ICCJ. Decizia nr. 3450/2011. Civil. Legea 10/2001. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 3450/2011
Dosar nr. 4828/117/2006
Şedinţa publică din 14 aprilie 2011
Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 730 din 13 noiembrie 2009 a Tribunalului Cluj, s-a admis în parte acţiunea civilă intentată de reclamanţii M.Z.V.I. şi M.A. decedată în timpul procesului şi continuată de M.Z.V.I. şi M.M.L. şi M.V.C., în contradictoriu cu Primarul Municipiului Cluj-Napoca şi în consecinţă, s-a anulat dispoziţia din 11 mai 2006 emisă de Primarul Municipiului Cluj-Napoca şi s-a dispus restituirea în natură pe amplasamentul determinat de raportul de expertiză tehnică judiciară efectuat de expertul M.M.T., care face parte integrantă din hotărâre, a terenului de 1.682 m.p. suprafaţă reală, aferentă imobilului înscris în CF Cluj, nr. top D, respingând solicitarea dreptului de restituire prin compensarea a unui teren în suprafaţă de 268 m.p. înscris pe parcela cu nr. top E.
A fost obligat pârâtul să îi plătească reclamantului M.Z.V.I., cheltuieli de judecată în sumă de 5.098 RON.
Pentru a pronunţa această soluţie, prima instanţă a reţinut că prin dispoziţia nr. RR/2006 emisă de Primarul Municipiului Cluj-Napoca, s-a propus acordarea de despăgubiri în condiţiile legii speciale, Titlul VII din Legea nr. 247/2005, pentru terenul revendicat, înscris iniţial în CF nr. top D, situat în strada O., în favoarea defunctei M.A. şi a reclamantului M.Z.V.I.
Terenul a trecut în proprietatea statului în baza Decretului nr. 1021/1962, în scopul construirii Şcolii generale cu clasele I - VIII „H. ", în prezent aflându-se în curtea acesteia.
Din concluziile raportului de expertiză efectuat în cauză de expertul M.M.T., a rezultat că parcela cu nr. top D are o suprafaţă mai mică decât cea înscrisă în cartea funciară, respectiv de 1.682 m.p., faţă de 1.950 m.p., diferenţa în minus fiind de 268 m.p. Terenul în suprafaţă de 1.682 m.p. reprezintă în concepţia Legii nr. 10/2001 teren liber, ce poate fi restituit în natură. Categoria lui de folosinţă este aceea de spaţiu verde în suprafaţă de 1.268 m.p. şi o platformă betonată şi asfaltată în suprafaţă de 1.414 m.p.
Împotriva acestei sentinţe a declarat apel pârâtul Primarul Municipiului Cluj-Napoca, solicitând schimbarea ei în sensul respingerii acţiunii reclamanţilor, ca neîntemeiată.
În motivarea apelului, pârâtul a susţinut că imobilul revendicat de reclamanţi, a trecut în proprietatea Statului Român în baza Decretului de expropriere nr. 1021/1962, în scopul construirii Şcolii generale „H." din Cluj-Napoca, scopul exproprierii fiind realizat.
În mod nelegal prima instanţă a dispus restituirea în natură a suprafeţei de 1.682 m.p. aferente imobilului înscris în CF Cluj-Napoca, nr. top D, întrucât suprafaţa revendicată de 1.950 m.p. teren, este cuprinsă în inventarul domeniului public al Municipiului Cluj-Napoca, fiind ocupată parţial de terenul de sport al Şcolii generale „H.", iar restul figurează ca spaţiu verde.
Prima instanţă nu a ţinut seama de obiecţiunile formulate de Primarul Municipiului Cluj-Napoca la raportul de expertiză tehnică, în sensul ca suprafaţa de 1.950 m.p. cu destinaţia de teren de sport şi spaţiu verde, nu poate fi considerat ca teren liber de construcţii, motivat de faptul că acesta este necesar pentru desfăşurarea orelor de pregătire fizică a elevilor Şcolii generale „H. ", care nu pot fi lipsiţi de acest spaţiu vital pentru desfăşurarea activităţilor şcolare, cu atât mai mult cu cât acest teren aparţine domeniului public.
Pârâtul a mai criticat sentinţa primei instanţe şi în ceea ce priveşte greşita obligare a acestuia la plata cheltuielilor de judecată integrale în sumă de 5.098 RON, deşi acţiunea a fost admisă doar în parte, situaţie în care se impune reducerea lor la o treime.
Curtea de Apel Cluj prin Decizia civilă nr. 49/A/2010 pronunţată la 24 februarie 2010 a admis apelul pârâtului, a schimbat sentinţa în sensul că a respins acţiunea.
În considerentele deciziei s-a reţinut că, terenul în litigiu, este înscris în CF Cluj-Napoca, nr. D, în suprafaţă de 1.950 m.p.
Prin Decretul nr. 1021/1962, s-a expropriat suprafaţa totală de 8.500 m.p. teren situat în Municipiul Cluj-Napoca, identificat în planul de situaţie nr. 1 şi 2, din care de la antecesorul reclamanţilor s-a expropriat suprafaţa de 1.950 m.p., în vederea construirii unei şcoli.
Această şcoală a fost construită, conturul terenului aferent fiind trasat pe planul de la fila dosarului.
Terenul face parte din domeniul public al Municipiului Cluj-Napoca şi este folosit în scopul pentru care a fost expropriat.
Expertul M.M.T. în raportul de expertiză depus la dosar, a concluzionat că din totalul suprafeţei expropriate scriptic de 1.950 m.p., parcela nr. top D are în realitate o suprafaţă măsurată de doar 1.682 m.p., din care 414 m.p. reprezintă o platformă betonată şi asfaltată, utilizată ca teren de sport, iar restul de 1.268 m.p. reprezintă spaţiu verde, astfel că „având în vedere situaţia existentă la faţa locului, apreciează că suprafaţa de 1.682 m.p. reprezintă teren liber în sensul Legii nr. 10/2001, teren apt de a fi restituit în natură în favoarea reclamanţilor".
Comisia tehnică Cluj-Napoca de aplicare a Legii nr. 10/2001, a arătat că suprafaţa revendicată de reclamanţi face parte din domeniul public al Municipiului Cluj-Napoca, ocupată parţial de un teren de sport, iar restul este spaţiu verde, utilizat de Şcoala generală „H. ", care „nu poate fi deposedată de un astfel de spaţiu, vital pentru procesul de învăţământ şi nu numai pentru simplul fapt că acesta aparţine Domeniului Public".
În apel, instanţa s-a deplasat la data de 16 februarie 2010 la faţa locului, unde potrivit procesului-verbal încheiat cu acea ocazie, a constatat că din terenul în litigiu în suprafaţă de 1.682 m.p., o suprafaţă de 414 m.p. este betonată şi asfaltată, dar nu suficient de bine întreţinută, având plantaţi doi stâlpi de fier, care au fost folosiţi pentru fixarea plasei atunci când elevii şcolii jucau volei. Restul suprafeţei de 1.268 m.p., reprezintă un teren înierbat.
Conform art. 10 alin. (4) din Legea nr. 10/2001, republicată, se restituie în natură inclusiv terenurile fără construcţii afectate de lucrări de investiţii de interes public aprobate, dacă nu a început construcţia acestora, ori lucrările aprobate au fost abandonate. De asemenea, art. 11 alin. (4) din aceeaşi lege, prevede că în cazul în care lucrările pentru care s-a dispus exproprierea ocupă funcţional întregul teren afectat, măsurile reparatorii se stabilesc în echivalent pentru întregul imobil.
Potrivit art. 11.3 din Normele metodologice de aplicare unitară a Legii nr. 10/2001, republicată, imobilele expropriate (construcţiile nedemolate şi terenurile) care sunt libere (deci care nu au primit afectaţiunea pentru care s-a dispus exproprierea sau care nu au fost înstrăinate legal) se vor restitui integral persoanei îndreptăţite.
În speţă însă, întregul teren expropriat este utilizat în scopul pentru care s-a dispus exproprierea.
Fiind o şcoală generală situată în zona centrală a Municipiului Cluj-Napoca, este frecventată de circa 600 sute de elevi, care pe lângă sălile de clasă, mai au nevoie şi de spaţii pentru activităţi sportive, destindere şi recreere, inclusiv de terenul în litigiu; platforma betonată din spatele şcolii şi un teren alăturat, nu sunt suficiente pentru asigurarea spaţiului necesar tuturor acestor elevi.
Împotriva acestei din urmă hotărâri au declarat recurs reclamanţii, invocând incidenţa dispoziţiilor art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
Recurenţii reclamanţi M.M.A. şi M.V.C., critică hotărârea sub următoare aspecte:
- Terenul de 1.682 m.p. este liber în sensul dispoziţiilor Legii nr. 10/2001 şi poate fi restituit în natură, categoria de folosinţă este aceea de spaţiu verde pentru suprafaţa de 1.268 m.p. şi platforma de beton şi asfalt pentru suprafaţa de 1.414 m.p. şi nu este strict necesar desfăşurării activităţii de învăţământ, neafectând existenţa şi funcţionalitatea construcţiei.
- Terenul aferent excede necesarului din moment ce a permis chiar amenajarea unei parcări.
- Comisia de Aplicare a Legii nr. 10/2001 a propus iniţial restituirea în natură a terenului în litigiu iar ulterior acordarea de despăgubiri, fără a se motiva această schimbare a stării de fapt.
Recurentul reclamant M.Z.V.I. critică hotărârea sub următoarele aspecte.
- Singurul considerent pentru care Curtea de Apel Cluj a schimbat sentinţa instanţei de fond, a fost acela că, la cercetarea locală s-a constatat că, deşi şcoala învecinată cu terenul în litigiu are două terenuri de sport amenajate şi utilizate ca atare, acestea nu sunt suficiente unei şcoli cu un număr de 600 de elevi care au nevoie de spaţii de destindere şi de recreere.
- Terenul în discuţie este situat în spatele casei reclamantei, în lateralul şcolii şi nu în curtea acesteia şi poate fi comod restituit în natură.
Examinând criticile formulate prin intermediul celor două recursuri, se va constata a fi nefondate în considerentele celor ce succed.
Se va face o unică analiză a tuturor recursurilor având în vedere că motivele de nelegalitate invocate sunt comune.
În esenţă, recurenţii critică hotărârea invocând incidenţa dispoziţiilor art. 304 pct. 9 C. proc. civ., susţinând că, în mod nelegal instanţa de apel, a admis apelul pârâtului a schimbat sentinţa şi a respins acţiunea reclamanţilor.
Susţin în continuare recurenţii că terenul supus analizei este liber şi nu este strict necesar desfăşurării activităţii de învăţământ neafectând existenţa şi funcţionalitatea construcţiei.
Contrar acestor susţineri, expertiza efectuată în cauză a confirmat pe deplin că, terenul în litigiu are o suprafaţă de 1.682 m.p. din care 414 m.p. reprezintă o platformă betonată şi asfaltată, utilizată ca teren de sport, iar restul de 1.268 m.p. reprezintă spaţiu verde.
Numai aprecierile personale ale expertului au fost în sensul că terenul poate fi restituit în natură, dar experţii nu au sarcina de a soluţiona procesul, ci pe aceea de a lămuri asupra unor împrejurări de fapt în calitatea lor de specialişti.
În principiu, raportul de expertiză nu are valoarea unui mijloc absolut de probă, dar nici nu trebuie omis, când constatările expertizei nu sunt combătute prin nicio altă probă, iar concluziile sale finale şi temeiurile pe care au fost fondate fac convingerea că exprimă un punct de vedere corect.
În cauza pendinte, constatările personale ale expertului sunt combătute de alte probe, respectiv, cercetarea la faţa locului, care constituie o probă prevăzută de art. 216 C. proc. civ. şi înscrisuri care confirmă că, terenul în litigiu nu este liber în sensul Legii nr. 10/2001 republicată, fiind utilizat în scopul pentru care s-a dispus exproprierea.
Curtea Europeană a Drepturilor Omului reaminteşte că dreptul la un proces echitabil, garantat de articolul 6.1 din Convenţie, include printre altele, dreptul părţilor de a prezenta observaţiile pe care le consideră pertinente pentru cauza lor.
Întrucât Convenţia nu are drept scop garantarea unor drepturi teoretice sau iluzorii, ci drepturi concrete şi efective, acest drept nu poate fi considerat efectiv decât dacă aceste observaţii sunt în real ascultate, adică în mod corect examinate de către instanţa sesizată.
Altfel spus, art. 6 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului implică, mai ales în sarcina instanţei, obligaţia de a proceda la un examen efectiv al mijloacelor, argumentelor şi al elementelor de probă ale părţilor, cel puţin pentru a le aprecia pertinenţa.
În cauza pendinte, instanţa de apel, a respins acţiunea, numai după ce a analizat toate probele, spre deosebire de Tribunal care, a fundamentat soluţia doar pe aprecierile personale ale expertului.
Într-adevăr, dispoziţiile Legii nr. 10/2001 sunt în sensul restituirii în natură a imobilelor, însă, în alin. (2) al art. 1 se arată că în cazurile în care restituirea în natură nu este posibilă se vor stabili măsuri reparatorii prin echivalent.
Cum, în speţa supusă analizei, terenul în discuţie nu este liber în sensul Legii nr. 10/2001 republicată, fiind un teren absolut necesar bunei funcţionări a activităţii Şcolii Generale H. din Cluj- Napoca, în mod corect pârâta a dispus acordarea de despăgubiri.
Aşadar, în raport de cele reţinute, Înalta Curte în baza art. 312 alin. (1) C. proc. civ. va respinge ca nefondate recursurile.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursurile declarate de reclamanţii M.M.A., M.V.C. şi M.Z.V.I. împotriva deciziei civile nr. 49/A/2010 din 24 februarie 2010 a Curţii de Apel Cluj, secţia civilă, de muncă şi asigurări sociale, pentru minori şi familie.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 14 aprilie 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3451/2011. Civil. Legea 10/2001. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 3449/2011. Civil. Legea 10/2001. Recurs → |
|---|
