ICCJ. Decizia nr. 3449/2011. Civil. Legea 10/2001. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 3449/2011
Dosar nr. 1252/96/2005
Şedinţa publică din 14 aprilie 2011
Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Harghita sub nr. 1252/96/2005 reclamantele P.A. şi K.J., în calitate de moştenitoare ale defuncţilor G.F. şi S.R. au chemat în judecată pârâţii Consiliul Local Miercurea Ciuc şi SC H. S.A., solicitând instanţei ca prin hotărârea ce va pronunţa să constate nulitatea absolută a sentinţei civile nr. 1760/1995, pronunţată în Dosar nr. 642/1995 al Judecătoriei Miercurea Ciuc prin care s-a hotărât dreptul de administrare şi folosinţă asupra suprafeţei de teren de 21.865.7 mp, identificată cu schiţa topometrică din dosar, să se recunoască dreptul de proprietate al moştenitorilor testamentari asupra terenului intravilan de 8.108 m.p. plus 1.518 m.p., identificaţi prin CF. - urile depuse de SC H. SA Miercurea Ciuc în Dosarul nr. 642/1995. Reclamantele au mai solicitat obligarea pârâţilor la plata despăgubirilor materiale şi morale, produse ca urmare a ocupării abuzive a terenului intravilan cu proprietarii persoane fizice, executarea de construcţii pe terenul ocupat, în perioada 1958 - 1989, cu încălcarea prevederilor legale prevăzute de Decretul nr. 144/1958, art. 2 şi art. 8, 11, 18 din Capitolul II. Reclamantele au apreciat despăgubirile la suma de 1.500.000.000 ROL, estimată la valoarea terenului din 1990, reactualizată cu indicele preţurilor de consum şi lipsa de folosinţă a dreptului de proprietate pentru perioada 1958-2005.
Prin sentinţa civilă nr. 434 din 3 martie 2009 Tribunalul Harghita a respins acţiunea civilă formulată de reclamantele P.A.B. şi K.J. prin mandatar P.l.D. în contradictoriu cu pârâta SC H. SA, ca neîntemeiată; a admis excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtei Primăria Municipiului Miercurea Ciuc, invocată de pârâtă şi a respins acţiunea reclamantelor faţă de aceasta ca fiind introdusă împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa de fond a reţinut că Primăria Municipiului Miercurea Ciuc, a invocat, prin întâmpinare, lipsa calităţii sale procesuale pasive, arătând că nu este deţinătorul imobilului revendicat de reclamante, în prezent în acest imobil aflându-se sediul SC H. SA, care este societate integral privatizată, în baza contractului de vânzare cumpărare de acţiuni din 27 iulie 1995, încheiat cu FPS Bucureşti precum şi în baza actului adiţional la contractul de vânzare cumpărare încheiat la data de 15 martie 1996, prin care a fost cumpărat întregul pachet de acţiuni ce constituiau proprietatea statului. Instanţa de fond, văzând că pârâta Primăria Municipiului MiercureaCiuc nu este deţinătorul imobilului revendicat, acesta aflându-se în prezent în proprietatea SC H. SA, a constatat că numai această din urmă pârâtă are calitate procesuală, astfel că a admis excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtei Primăria Miercurea Ciuc.
Cu privire la fondul cauzei, Tribunalul a reţinut ca reclamantele au solicitat constatarea nulităţii absolute a sentinţei civile nr. 1760/1995, pronunţată în Dosarul nr. 642/1995 al Judecătoriei Miercurea Ciuc, prin care s-a admis acţiunea formulată de reclamanta SC H. SA în contradictoriu cu pârâta Primăria Municipiului Miercurea Ciuc şi în consecinţă s-a constatat dreptul de administrare şi folosinţă a reclamantei asupra terenului în suprafaţa de 21.865,7 m.p., pe care se află amplasat sediul său central, identificat cu schiţa topometrică din dosar. Prin această hotărâre instanţa a reţinut că acest teren se află efectiv în folosinţa şi administrarea reclamantei şi că, de fapt, se solicită recunoaşterea faptului folosinţei lui efective, astfel s-a apreciat ca fiind admisibilă cererea reclamantei. Această hotărâre s-a pronunţat cu aplicarea dispoziţiilor HG nr. 834/1991 privind stabilirea şi evaluarea unor terenuri deţinute de societăţile comerciale cu capital de stat, s-a eliberat pe seama pârâtei SC H. SA, certificatul de atestare a dreptului de proprietate asupra terenurilor, din 21 decembrie 1995.
S-a mai reţinut că pârâta, fiind privatizată în anul 1995, posedă un certificat de atestare a dreptului de proprietate, emis în condiţiile HG nr. 834/1991, certificat care a intrat în circuitul civil, producând efecte juridice.
Împotriva acestei sentinţe au declarat, în termen legal, apel reclamantele, solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunţa să fie modificată hotărârea atacată în sensul admiterii acţiunii, constatării nulităţii absolute a sentinţei civile nr. 1760/1995, recunoaşterii dreptului de proprietate al reclamantelor asupra terenului intravilan de 8.108 m.p. plus 1.518 identificat prin CF. - urile depuse de pârâta SC H. SA în Dosarul nr. 642/1995 şi obligarea pârâţilor la plata despăgubirilor materiale şi morale în cuantum de 1.500.000 ROL.
În motivarea apelului, reclamantele au arătat, în esenţa, că dreptul de administrare recunoscut pârâtei SC H. SA în Dosarul nr. 642/1995 încalcă dreptul de proprietate al reclamantelor care nu au fost citate în proces, în calitate de moştenitori testamentari ai proprietarilor tabulari.
S-a mai arătat că, deşi completul de judecată avea dovada reală a proprietăţii lui G.F. şi soţia S.R. şi că SC H. SA nu deţine acte doveditoare de administrare pentru suprafaţa de 21.865,7 m.p., a ignorat toate dovezile, încălcându-se astfel dreptul de proprietate particulară şi al domeniului public, atribuind SC H. SA o suprafaţă mult mai mare de teren, deşi erau dovedite numai 3.060 m.p.
S-a mai arătat că nici în drept sentinţa nr. 1760/1995 nu a fost motivată corect, încălcându-se prevederile Legii nr. 15/1990, nr. 18/1991, ale HG nr. 834/1991.
Examinând sentinţa atacată în baza motivelor invocate şi ţinând seama de caracterul devolutiv al apelului, Curtea de Apel a reţinut următoarele:
Legalitatea sentinţei civile nr. 1760/1995 pronunţată de Judecătoria Miercurea Ciuc putea fi pusă în discuţie în mod exclusiv urmare a declarării căilor de atac prevăzute de lege. A repune în discuţie legalitatea acestei hotărâri ar însemna a încălca puterea lucrului judecat, aspect reţinut în mod corect de prima instanţă.
În consecinţă, aspectele invocate de reclamante în apel legate de actele şi lucrările dosarului nr. 642/1995, nu mai pot fi analizate în cauza ce face obiectul prezentei judecaţi.
În situaţia în care hotărârea pronunţată în acest dosar s-a bazat pe afirmaţii şi înscrisuri false, reclamantele puteau să urmeze calea unei plângeri penale urmate de exercitarea unei căi extraordinare de atac împotriva acestei hotărâri.
În lipsa constatării unor eventuale falsuri, instanţa nu se mai poate pronunţa asupra aspectelor ce au făcut obiectul Dosarului nr. 642/1995 şi în consecinţă nu poate constata nulitatea absolută a unei hotărâri judecătoreşti, respectiv a sentinţei civile nr. 1760/1995. Nu are relevanţă asupra acestor aspecte faptul că reclamantele nu au fost părţi în cadrul Dosarului nr. 642/1995, reclamantele având deschise alte căi legale pentru a solicita recunoaşterea şi apărarea dreptului lor de proprietate. Reclamantele puteau ataca actele întocmite în cadrul procesului de privatizare, bineînţeles cu respectarea termenelor prevăzute de lege.
În consecinţă, s-a reţinut că pârâta SC H. SA are un drept de administrare şi folosinţă asupra unei suprafeţe de 21.865,7 m.p. teren, reclamantele invocând în susţinerea acţiunii prin care solicită recunoaşterea dreptului lor de proprietate prevederile Legii nr. 10/2001.
Or, întemeiat pe dispoziţiile acestei legi speciale, reclamantele au solicitat, în cadrul Dosarului nr. 1621/2003 al Tribunalului Harghita, în contradictoriu cu pârâtele Consiliul Judeţean Harghita, Consiliul Local al Municipiului Miercurea Ciuc, SC H. SA şi SC I.C. SRL, pronunţarea unei hotărâri prin care să se constate că imobilele din Miercurea Ciuc au fost preluate de stat fără titlu şi că actele încheiate în favoarea celor două societăţi comerciale în cadrul procesului de privatizare sunt lovite de nulitate absolută.
Într-adevăr, susţinând o preluare abuzivă respectiv acordarea de măsuri reparatorii, reclamantele puteau invoca aplicarea prevederilor Legii nr. 10/2001, însă aceste prevederi nu pot fi invocate în susţinerea caracterului nelegal al unei hotărâri judecătoreşti intrate în puterea lucrului judecat.
Prin Decizia civilă nr. 7A din 20 ianuarie 2010, Curtea de Apel Tg. Mureş a respins apelul ca nefondat.
Împotriva deciziei civile au declarat recurs reclamantele care au susţinut următoarele critici de nelegalitate.
Sentinţa civilă 1760/1995, cât şi Decizia 7/A din 20 ianuarie 2010, în mod greşit nu reţin că terenul intravilan a fost lăsat proprietarului G.F. şi soţiei S.R., fără a fi naţionalizat.
Potrivit extraselor CF aflate în dosarul de fond, imobilele intravilan au fost preluate de Statul Român prin expropriere şi naţionalizare, fiind transmise în administrarea Întreprinderii de Morărit şi Panificaţie Harghita, antecesoarea SC H. SA Miercurea Ciuc.
Se consideră că, în mod eronat nu se reţin dovezile de posesie depuse de reclamante, respectiv cărţi funciare cu istoric de rol, ignorându-se total dreptul la proprietate privată.
Se mai relevă faptul că instanţa nu s-a pronunţat asupra actului administrativ dovedit a fi falsificat prin ştersături şi adăugiri, actul administrativ falsificat depus de Primăria Miercurea Ciuc la dosarul cauzei 642/1995, înscrisul ce stă la baza sentinţei civile 1760/1995 localizează terenul intravilan la adresa strada L. şi nu la adresa H., sediul SC H. SA.
Se invocă în drept şi motivul de nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 7 C. proc. civ., deoarece se reţine în motivare că problema de drept s-a dezlegat prin Decizia Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, dar aceasta nu are legătură cu obiectul cererii deduse judecăţii.
Se mai consideră că instanţa a interpretat în mod greşit actul juridic dedus judecăţii, cărţile funciare şi istoricul de rol, schimbând înţelesul lămurit şi vădit al acţiunii reclamantei, în sensul că a schimbat natura titlului de proprietate privat particulară, afirmând (în motivare), că terenurile au fost naţionalizate ori expropriate, fără a avea o dovadă în acest sens, fiind incident art. 304 alin. (8) C. proc. civ. Ultima critică a recurentelor-reclamante vizează incidenţa art. 304 alin. (9) C. proc. civ., hotărârea fiind lipsită de temei legal şi pronunţată prin aplicarea greşită a legii.
Curtea de Apel Târgu Mureş a ignorat faptul că terenul intravilan moştenit de K.J. şi P.A. nu putea face obiectul unei acţiuni în constatare în Dosarul nr. 642/1995, până ce Primăria Miercurea Ciuc nu clarifica situaţia juridică a terenului intravilan ce era în litigiu, urmare a notificării NN/1991 depusă la Primăria Miercurea Ciuc de reclamante prin care notificau că reclamantele K.J. şi P.A. sunt moştenitorii testamentari ai proprietarului terenului intravilan obiect al cauzei pe rol.
Se susţine că reclamantele, în afara voinţei lor, nu au participat şi nu au avut cunoştinţă de acţiunea civilă, din Dosarul nr. 642/199, că nu au fost citate, conform procedurii legale, deşi erau cunoscute identitatea moştenitorilor G.F. şi soţiei S.R., în persoana numiţilor K.J. şi P.A., cât şi adresa de domiciliu a moştenitorilor.
Analizând recursul declarat prin prisma dispoziţiilor legale incidente, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată că recursul este nefondat pentru considerentele ce succed.
Pentru a fi incident motivul de modificare a hotărârii reglementat de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., este necesar ca hotărârea să fie dată cu aplicarea sau interpretarea greşită a legii sau să fie lipsită de temei legal.
În cauză, în mod just instanţele de judecată au interpretat dispoziţiile HG nr. 834/1991, în baza cărora s-a emis certificat de atestare a dreptului de proprietate. De altfel, aşa cum a reţinut pentru SC H. SA şi instanţa de apel, această problemă a fost dezlegată în mod irevocabil prin Decizia civilă nr. 5615 din 08 octombrie 2008 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în Dosarul nr. 1027/43/2006, prin care s-a statuat că, întrucât titlul de proprietate de care dispunea societatea pârâtă nu a fost anulat, în cauză, operează principiul accesiunii imobiliare artificiale, reglementat de art. 492 - 494 C. civ., cu privire la construcţiile existente pe terenul în litigiu.
Nici susţinerile recurentelor privind motivul de nelegalitate reglementat de art. 304 pct. 7 C. proc. civ. nu se justifică, Decizia instanţei de apel cuprinde menţiunile prevăzute de art. 304 pct. 7 C. proc. civ., atât în privinţa motivelor de fapt şi de drept, respectiv a argumentelor ce au condus la soluţia pronunţată, cât şi a celor pentru care s-au încălcat susţinerile părţilor.
În mod corect, Curtea de Apel a stabilit că nu mai poate fi pusă în discuţie legalitatea sentinţei civile nr. 1760/1995 pronunţată de Judecătoria Miercurea Ciuc, fără a se încălca puterea de lucru judecat.
Celelalte susţineri, privind neanalizarea anumitor înscrisuri, extrasul de carte funciară, nu se circumscriu motivelor de nelegalitate reglementat de art. 304 pct. 1-9 C. proc. civ.
Se constată ca fiind nefondat şi motivul de recurs privind incidenţa art. 304 pct. 8 C. proc. civ., deoarece instanţa nu a schimbat natura sau înţelesul lămurit şi vădit neîndoielnic al acestuia şi nici nu a interpretat în mod greşit actul juridic dedus judecăţii.
Pentru aceste considerente se va respinge recursul şi în baza art. 312 C. proc. civ. se va menţine Decizia civilă ca legală.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de reclamantele K.J. şi P.A. împotriva deciziei civile nr. 7/A din 20 ianuarie 2010 a Curţii de Apel Târgu Mureş, secţia civilă de muncă şi asigurări sociale, pentru minori şi familie.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 14 aprilie 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3450/2011. Civil. Legea 10/2001. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 3447/2011. Civil. Despăgubiri Legea... → |
|---|
