ICCJ. Decizia nr. 3441/2011. Civil. Acţiune în anulare a hotarârii AGA. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA A II-A CIVILĂ
Decizia nr. 3441/2011
Dosar nr. 29855/3/2009
Şedinţa publică de la 3 noiembrie 2011
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea actelor şi lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Prin Sentinţa comercială nr. 8702 din 15 septembrie 2010, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a comercială, în Dosarul nr. 29855/3/2009, a fost respinsă ca neîntemeiată acţiunea formulată de reclamantul G.A.I. având ca obiect anularea Hotărârii nr. 3 din 22 iunie 2009 adoptată de Adunarea generală ordinară a acţionarilor pârâtei B.C.R.F.R. SA, cu motivarea că cerinţele de legalitate pentru numirea preşedintelui consiliului de administraţie au fost respectate, fiind aplicate corect prevederile art. 10(3) b.4 coroborat cu art. 10(3) b.8 din actul constitutiv interpretat prin prisma prevederilor contractului de opţiune, care permiteau numirea în această calitate, după data de 30 iunie 2009 sau 30 iunie 2010, a candidatului la funcţia de administrator care a obţinut cel mai mare număr de voturi favorabile.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a comercială, prin Decizia nr. 127 de la 9 martie 2011, a admis excepţia lipsei de interes a apelantului şi a respins, ca fiind promovat de o persoană lipsită de interes, apelul declarat de G.A.I., reţinând că interesul apelantului în reanalizarea legalităţii hotărârii atacate constă în posibilitatea recunoaşterii necorectitudinii procedurii de numire a preşedintelui consiliului de administraţie şi a dreptului său de a fi desemnat în această calitate, potrivit prevederilor actului constitutiv, or, în prezent, o eventuală hotărâre judecătorească irevocabilă în această materie nu poate produce efect retroactiv, cu atât mai mult cu cât, faţă de Hotărârea Consiliului de Administraţie al B.N.R. nr. 14 din 03 mai 2010, necontestată de apelant, acesta nu mai poate deţine o asemenea funcţie în societatea bancară. Mai mult, chiar prevederile actului constitutiv, astfel cum au fost interpretate de apelant, nu-i mai permit acestuia să deţină pe viitor această calitate în mod exclusiv, demersul său judiciar devenind lipsit de efect practic.
Împotriva acestei decizii, reclamantul a declarat recurs, solicitând admiterea recursului, casarea deciziei recurate, admiterea apelului, schimbarea sentinţei comerciale şi admiterea cererii privind anularea hotărârii adunării generale ordinare a acţionarilor, invocând drept motive de nelegalitate dispoziţiile art 304 pct. 9 C. proc. civ.
În argumentarea motivelor de recurs, reclamantul a arătat că, prin acţiunea introdusă, a urmărit protecţia drepturilor personale încălcate la adoptarea de către acţionari a hotărârii prin care a fost modificată structura Consiliului de Administraţie şi a preşedintelui acestuia.
Înalta Curte, luând în examinare cu prioritate, chestiunea timbrajului, reţine că, potrivit art. 1 din Legea nr. 146/1997, cu referire la art. 20 alin. (1) şi (2) din aceeaşi lege, taxele de timbru se depun anticipat sau până la termenul de judecată stabilit de instanţă.
Potrivit prevederilor art. 20 alin. (3) din Legea nr. 146/1997 şi normelor de aplicare a legii, în cazul în care partea nu achită taxa judiciară de timbru, cererea va fi anulată ca netimbrată.
În speţă, recurentul a fost citat cu menţiunea achitării taxei judiciare de timbru, potrivit dovezilor aflate la dosarul cauzei (dosar Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie), iar, până la termenul de judecată stabilit pentru soluţionarea recursului, nu a depus dovada achitării taxei de timbru şi a timbrului judiciar în cuantumul stabilit.
Constatând că recursul nu a fost timbrat anticipat şi nici până la termenul stabilit de Înalta Curte, 3 noiembrie 2011, pentru când procedura de citare a fost legal îndeplinită, iar în cauză nu operează scutirea legală de obligaţia timbrării, Înalta Curte urmează să dea eficienţă dispoziţiilor art. 20 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 146/1997, respectiv ale art. 35 alin. (1) şi (5) din Normele metodologice de aplicare a Legii nr. 146/1997, cu referire la art. 9 din O.G. nr. 32/1995, modificată, şi să dispună anularea ca netimbrat a recursului declarat de reclamant.
Faţă de considerentele expuse, în baza art. 312 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va anula recursul declarat de reclamantul G.A.I. împotriva Deciziei comerciale nr. 127 de la 9 martie 2011 pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a comercială.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Anulează recursul declarat de reclamantul G.A.I. împotriva Deciziei comerciale nr. 127 de la 9 martie 2011 pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a comercială, ca netimbrat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 3 noiembrie 2011.
Procesat de GGC - CT
| ← ICCJ. Decizia nr. 3447/2011. Civil. Acţiune în anularea... | ICCJ. Decizia nr. 3440/2011. Civil. Rezoluţiune contract. Recurs → |
|---|
