigurarea serviciilor publice de alimentare cu apă şi de canalizare, în conformitate cu prevederile legale în vigoare pentru Punctul de consum de pe str. M.C. Prin contractul menţionat părţile au stabilit condiţiile derulării acestuia şi modalitatea de plată a serviciilor furnizate de pârâtă.
Anterior, în 8 decembrie 1993, SC S.M.O. SRL antecesoarea reclamantei, a primit de la RAGCL secţia Apă canal aviz favorabil de principiu pentru furnizare de apă potabilă la acelaşi sediu de pe str. M.C. f.n., urmând ca acest furnizor de servicii să-şi îndeplinească obligaţiile după îndeplinirea de către reclamantă a unor condiţii prevăzute în aviz.
Potrivit raportului de expertiză întocmit în cauză, reclamanta SC S. SRL - Staţie Alimentare de Carburanţi, str. M.C. nr. 1 Oradea, nu are racordul de canalizare pluvial legal executat. Astfel, „Lucrările de execuţie se vor începe numai pe baza avizului definitiv care se va elibera de RAGCL după prezentarea următoarelor: proiect complet de execuţie în 2 ex. din care vizat de noi se va restitui beneficiarului, avizul R.A.G.C.L. de principiu 2 ex., avizele de specialitate (gospodărirea apelor, protecţia mediului, centrul sanitar antiepidemic) în copie";; Aceste acte nu au fost prezentate de reclamantă, iar după cum susţine pârâta, în arhiva societăţii nu s-a găsit documentaţia tehnică a SC S. SRL, respectiv: aviz definitiv; proiect racord apă şi canal pluvial la staţia distribuţie carburanţi, str. M.C. nr. 1 Oradea şi contract prestări servicii;
Aceste susţineri sunt confirmate de pârâtă şi prin Adresa nr. 1628 din 28 ianuarie 2008, depusă la dosarul cauzei, în care se specifică: „canalul pluvial al reclamantei nu figurează în evidenţele sale, este mai vechi şi la data realizării lui nu s-a realizat şi depus un proiect tehnic ……. ";.
De asemenea în raportul menţionat, se reţine că SC S.C. SRL, a efectuat branşamentul de apă şi racordul de canal pluvial în anul 1998, conform proiectului avizat de R.A.G.C.L. Oradea nr. 2504/1998.
În căminul stradal pluvial unde este racordată această societate, nu se observă să mai fi existat încă un racord de apă pluvială, (cel al reclamantei).
Cele două canalizări pluviale a reclamantei SC S. SRL, şi a chematei în garanţie SC S.C. SRL, nu se intersectau şi nici nu au avut cămin comun de racord.
Ulterior, pârâta C.A.O. SA, ca urmare a pronunţării ordonanţei preşedinţiale în Dosar nr. 4400/111/2007, deviază vechiul traseu al racordului de canalizare, efectuând o lucrarea nouă în favoarea reclamantei, ce constă din montarea unei ţevi de PVC de 160 mm din căminul privat (incintă) la reţeaua stradală de canalizare direct în reţea. (tub de beton ) fără cămin de racordare.
Aşa cum s-a arătat mai sus, reclamanta are trei puncte de lucru, unul pe str. M.C. nr. 1, un alt punct de lucru pe aceeaşi stradă dar la nr. 29, iar separat de acestea mai deţine Staţia Peco S. în aceeaşi locaţie, pentru niciuna din aceste locaţii nu s-a făcut dovada existenţei unui contract valabil încheiat cu toată documentaţia prevăzută de lege, pentru furnizarea serviciilor de apă canal. Mai mult, din precizarea făcută de reclamantă obturarea canalizării pluviale vizează punctul de lucru de pe str. M.C. nr. 29 Oradea, punct de lucru care, în urma lucrărilor efectuate de SC C.A.O., fost racordat la canalizarea pluvială pe un traseu nou, perpendicular pe conducta stradală direct în reţea, (tub de beton), fără să se fi întocmit actele şi formalităţile cerute de legislaţia în vigoare pentru înregistrarea ca şi consumator individual.
Astfel, prestarea de servicii de interes public local nu este permisă fără încheierea de contract de prestări servicii (art. 42 (1) lit. a)) din Legea nr. 51/2006), iar obligaţia legală a operatorului de a monta aparat de măsură a consumului este permisă la limita de proprietate între reţeaua publică şi reţeaua particulară delimitată conform art. 3 lit. i) din Legea nr. 241/2006.
De asemenea din concluziile raportului de expertiză, rezultă următoarele: cauzele naturale ar putea consta din angrenarea de apă folosită la Spălătorie auto tiruri, a impurităţilor (nisip, pământ) şi care puteau determina opturarea canalului (umplerea cu impurităţi, colmatare canal).
Având în vedere că pârâta RA A.C. a efectuat în favoarea reclamantei canalizarea pluvială dar fără existenţa actelor prevăzute de actele normative în vigoare, instanţa a admis cererea reconvenţională aşa cum a fost formulată.
Răspunzând criticilor formulate în apelurile promovate de SC S. SRL şi SC C.A. Oradea SA, Curtea de Apel Oradea, secţia comercială şi de contencios administrativ şi fiscal - prin Decizia nr. 9 din 25 ianuarie 2011 problema care se ridică în prezenta speţă vizează împrejurarea existenţei sau inexistenţei unui branşament legal al reclamantei la reţeaua publică de canalizare pluvială, iar din acest punct de vedere, instanţa a reţinut că la data de 8 decembrie 1993, s-a emis în favoarea numitului G.G. Avizul favorabil de principiu nr. 79521, privind branşarea la apa potabilă şi colectoarele de canal pentru ape uzate menajer şi ape meteorice la obiectivul S.M.O. S.R.L. din Oradea, str. M.C. Este adevărat că reclamanta a putut prezenta doar acest aviz favorabil de principiu, nu şi un aviz definitiv, astfel cum s-a solicitat în Nota din cuprinsul acestui aviz, însă instanţa va avea în vedere împrejurarea că reclamanta a exercitat prezenta acţiune la aproximativ 14 ani de la data emiterii respectivului aviz, ea nefiind de altfel destinatara acestuia, situaţie în care era dificil, dacă nu chiar imposibil să fie în măsură să prezinte la momentul de faţă avizul definitiv.
Astfel cum s-a arătat, staţia de carburanţi a fost folosită de-a lungul timpului de mai multe societăţi comerciale, prima fiind SC S.M.O. SRL, care a şi încheiat cu RA A. Oradea Contractul de prestări servicii nr. 2993 din 19 februarie 1999 privind furnizarea apei potabile şi preluarea în reţeaua publică de canalizare a apelor uzate menajere şi a apelor pluviale.
La art. 3 lit. d) din contract s-a stipulat obligaţia distribuitorului de a executa lucrările de întreţinere şi reparaţii necesare la branşamentul de apă şi racordul de canalizare. De asemenea, din cuprinsul facturilor fiscale depuse la filele 65 - 68, rezultă că acestei societăţi i s-au facturat serviciile de apă, canal şi meteo în baza contractului anterior menţionat.
Totodată, instanţa a avut în vedere că, în perioada anilor 1993 - 1994, când a început construirea staţiei de carburanţi, era în vigoare Ordinul MLPAT nr. 91/1991 privind aprobarea formularea, a procedurilor de autorizare şi a conţinutului documentaţiilor stabilite de Legea nr. 50/1991, acesta prevăzând că, pentru eliberarea autorizaţiei de construire, solicitantul trebuia să prezinte în mod obligatoriu avizele furnizorilor de utilităţi care asigură funcţionarea construcţiei, respectiv: alimentare cu apă, energie electrică, termică, gaze, telecomunicaţii, canalizare căi de circulaţie etc. Or, în anul 1994, G.G., în calitate de director la SC S.M.O. SRL, a obţinut autorizaţia de construire nr. 687 din 2 august 1994 pentru staţia de alimentare cu carburanţi şi parcare TIR din Oradea, str. M.C. (fără număr la acea dată), în cuprinsul căreia se arată că documentaţia tehnică şi avizele prezentate fac parte integrantă din autorizaţie.
Din coroborarea tuturor acestor înscrisuri, instanţa a reţinut că nu se poate nega existenţa unui racord legal al staţiei de carburanţi folosit actualmente de reclamanta apelantă la reţeaua publică de canalizare pluvială. Mai mult, pârâta SC C.A.O. SA s-a apărat, prin întâmpinarea formulată, susţinând că, pentru staţia Peco S. nu există încheiat un contract de prestări servicii şi din acest motiv nu apare în evidenţele sale ca şi consumator distinct, ci există încheiat un contract doar pentru punctul de lucru al societăţii din str. M.C. nr. 1.
Faţă de această apărare a pârâtei, instanţa a reţinut că, din înscrisurile existente la dosarul cauzei, rezultă fără putinţă de tăgadă că acest contract invocat de pârâtă pentru punctul de lucru din str. M.C. nr. 1 vizează tocmai staţia Peco S., care este situată la această locaţie. Acest aspect rezultă cu claritate din împrejurarea că, prin contractul de comodat şi actul adiţional la acesta încheiate la data de 28 august 2002 şi respectiv 15 decembrie 2005, între SC S. SRL pe de o parte şi G.G. şi G.L. pe de altă parte, societatea a dobândit posesia staţiei de carburanţi situată în Oradea str. M.C. nr. 1, iar la data de 15 februarie 2007, SC S. SRL a încheiat cu SC C.A.O. SA contractul de branşare/racordare şi utilizare a serviciilor publice de alimentare cu apă şi canalizare nr. 18182 pentru punctul de consum din str. M.C. nr. 1.
De asemenea, din lecturarea cererii de chemare în garanţie formulată de pârâta SC C.A.O. SA, se desprinde ideea că aceasta avea cunoştinţă de existenţa racordului de canalizare al reclamantei SC S. SRL, pârâta susţinând că acesta ar fi fost comun cu cel al societăţii vecine SC S.C. SRL.
Existenţa racordului legal al reclamantei apelante la reţeaua publică de canalizare pluvială se deduce şi din faptul că, în anexa nr. 1 la contract, s-a stipulat la „servicii prestate” - canal meteo, ceea ce presupune existenţa, la momentul încheierii contractului, a canalului meteo. Tot în sprijinul susţinerilor apelantei reclamante este şi faptul că, potrivit însăşi afirmaţiilor pârâtei SC C.A.O. SA, încheierea unui contract de branşare/racordare şi utilizare a serviciilor publice de alimentare cu apă şi canalizare trebuie să fie precedată de obţinerea avizelor necesare, realizarea documentaţiei aferente racordurilor de canalizare şi efectuarea respectivelor racorduri.
În ceea ce priveşte fapta culpabilă a pârâţilor, instanţa a reţinut că, în condiţiile în care s-a dovedit existenţa unui branşament legal al reclamantei la reţeaua publică de canalizare pluvială, obturarea acestuia ca urmare a lucrărilor efectuate pârâta, în baza contractului încheiat cu pârâta, este culpa ambelor societăţi. Din acest punct de vedere, se va observa că SC K.E.V.I.E.P. D.U. SRL, în calitate de subantreprenor, a încheiat cu SC C.A.O. SA, în calitate de beneficiar final, cu C.F.C.U., în calitate de finanţator Phare şi Consiliul Local Oradea, în calitate de beneficiar local, un contract de agrement la data de 14 aprilie 2007, în baza căruia subantreprenorul urma ca, în baza planului sistemului de canalizare pus la dispoziţie de către SC C.A.O. SA, să realizeze o reţea nouă de canalizare menajeră. Din această perspectivă, este adevărat că răspunderea pentru obturarea canalului de apă pluvială al reclamantei revine, în primul rând, Companiei de Apă Oradea, însă se va observa totodată că nici societatea subantreprenoare nu este străină de acest fapt.
Deşi s-a arătat de către SC C.A.O. SA că subantreprenorul SC K.E.V.I.E.P. a lucrat la realizarea reţelei de canalizare menajeră, şi nu pluvială, care era amplasată la o distanţă şi pe o rută aproximativ paralelă cu reţeaua pluvială şi, deci, este puţin probabil, ca aceste lucrări să fi afectat canalul reclamantei, totuşi, din depoziţiile mai multor martori rezultă că obturarea canalizării pluviale s-a produs la momentul la care SC K.E.V.I.E.P. D.U. SRL efectua lucrări pe strada M.C., neexistând probleme anterior acestui moment şi nici după rebranşarea reclamantei ca urmare a pronunţării Ordonanţei preşedinţiale nr. 1334/COM/17 octombrie 2007 a Tribunalului Bihor.
În ceea ce priveşte capătul II de cerere din acţiunea principală, vizând despăgubirile solicitate de reclamantă, constând în paguba produsă ca urmare a inundării cu apă a bazinelor de benzină şi motorină şi costurile aferente evacuării apelor, se va reţine caracterul nefondat al acestora, în condiţiile în care reclamanta nu a adus nici o probă în dovedirea cuantumului real al pretenţiilor. Astfel, singurul înscris de care se prevalează reclamanta este un proces-verbal întocmit la data de 28 septembrie 2007 de către o comisie constituită din persoane angajate ale societăţii, care au constatat paguba şi cuantumul despăgubirilor la care ar fi îndreptăţită reclamanta. Un asemenea înscris, însă, nu poate sta la baza acordării despăgubirilor solicitate, câtă vreme emană de la însăşi reclamantă şi nu se coroborează cu nici o altă probă administrată în cauză cu privire la acest aspect.
În ceea ce priveşte apelul declarat de apelanta SC C.A.O. SA, se va observa că, prin motivele de apel, apelanta a criticat sentinţa instanţei de fond sub aspectul nepronunţării instanţei asupra obligării reclamantei la plata sumei de 1.603 RON. Însă, pârâta nu a formulat nici o pretenţie de natură pecuniară împotriva reclamantei prin cererea reconvenţională formulată, ci aceasta a făcut obiectul cererii de chemare în garanţie formulată împotriva SC S.C. SRL, asupra căreia instanţa de fond s-a pronunţat prin respingerea acesteia. Este adevărat că, prin concluziile scrise depuse în termenul de pronunţare, pârâta a solicitat „obligarea reclamantei sau a părţii culpabile care a generat situaţia în speţă de a achita suma de 1.603 RON”, însă o asemenea precizare nu poate fi luată în considerare de către instanţă, dat fiind momentul la care a fost formulată - după închiderea dezbaterilor, căci instanţa era obligată să se pronunţe doar asupra cererilor formulate de către părţi în condiţiile şi termenele impuse de Codul de procedură civilă. Dându-se curs la o asemenea solicitare din partea reclamantei ar fi însemnat încălcarea principiului contradictorialităţii şi al dreptului la apărare al reclamantei, care nu avea cunoştinţă de formularea vreunei pretenţii de natură pecuniară împotriva sa.
Astfel că şi instanţa de apel, verificând sentinţa apelată raportat la soluţia pronunţată asupra cererii de chemare în garanţie formulată de pârâta SC C.A.O. SA împotriva SC S.C. SRL, prin care s-a solicitat obligarea chematei în garanţie la plata contravalorii lucrării de refacere a racordului de canalizare aparţinând reclamantei, a reţinut că, în mod legal instanţa de fond a respins-o ca nefondată. Chiar dacă s-a probat prin depoziţiile martorilor că obturarea canalizării reclamantei a fost determinată de lucrările efectuate de SC K.E.V.I.E.P. D.U. SRL de refacere a racordului SC S.C. SRL, societate vecină cu societatea reclamantă, instanţa nu poate deduce de aici existenţa vreunei fapte ilicite şi implicit a unei culpe a beneficiarului acestei lucrări - SC S.C. SRL.
Faţă de considerentele arătate, în baza art. 296 C. proc. civ., a fost respins ca nefondat apelul apelantei SC C.A.O. SA şi a fost admis apelul declarat de apelanta SC S. SRL, fiind schimbată în parte sentinţa, în sensul admiterii în parte a acţiunii reclamantei sub aspectul capătului I de cerere, fiind respins capătul II de cerere, precum şi acţiunea reconvenţională a pârâtei SC C.A.O. SA.
S-au menţinut celelalte dispoziţii.
În fundamentarea soluţiei, instanţa de control judiciar a reţinut că a respins ca nefondat apelul declarat de apelanta SC C.A.O. SA.
A admis ca fondat apelul declarat de apelanta SC S. SRL
A admis în parte acţiunea formulată de reclamanta SC S.M.O. SRL împotriva pârâţilor SC K.D. UNGARIA SRL şi SC C.A.O. SA.
A obligat pârâţii să procedeze la refacerea lucrărilor executate în Oradea, str. M.C., în aşa fel încât să nu afecteze în nici un mod activitatea societăţii reclamante desfăşurată la punctul de lucru staţia PECO S..
A respins capătul II de cerere din acţiunea reclamantei.
A respins cererea reconvenţională formulată de pârâta reclamantă reconvenţională SC C.A.O. SA, precum şi cheltuieli de judecată.
S-au înlăturat criticile apelantei SC C.A. Oradea SA motivat de faptul că nu s-a formulat nici o pretenţie pecuniară asupra obligării reclamantei la plata sumei de 1.603 RON prin cererea reconvenţională, cerere făcută doar cu ocazia concluziilor scrise când nu pot fi luate în consideraţie.
Împotriva acestei soluţii au declarat recurs atât reclamanta SC S. cât şi pârâta SC C.A.O. SA criticile făcând referire la aspecte de nelegalitate fiind invocate dispoziţiile art. 304 pct. 8 şi 9 C. proc. civ.
SC C.A.O. SA critică neacordarea sumei de 1603 lei contravaloarea lucrărilor în vederea realizării noii reţele de canalizare pluvială deşi s-au depus toate documentaţiile.
SC S. SRL critică soluţia instanţei de apel, motivat de faptul că în mod eronat nu s-au acordat despăgubirile solicitate, procesul-verbal de calamitate fiind singurul script ce se poate încheia în astfel de situaţii, fiind înregistrat şi în contabilitatea societăţii aşa cum impune Legea nr. 82/1991.
Recursurile sunt nefondate.
Potrivit art. 304 C. proc. civ. prevede că modificarea unei hotărâri se poate cere pentru motive de nelegalitate.
Din conţinutul motivelor de recurs formulate de ambele părţi rezultă că, criticile nu se referă la invocarea unor aspecte de nelegalitate fiind critici de netemeinicie care nu pot fi invocate în faza recursului.
Modul de interpretare şi apreciere a probatoriilor pot constitui critici pe aspectul netemeiniciei în faza de judecată a apelului.
Or, instanţa de apel a prezentat o motivare amplă examinând riguros fiecare critică, având motivări pertinente şi asupra neacordării sumei de 1.603 RON cât şi neluarea în considerare a procesului-verbal de calamitate.
Văzând dispoziţiile art. 312 C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursurile declarate de reclamanta SC S. SRL Oradea şi pârâta SC C.A.O. SA Oradea împotriva Deciziei nr. 9/C/2011-a de la 25 ianuarie 2011 pronunţate de Curtea de Apel Oradea, secţia comercială, ca nefondate.
Obligă recurentele la plata sumei de 7.564 RON cu titlu de cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţa publică, astăzi 3 noiembrie 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3439/2011. Civil. Actiune în daune... | ICCJ. Decizia nr. 4228/2011. Civil. Conflict de competenţă. Fond → |
|---|
