ICCJ. Decizia nr. 3577/2011. Civil. Pretenţii. Contestaţie în anulare - Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA A-II-A CIVILĂ
Decizia nr. 3577/2011
Dosar nr. 1661/1/2011
Şedinţa publică de la 10 noiembrie 2011
Asupra contestaţiei în anulare de faţă;
Din examinarea actelor şi lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Prin decizia nr. 378 din 27 ianuarie 2011 Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia comercială, a admis recursul declarat de pârâta SC I.D. & C. SA Voluntari împotriva deciziei comerciale nr. 121 din 22 februarie 2010 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a V-a comercială. A fost modificată în parte decizia recurată în sensul că a fost respins apelul declarat de reclamantul P.D., au fost menţinute restul dispoziţiilor recurate şi a fost obligat intimatul reclamant P.D. la 3554,13 lei cheltuieli de judecată către intimata pârâta SC I.D. & C. SA Voluntari.
Împotriva acestei decizii P.D. a formulat contestaţie în anulare întemeiată pe dispoziţiile art. 318 C. proc. civ.
În argumentarea acestui motiv contestatorul a susţinut că din eroare în motivarea deciziei s-a reţinut că a solicitat obligarea pârâtei la predarea suprafeţelor de 13,5 mp lipsă şi, respectiv 83 mp imposibil de utilizat datorită gradului mare al pantei, pentru prima dată prin motivele de apel. De asemenea, din eroare a fost admis motivul de recurs întemeiat pe dispoziţiile art. 304 pct. 5 C. proc. civ., având în vedere că, încă din motivarea cererii de chemare în judecată a arătat că principalul motiv pentru care s-a adresat justiţiei îl reprezintă împrejurarea că în zona dinspre Balta Pipera, o suprafaţă de 83 mp de teren pe care pârâta doreşte să i-o predea, nu poate fi folosită având o înclinare între 36,564 şi 37,226 grade centesimale.
Totodată, susţine contestatorul, dezlegarea dată motivului de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., este rezultatul unei greşeli materiale, întrucât este fără putinţă de tăgadă că există cel puţin o clauză „îndoioasă” în contractul de execuţie construcţie cu plata în rate nr. 211 din 31 august 2008, respectiv art. 2.1 coroborat cu planul de sistematizare anexat, atâta timp cât nu rezultă cu claritate dacă terenul în suprafaţă de 584,5 mp ce urmează a fi predat este plan sau nu, prevedere ce nu a fost reţinută de către Înalta Curte dintr-o regretabilă greşeală materială.
Pentru aceste motive a solicitat admiterea contestaţiei în anulare, desfiinţarea deciziei contestate şi rejudecând recursul să se respingă ca nefondat.
Contestaţia în anulare este nefondată.
Contestaţia în anulare va fi respinsă pentru următoarele considerente:
Temeiul contestaţiei este art. 318 C. proc. civ. potrivit căreia: „Hotărârile instanţelor de recurs mai pot fi atacate cu contestaţie când dezlegarea dată este rezultatul unei greşeli materiale sau când instanţa, respingând recursul sau admiţându-l numai în parte a omis din greşeală să cerceteze vreunul dintre motivele de modificarea sau de casare”.
Având în vedere caracterul de excepţie al textului mai sus enunţat care rezultă din formularea „hotărârile instanţelor de recurs mai pot fi atacate cu contestaţie în anulare…” analiza susţinerilor privind existenţa unei „greşeli materiale” presupune o interpretare restrictivă în sensul că trebuie avute în vedere numai acele greşeli materiale care au caracter procedural şi care au dus în mod necesar la pronunţarea unei soluţii eronate. În alte cuvinte, pentru a putea fi admisă o contestaţie în anulare îndreptată împotriva deciziei pronunţată de o instanţă de recurs, este necesar ca eroarea materială gravă, invocată de parte, să privească o problemă de procedură. O atare eroare trebuie să fie în legătură cu aspectele formale ale judecăţii în recurs, pentru verificarea căreia să nu fie necesară o reexaminare a fondului sau o reapreciere a probelor.
În contextul precizat se constată că motivele evocate care vizează aprecierea şi interpretarea înscrisurilor care au stat la baza determinării situaţiei de fapt şi a aplicării legii, contestatorul a criticat decizia instanţei de recurs pe alte chestiuni decât cele procedurale.
Întreaga argumentare a contestaţiei duce cu evidenţă la concluzia că se tinde la reformarea soluţiei, printr-o rediscutare a contractului de execuţie construcţie cu plata în rate nr. 211 din 31 august 2004. Or, această cale de atac – contestaţia în anulare – tinde la anularea unei hotărâri pronunţată în recurs nu pentru că judecata nu a fost bine făcută, ci pentru motivele expres prevăzute de lege.
Faptul că argumentarea instanţei de recurs nu este însuşită de către contestator, nu constituie motiv întemeiat pe dispoziţiile art. 318 C. proc. civ.
În realitate, contestatorul nu a avut în vedere faptul că se află într-o cale extraordinară de atac şi că motivele pentru exercitarea acesteia sunt de strictă interpretare. Aşadar, reanalizarea contractului de execuţie construcţie cu plata în rate nr. 211 din 31 august 2004 nu poate fi făcută în această cale de atac de retractare.
În consecinţă, având în vedere că nu au fost săvârşite greşeli materiale cu caracter procedural, privind aspecte formale ale judecăţii, contestaţia în anulare va fi respinsă.
Potrivit dispoziţiilor art. 274 C. proc. civ., contestatorul P.D. va fi obligat la plata cheltuielilor de judecată conform dispozitivului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge contestaţia în anulare formulată de contestatorul P.D. împotriva deciziei nr. 378 din 27 ianuarie 2011 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia comercială.
Obligă contestatorul P.D. la plata sumei de 2480 lei cheltuieli de judecată către intimata SC I.D. & C. SA.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 10 noiembrie 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3516/2011. Civil. Rezoluţiune contract.... | ICCJ. Decizia nr. 3576/2011. Civil. Pretenţii. Recurs → |
|---|
