ICCJ. Decizia nr. 3444/2011. Civil. Legea 10/2001. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 3444/2011
Dosar nr. 1790/121/2009
Şedinţa publică din 14 aprilie 2011
Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:
Prin acţiunea formulată de reclamantul F.N. şi înregistrată sub nr. 5129/12/2007, iar în rejudecare sub nr. 1790/121/2009, la Tribunalul Galaţi, s-a solicitat anularea dispoziţiei din 22 mai 2007 emisă de Consiliul Judeţean Galaţi şi restituirea în natură a imobilului situat în Galaţi, strada M.B. nr. a (fost nr. b), compus din teren şi construcţiile edificate pe acesta.
În motivarea acţiunii, reclamantul a arătat că, în temeiul Legii nr. 10/2001, a solicitat Primăriei Galaţi restituirea în natură a imobilului aflat în Municipiul Galaţi, strada M.B. nr. b, în suprafaţa de 2.200 m.p. imobil ce a aparţinut tatălui său, F.H.
Prin dispoziţia nr. DD din 08 februarie 2006, însoţită de raportul din 08 februarie 2006, Primăria Municipiului Galaţi i-a restituit, parţial, în natură, imobilul-teren, liber de construcţii, situat în Municipiul Galaţi, strada M.B., nr. a (fost nr. b) în suprafaţă de 270 m.p., precizând că restul imobilului este deţinut, câte o parte, de Consiliul Judeţean Galaţi şi Ministerul Apărării Naţionale şi că acestea urmează să soluţioneze notificarea sa pentru restul terenului.
Ulterior, prin hotărârea nr. HH din 19 decembrie 2006, pârâtul Consiliul Judeţului Galaţi a dispus trecerea imobilului solicitat din domeniul public în cel privat al judeţului, compus din teren în suprafaţă de 1.140 m.p. şi clădirile edificate pe acesta, conform schiţei anexe care a făcut parte integrantă din hotărârea dată, în vederea retrocedării şi deşi pârâta eliberase hotărârea, totuşi întârzia nejustificat eliberarea dispoziţiei de restituire.
În această situaţie, reclamantul a chemat în judecată pe pârâtul Consiliul Judeţean Galaţi, în Dosarul nr. 2017/121/2007 al Tribunalului Galaţi, în care, prin sentinţa civilă nr. 961 din 09 mai 2007, a fost obligat să emită o dispoziţie cu privire la imobilul situat în Municipiul Galaţi, strada M.B. nr. a (fost nr. b).
În drept, reclamantul şi-a întemeiat acţiunea pe dispoziţiile Legii nr. 10/2001, republicată, privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989.
Prin dispoziţia nr. EE din 22 mai 2007 emisă de Preşedintele Consiliului Judeţului Galaţi, s-a dispus restituirea în natură a părţii din imobilul situat în Galaţi, strada M.B. nr. b, compus din teren în suprafaţă de 1.140 m.p.
Din raportul de expertiză efectuat în cauză, rezultă că imobilul revendicat de reclamant se află pe strada M.B. nr. a, număr actual. Suprafaţa de teren revendicată, măsurată conform limitelor identificate ca fiind ale fostului imobil proprietatea lui H.F., situat în strada M.B. nr. b, este de 2.677,5 m.p. din care primăria a retrocedat suprafaţa de 270 m.p., prin dispoziţia DD/2006, Ministerul Apărării Naţionale a retrocedat suprafaţa de 860 m.p., iar suprafaţă de 1.547,5 m.p. a rămas în Administrarea Consiliului Judeţean Galaţi.
Construcţiile existente pe suprafaţa de 2.407,5 m.p., care au aparţinut vechiului proprietar, au fost identificate după schiţa anexă la titlu de proprietate a vechiului imobil: Construcţia C4-Atelier (remiză auto) figurează în schiţă magazie ruină, construcţiile C5, C6, C7, birouri şi anexe administrative, figurează clădire zid, iar C8 - figurează actualul pavilion administrativ, clădire de zid, cu parter, etaj şi mansardă.
Pentru construcţiile C1 (cabină poartă-construcţie din zidărie), C2 (club-construcţie din zidărie) şi C3 (garaje - construcţii provizorii) nu s-au prezentat autorizaţii de construire, dar ele au fost ridicate înainte de 01 ianuarie 1990, aşa cum rezultă din expertiză.
Prin sentinţa civilă nr. 803 din 14 mai 2009, pronunţată în al doilea ciclu procesual, Tribunalul Galaţi a admis acţiunea; a obligat pârâtul Consiliul Judeţean Galaţi să lase în deplină proprietate şi paşnică folosinţă suprafaţa de 1.547,5 m.p. teren situată în Galaţi, strada M.B. nr. a; a dispus anularea dispoziţiei nr. EE/2007 emisă de pârât; a obligat pârâtul să emită o nouă dispoziţie de acordare de despăgubiri băneşti, conform Titlului VII din Legea nr. 247/2005, pentru construcţiile aflate pe suprafaţa de 1.547,5 m.p. teren şi a respins capătul de cerere privind acordarea de daune, ca prematur introdus.
Pentru a se pronunţa această sentinţă, instanţa de fond a reţinut că instanţa de apel, prin Decizia civilă nr. 71/2008, a dispus să se ia în calcul şi cererea părţii privind construcţiile, iar expertiza efectuată în cauză a relevat că pe teren există construcţii şi că ele sunt construite anterior anului 1989.
Prin Decizia civilă nr. 26/A din 27 ianuarie 2010, Curtea de Apel Galaţi, secţia civilă, a admis apelul reclamantului F.N.; a schimbat în parte sentinţa civilă nr. 1894/2007 în sensul că a dispus restituirea în natură către pârât şi a construcţiilor C4, C5, C6, C7; a înlăturat menţiunea corelativă de acordare de despăgubiri pentru aceste construcţii şi a respins apelul pârâtului Consiliul Judeţului Galaţi, ca nefondat.
Pentru a dispune astfel, instanţa de apel a reţinut, în esenţă, următoarele:
Prin notificarea nr. NN/2001, apelantul reclamant F.N. s-a adresat Primarului Municipiului Galaţi solicitând restituirea în natură a imobilului situat în Galaţi, strada M.B. nr. b, compus din teren în suprafaţă de 2.200 mp. (Dosar 1790/121/2009). În urma verificărilor, s-a constatat că terenul este deţinut astfel: 270 m.p. de Primăria Galaţi, 860 m.p. de Ministerul Apărării Naţionale şi restul de Consiliul Judeţean Galaţi, iar, prin dispoziţia nr. DD/2006, Primăria Galaţi a restituit cei 270 m.p., prin Ordinul nr. 7425/2007, Ministerul Apărării Naţionale a restituit construcţia P+E şi 860 m.p. teren, prin dispoziţia nr. EE/2007, Consiliul Judeţean a restituit 1.140 m.p. teren, către reclamant. Această din urmă dispoziţie este atacată de reclamant pentru că în aceasta se menţionează în mod greşit că terenul s-ar afla în prezent la nr. b şi nu la nr. a, că nu face nici o referire la construcţiile de pe el şi că, deşi Consiliul Judeţean Galaţi deţine 1.540,5 m.p., i s-au restituit doar 1.140 m.p.
Dovada dreptului de proprietate al autorului său s-a făcut cu actul de vânzare-cumpărare nr. XX/1947, pentru 900 m.p. şi cu actul nr. YY/1947, pentru 1.300 m.p. În ceea ce priveşte clădirile din aceste acte rezultă că la data încheierii tranzacţiilor exista clădire mică de zid, având numai parter, „în stare de nelocuit", precum şi „o clădire distrusă de incendiu în urma retragerii trupelor germane".
Expertiza efectuată în cauză a relevat faptul că pe terenul în discuţie se află: C1 - punct control poartă, C2 - club, C3 - garaj, C4 - remiză auto, C5 - birouri, C6 - anexă, C7 - arhivă, C8 - sediu administrativ şi că C4, C5, C6, C7, C8 figurează pe schiţa anexă la titlul de proprietate a vechiului imobil.
E adevărat, că prin notificare s-a menţionat doar terenul, însă rolul notificării era doar de indisponibilizare a bunului respectiv, urmând ca după verificări să se procedeze în consecinţă.
La data apariţiei Legii nr. 10/2001, nici moştenitorii foştilor proprietari nu erau edificaţi asupra imobilelor preluate abuziv de către Statul Român, asupra componenţei acestora sau asupra locaţiei actuale, aşa că e de înţeles să existe completări ale cererilor iniţiale (notificărilor).
În ceea ce priveşte dovedirea dreptului de proprietate a autorului apelantului - reclamant asupra construcţiilor în discuţie, s-a constatat că în cuprinsul actelor din 1947 sunt menţionate 2 clădiri în stare avansată de degradare, că în schiţa anexă acestor acte se regăsesc C4, C5, C6, C7 şi C8, că „magazia ruină" de pe schiţa este în prezent un atelier, C4, iar „clădirea zid" s-a transformat în birouri şi anexe administrative (C5, C6, C7).
Conform art. 494 C. civ., proprietarul terenului este şi proprietarul clădirilor, iar, conform expertizei efectuate în cauză, aceste construcţii au o vechime ce face plauzibilă varianta apelantului reclamant.
Toate aceste elemente converg spre ideea că cererea apelantului reclamant de a i se restitui în natură şi construcţiile (C4, C5, C6, C7) este întemeiată.
Totodată, s-a reţinut că faţă de dispoziţia instanţei de fond de acordare de despăgubiri pentru aceste construcţii, conform art. 1 şi art. 10 din Legea nr. 10/2001, prioritate are măsura restituirii în natură.
Avându-se în vedere că expertul a precizat că a identificat o suprafaţă totală de 2.677 m.p. în funcţie de limitele indicate de actele de proprietate din 1947, s-a apreciat că suprafaţa la care este îndreptăţit apelantul-reclamant este de 1.547,5 m.p., în loc de 1.140 m.p.
În ceea ce priveşte cererea apelantului-reclamant de acordare de daune pentru lipsa de folosinţă a suprafeţei de 1.547,5 m.p. teren, începând cu data completării acţiunii (14 aprilie 2009) şi până la data predării efective a terenului, s-a reţinut că prin dispoziţia nr. EE/2007 i s-a restituit suprafaţa de 1.140 m.p. teren şi că apelantul-reclamant a formulat contestaţie împotriva acestei decizii, prin care şi-a majorat câtimea obiectului la 1.547,5 m.p. şi de abia acum se pune-n discuţie dacă este îndreptăţită cererea sa pentru suprafaţa de 1.547,5 m.p. teren în loc de 1.140 m.p. teren, astfel că este legală soluţia instanţei de fond de respingere ca prematură a acestei cereri.
Reclamantul F.N. a formulat cerere prin care a solicitat îndreptarea erorii materiale strecurată în considerentele şi dispozitivul deciziei civile nr. 26/A/2010 pronunţată de Curtea de Apel Galaţi, în Dosarul nr. 1790/121/2009, în sensul că în loc de „Schimbă-n parte sentinţa civilă nr. 1894/2007", cum greşit s-a consemnat, să se treacă „schimbă-n parte sentinţa civilă nr. 803 din 14 mai 2009".
Prin încheierea din data de 8 aprilie 2010, Curtea de Apel Galaţi, secţia civilă, a admis cererea de îndreptare eroare materială formulată de reclamantul F.N. şi a dispus îndreptarea deciziei civile nr. 26/A/2010 a Curţii de Apel Galaţi în ceea ce priveşte numărul sentinţei civile ce a făcut obiectul apelului şi anume „sentinţa civilă nr. 803/2009 a Tribunalului Galaţi", în loc de sentinţa civilă nr. 1894/2007 a Tribunalului Galaţi, cum greşit s-a menţionat la alin. (2).
Împotriva acestei încheieri a declarat recurs, în termen legal, pârâtul Consiliul Judeţean Galaţi, iar în dezvoltarea criticilor formulate arată că, la data de 8 aprilie 2010 în Camera de consiliu a Curţii de Apel Galaţi, s-a luat în discuţie cererea de îndreptare a erorii materiale formulată de reclamantul F.N., prin care a solicitat îndreptarea erorii materiale strecurată în considerentele şi dispozitivul deciziei civile nr. 26/A/2010, pronunţată în Dosarul nr. 1790/121/2010, în sensul că în loc de „schimbă-n parte sentinţa civilă nr. 1894/2007", cum greşit s-a menţionat, să se treacă „schimbă-n parte sentinţa nr. 803 din 14 mai 2009", fără ca pentru acest termen pârâtul să fie citat.
Prin schimbarea considerentelor şi dispozitivului deciziei nr. 26/A/2010, s-a schimbat întreg conţinutul respectivei hotărârii. Astfel, dacă prin sentinţa civilă nr. 1894/2007, Consiliul Judeţului Galaţi era obligat să restituie în natură suprafaţa de 1.140 m.p. teren situat în Galaţi strada M.B. nr. a, suprafaţă conformă cu actele de proprietate, prin sentinţa 803 din 14 mai 2009, instanţa a obligat Consiliul Judeţului Galaţi să lase în deplină proprietate şi paşnică folosinţă suprafaţa de 1.547.5 m.p. situat în strada M.B. nr. a şi s-a anulat dispoziţia nr. EE/2007 emisă de Preşedintele Consiliului Judeţului Galaţi.
Or, în conformitate cu dispoziţiile art. 2811 din C. proc. civ. „în cazul în care sunt necesare lămuriri cu privire la înţelesul, întinderea şi aplicarea dispozitivului hotărârii, ori acesta cuprinde dispoziţii potrivnice, părţile pot cere instanţei care a pronunţat hotărârea să lămurească dispozitivul sau să înlăture dispoziţiile potrivnice.
Instanţa va rezolva cererea de urgenţă, prin încheiere în Camera de consiliu, cu citarea părţilor".
În contextul celor prezentate mai sus, s-a arătat că, întrucât dispozitivul hotărârii cuprinde dispoziţii potrivnice, acestea trebuiesc lămurite cu citarea părţilor, lucru care nu s-a întâmplat.
Pârâtul a mai arătat că nu a înţeles să formuleze recurs împotriva deciziei civile nr. 26/A/2010 pronunţată în apel, însă, în situaţia de faţă, solicită repunerea în termenul de recurs, în conformitate cu art. 103 C. proc. civ. şi că a fost împiedicat să depună recurs împotriva acestei decizii, întrucât dispozitivul acesteia era favorabil, însă, ulterior, prin încheierea de şedinţă din 8 aprilie 2010, a fost pus în faţa unei răsturnări de situaţie mai presus de voinţa sa, devenind incidente astfel prevederile art. mai sus menţionat.
Criticile formulate împotriva deciziei pronunţate în apel vizează faptul că aceasta este eronată, întrucât expertul a identificat o suprafaţă totală de 2.677 m.p., iar în acte se consemnează cca. 900 m.p. şi 1.000 m.p., ceea ce însumate dau 2.200 m.p. şi nicidecum 2.677 m.p.
Astfel, în Dosarul 5129/121/2007, petentul F.N., prin notificarea nr. NN/2001, s-a adresat primăriei, solicitând restituirea în natura a unui imobil situat in Galaţi, strada M.B. nr. b, compus din teren în suprafaţă de 2.200 m.p. fără construcţii, iar din actele de vânzare-cumpărare depuse la dosar reiese că autorul reclamantului, F.H., a dobândit dreptul de proprietate asupra unei suprafeţe de teren de 900 m.p. situată în Galaţi, strada M.B. nr. b, conform actului de vânzare-cumpărare autentificat cu nr. XX din 10 septembrie 1947 şi asupra suprafeţei de 1.300 m.p. teren situată în Galaţi, strada M.B. nr. b, conform actului de vânzare-cumpărare autentificat cu nr. YY din 24 mai 1947, totalul suprafeţelor din cele două acte de vânzare-cumpărare fiind de 2.200 m.p.
Dispoziţia nr. EE din 22 mai 2007, prin care se aprobă cererea reclamantului F.N., în sensul restituirii în natură a imobilului situat în Galaţi, strada M.B. nr. a, actualmente, compus din teren în suprafaţă de 1.140 m.p., este in conformitate cu actele depuse de petent la dosar şi cu contractele de vânzare-cumpărare ataşate notificării.
Faptul că reclamantul solicită în instanţă o suprafaţă de teren mai mare, de 1.540,5 m.p., şi clădirile edificate pe acest teren, nu are nici o justificare legală, reclamantul nedepunând nicio dovadă prin care să arate că ar fi deţinut această suprafaţă, iar din cumularea celor două acte de proprietate rezultă suprafaţa totală de 2.200 m.p. şi nu de 2.407,5 m.p. sau 2.677,5 m.p., cât se consemnează în considerentele sentinţei.
Examinând recursul declarat de pârâtul Consiliul Judeţean Galaţi împotriva încheierii din 8 aprilie 2010 pronunţată de Curtea de Apel Galaţi, secţia civilă, în Dosarul nr. 1790/121/2001, în Camera de consiliu, cererea de repunere în termenul de recurs privind Decizia nr. 265/A din 27 ianuarie 2010 pronunţată de aceeaşi instanţă, în acelaşi dosar şi recursul declarat de pârât împotriva acestei decizii, instanţa constată următoarele:
Prin încheierea din 8 aprilie 2010 pronunţată de Curtea de Apel Galaţi, secţia civilă, s-a admis, în temeiul art. 281 C. proc. civ., cererea de îndreptare eroare materială şi s-a dispus îndreptarea deciziei civile nr. 26/2010 pronunţată de Curtea de Apel Galaţi în ceea ce priveşte numărul sentinţei civile ce a făcut obiectul apelului şi anume „sentinţa civilă nr. 803/2009 a Tribunalului Galaţi", în loc de sentinţa civilă nr. 1894/2007 a Tribunalului Galaţi cum greşit s-a menţionat în alin. (2).
Potrivit art. 281 alin. (1) şi (2) C. proc. civ., „erorile sau omisiunile cu privire la numele, calitatea şi susţinerile părţilor sau cele de calcul, precum şi orice alte erori materiale din hotărâri sau încheieri pot fi îndreptate din oficiu sau la cerere. Instanţa se pronunţă prin încheiere, dată în Camera de consiliu. Părţile vor fi citate numai dacă instanţa socoteşte că este necesar să dea anumite lămuriri".
Greşeala materială strecurată în Decizia civilă nr. 26/2010 pronunţată de Curtea de Apel Galaţi, secţia civilă, în sensul că obiectul apelului l-a constituit sentinţa civilă nr. 803/2009 a Tribunalului Galaţi şi nu sentinţa civilă nr. 1894/2007 pronunţată de aceeaşi instanţă, se poate îndrepta la cererea părţii interesate sau din oficiu, pe calea procedurii prevăzută de art. 281 C. proc. civ. şi nu pe calea procedurii reglementată de art. 2811 C. proc. civ., cum susţine recurentul-pârât, deoarece prin cererea sa reclamantul nu a solicitat lămuriri cu privire la înţelesul, întinderea sau aplicarea dispozitivului deciziei pronunţate în apel şi nici să înlăture eventuale dispoziţii potrivnice din dispozitivul aceleiaşi decizii.
Instanţa de apel, a constatat, legal, în condiţiile art. 281 alin. (2) C. proc. civ., că nu este necesar pentru soluţionarea cererii, ca părţile să dea anumite lămuriri, deoarece rezultă clar din actele dosarului, precum şi din considerentele deciziei îndreptate, că obiectul apelului l-a constituit sentinţa civilă nr. 803/2009 a Tribunalului Galaţi şi nu sentinţa civilă nr. 1894/2007 pronunţată de aceeaşi instanţă, în primul ciclu procesual, care fusese desfiinţată în calea ordinară de atac a apelului, iar ambele hotărâri au fost pronunţate în contradictoriu cu recurentul-pârât.
Prin urmare, se constată că recursul declarat de recurentul-pârât împotriva încheierii din 8 aprilie 2010 pronunţată de Curtea de Apel Galaţi, secţia civilă, este nefondat, urmând să fie respins în consecinţă.
În ceea ce priveşte cererea formulată de recurentul-pârât, de repunere în termenul de declarare a recursului împotriva deciziei nr. 26/A din 27 ianuarie 2010 a Curţii de Apel Galaţi, în temeiul art. 103 C. proc. civ., instanţa constată următoarele:
Potrivit art. 103 alin. (1) C. proc. civ. „Neexercitarea oricărei căi de atac şi neîndeplinirea oricărui act de procedură în termenul legal atrage decăderea, afară de cazul când legea dispune altfel sau când partea dovedeşte că a fost împiedicată printr-o împrejurare mai presus de voinţa ei".
În speţă, recurentul-pârât invocă ca împrejurare mai presus de voinţa sa, pentru a declara recurs împotriva deciziei nr. 26/A din 27 ianuarie 2010 a Curţii de Apel Galaţi, faptul că dispozitivul acesteia, anterior rectificării, îi era favorabil, însă prin încheierea din 8 aprilie 2010 a fost pus „în faţa unei răsturnări de situaţie mai presus de voinţa sa".
Or, împrejurarea invocată de pârât nu îndeplineşte cerinţele art. 103 alin. (1) teza II C. proc. civ., care reglementează procedura repunerii în termen şi care să îl fi pus pe pârât în imposibilitatea de a declara calea de atac a recursului în termenul legal, deoarece aceasta nu constituie o împrejurare mai presus de voinţa pârâtului, asimilată forţei majore, care să-l fi împiedicat pe acesta să exercite în termenul legal calea de atac a recursului, pe de o parte, iar, pe de altă parte, îndreptarea deciziei civile nr. 26/A din 27 ianuarie 2010 pronunţată de Curtea de Apel Galaţi, s-a făcut prin încheierea din 8 aprilie 2010, după expirarea termenului de declarare a recursului, care s-a împlinit la 22 martie 2010, faţă de data comunicării deciziei civile către pârât, la 4 martie 2010, dosar apel, astfel că această situaţie nu avea cum să împiedice partea să-şi exercite dreptul la recurs în termenul legal.
De aceea, instanţa va respinge cererea formulată de recurentul-pârât de repunere în termenul de recurs şi constatând că recursul împotriva deciziei civile nr. 26/A din 27 ianuarie 2010 pronunţată de Curtea de Apel Galaţi a fost declarat la 26 aprilie 2010, după împlinirea termenului de declarare a recursului, la 22 martie 2010, instanţa va dispune respingerea acestuia ca tardiv.
Constatând culpa procesuală a recurentului-pârât, instanţa va dispune obligarea acestuia la 1.000 RON cheltuieli de judecată, către intimatul F.N., reduse conform art. 274 alin. (3) C. proc. civ., faţă de complexitatea cauzei şi munca îndeplinită de avocat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de pârâtul Consiliul Judeţean Galaţi împotriva încheierii din 8 aprilie 2010 pronunţată de Curtea de Apel Galaţi, secţia civilă, în Dosarul nr. 1790/121/2009.
Respinge cererea de repunere în termenul de recurs.
Respinge, ca tardiv, recursul declarat de pârâtul Consiliul Judeţean Galaţi împotriva deciziei nr. 26/A din 27 ianuarie 2010 a Curţii de Apel Galaţi, secţia civilă.
Obligă recurentul Consiliul Judeţean Galaţi la plata sumei de 1.000 RON, reprezentând cheltuieli de judecată reduse conform art. 274 alin. (3) C. proc. civ., către intimatul F.N.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 14 aprilie 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3442/2011. Civil. Conflict de competenţă. Fond | ICCJ. Decizia nr. 3429/2011. Civil. Revendicare imobiliară.... → |
|---|
