ICCJ. Decizia nr. 3576/2011. Civil. Pretenţii. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA A-II-A CIVILĂ
Decizia nr. 3576/2011
Dosar nr. 4841/1/2011
Şedinţa publică de la 10 noiembrie 2011
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea actelor şi lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Reclamanta SC D.T.T.K.G.I. SRL prin acţiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Braşov, secţia comercială şi de contencios administrativ, în contradictoriu cu pârâta reclamantă reconvenţională SC M.B.D.G. SA a solicitat să se dispună obligarea pârâtei la plata sumei de 28.600 Euro plus TVA, reprezentând preţul serviciilor efectuate de reclamantă în baza contractului de cesiune nr. C 125 din16 septembrie 2005 şi să se instituie sechestru asigurator asupra bunurilor mobile ale societăţii în măsura necesară realizării creanţei pârâtei, în temeiul art. 907, art. 908 C. com. şi art. 591 şi următoarele C. proc. civ.
Prin sentinţa civilă nr. 428/C din 7 aprilie 2009 Tribunalul Braşov a admis excepţia prematurităţii acţiunii şi în consecinţă a respins acţiunea formulată de reclamanta SC D.T.T.K.G.I. SRL, ca prematură.
Totodată s-a admis cererea reconvenţională formulată de reclamanta reconvenţională SC M.B.D.G. SA şi în consecinţă s-a dispus rezoluţiunea contractului de cesiune nr. C 125 din 16 septembrie 2005 încheiat de părţi din culpa exclusivă a pârâtei reconvenţionale şi a fost obligată pârâta reconvenţională să plătească reclamantei reconvenţionale sumele de 15.381,33 lei cu titlu de restituire avans, cu dobândă legală aferentă calculată de la data pronunţării hotărârii şi până la data plăţii efective, şi 1.020,00 lei cheltuieli de judecată.
Curtea de Apel Braşov, secţia comercială, prin decizia nr. 27/Ap din 31 martie 2011 a admis apelul declarat de reclamanta SC D.T.T.K.G.I. SRL împotriva sentinţei instanţei de fond pe care a schimbat-o în tot, în sensul că a respins excepţia prematurităţii acţiunii invocată de pârâta SC M.B.D.G. SA, a admis acţiunea formulată de reclamanta SC D.T.T.K.G.I. SRL şi a obligat pârâta să plătească reclamantei suma de 28.600 Euro plus TVA, reprezentând preţul serviciilor efectuate de reclamantă în baza contractului de cesiune nr. 125 din 16 septembrie 2005.
Totodată s-a respins cererea reconvenţională formulată de reclamanta reconvenţională SC M.B.D.G. SA şi a fost obligată pârâta să plătească reclamantei suma de 4216 lei cheltuieli de judecată la fond şi în apel.
Împotriva acestei decizii pârâta SC M.B.D.G. SA a declarat recurs, întemeiat pe dispoziţiile art. 304 punctele 7, 8 şi 9 C. proc. civ.
În motivarea cererii de recurs, după o prezentare detaliată a situaţiei de fapt, recurenta a susţinut că în cauză nu a fost administrat un probatoriu complet în sensul că pe de o parte raportul de expertiză tehnică nu răspunde la toate obiectivele admise de instanţă, iar pe de altă parte instanţa a respins în mod greşit proba testimonială propusă.
Totodată, susţine recurenta, instanţa de apel s-a raportat la un proces-verbal de predare-primire încheiat între părţi la 12 august 2005 cu o lună înainte de încheierea contractului ce face obiectul cauzei şi în temeiul unui alt contract care a fost reziliat prin acordul părţilor. Ca atare, aprecierea instanţei de apel în sensul că procesul-verbal din 12 august 2005 ar face dovada predării platformei reprezintă o schimbare a naturii şi înţelesului actului juridic dedus judecăţii, iar soluţia cu privire la excepţia prematurităţii acţiunii a fost pronunţată cu aplicarea greşită a legii.
Referindu-se la raportul de expertiză tehnică şi anexele acestuia respectiv anexa 4, recurenta critică constatările expertului privind proba interconectării platformei cu aplicaţia de gestiune a cititoarelor 2D Exio şi neprezentarea de către intimată a codului-sursă al funcţionalităţii platformei, apreciind că s-a dovedit faptul că platforma nu a ieşit din faza de testare şi că aceasta nu a fost finalizată în termenul şi condiţiile convenite de părţi prin contractul încheiat.
Pentru aceste motive a solicitat admiterea recursului şi, în principal, casarea deciziei recurate şi trimiterea cauzei spre rejudecare instanţei de apel în vederea completării probatoriului, iar în subsidiar, modificarea în tot a deciziei recurate în sensul respingerii ca nefondat a apelului şi menţinerea ca temeinică şi legală a sentinţei instanţei de fond.
Înalta Curte în conformitate cu art. 137 C. proc. civ., raportat la art. 3021 lit. c) C. proc. civ. a luat în examinare excepţia nulităţii recursului.
Din expunerea criticilor aduse deciziei, rezultă că deşi au fost invocate motivele de nelegalitate prevăzute de art. 304 pct. 7, 8 şi 9 C. proc. civ., criticile la adresa deciziei recurate reprezintă o succesiune de fapte şi afirmaţii, nestructurate din punct de vedere juridic, fără să se indice nici unul din cazurile de casare sau modificare. Prin urmare, în recurs, cale de atac extraordinară, nedevolutivă, instanţei nu-i revine obligaţia să examineze legalitatea si temeinicia deciziei atacate, dacă motivele nu au fost invocate si argumentate, indicându-se încălcările de lege care atrag nelegalitatea.
Prin criticile invocate în cererea de recurs pârâta, şi-a exprimat nemulţumirea privind modul de interpretare al probelor administrate, dezvoltarea acestora nepermiţând încadrarea în nici unul dintre motivele de nelegalitate prevăzute art. 304 C. proc. civ. şi analizarea lor în consecinţă, motiv pentru care nu pot fi reţinute de către instanţă ca şi critici de nelegalitate.
Indicarea de către recurentă a unor dispoziţii legale, nu atrage automat cerinţa motivării recursului în conformitate cu dispoziţiile aplicabile în materia recursului, cererea de recurs fiind supusă unor cerinţe de formă diferite de cele instituite pentru cererea de apel, cerinţe impuse de caracterul nedevolutiv al acestei căi de atac.
Nu în ultimul rând trebuie reţinut faptul că instanţa nu se poate substitui părţii pentru a imagina eventualele motive de nelegalitate, pentru că, potrivit art. 129 alin. (1) C. proc. civ., părţile sunt cele care au obligaţia să îndeplinească actele de procedură în condiţiile stabilite de lege.
În alţi termeni faţa de considerentele precedente, se poate reţine că accesul la justiţie presupune respectarea cerinţelor formale în legătură cu promovarea unei căi extraordinare de atac, motiv pentru care, Înalta Curte urmează a constata nulitatea cererii de recurs în conformitate cu dispoziţiile art. 3021 lit. c) C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Constată nulitatea cererii de recurs formulată de pârâta SC M.B.D.G. SA. împotriva deciziei nr. 27/Ap din 31 martie 2011 a Curţii de Apel Braşov, secţia comercială.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 10 noiembrie 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3577/2011. Civil. Pretenţii. Contestaţie în... | ICCJ. Decizia nr. 3575/2011. Civil. Contestaţie la executare.... → |
|---|
