ICCJ. Decizia nr. 3573/2011. Civil. Acţiune în anularea hotărârilor arbitrale. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA A-II-A CIVILĂ
Decizia nr. 3573/2011
Dosar nr. 6658/2/2010
Şedinţa publică de la 10 noiembrie 2011
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea actelor şi lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 739/CM din 22 septembrie 2008 Tribunalul Argeş, secţia civilă, a admis excepţia necompetenţei materiale a instanţei şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Arbitraj de pe lângă U.N.C.M.
Această sentinţă a devenit irevocabilă prin respingerea, ca nefondat, a recursului declarat de recurenta-reclamantă A.G.S. S.C.M. Curtea de Argeş conform deciziei nr. 699/R-CM din 25 noiembrie 2008 pronunţată de Curtea de Apel Piteşti, secţia civilă, pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale şi pentru cauze cu minori şi de familie.
Prin sentinţa arbitrală nr. 16 din 3 iunie 2010 pronunţată în dosarul nr. 5/2010 Curtea de Arbitraj de pe lângă U.N.C.M. U.C.M. a admis excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a d-lui M.Ş., a respins cererea reconvenţională formulată de către pârâtul B.M. ca netimbrată şi a respins acţiunea reclamantei ca neîntemeiată.
Pentru a pronunţa această sentinţă, tribunalul arbitral a reţinut referitor la excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtului M.Ş., că este întemeiată în raport de prevederile art. 11 alin. (1) şi art. 53 alin. (1) din Statutul reclamantei, precum şi faţă de faptul că acest pârât nu are calitate de membru cooperator al S.C.M. A.G.S. Curtea de Argeş (fosta S.C.M. A.G.S. Curtea de Argeş), fiind angajat în cadrul Direcţiei Probleme Statutare şi Resurse Umane din U.C.M., participarea sa la adunarea generală a membrilor cooperatori din cadrul S.C.M. A.G.S. Curtea de Argeş a fost în calitate de delegat din partea U.N.C.M. - U.C.M. Mai mult neavând calitatea de membru cooperator în cadrul S.C.M. A.G.S. Curtea de Argeş, nu a votat în cadrul Adunării Generale din data de 6 aprilie 2001.
În conformitate cu prevederile art. 53 alin. (1) din Statutul reclamantei „membrii cooperatori răspund material, civil şi penal pentru pagubele aduse societăţii cooperative meşteşugăreşti.”
Pentru angajarea răspunderii civile delictuale trebuie să fie întrunite cumulativ, următoarele elemente: fapta ilicită; existenţa prejudiciului, raport de cauzalitate între fapta ilicită şi prejudiciu, precum şi culpa autorului.
Prin sentinţa nr. 35/CM din 26 ianuarie 2005 pronunţată de Tribunalul Argeş, S.C.M. A.G.S. Curtea de Argeş fosta S.C.M. A.G.S. Curtea de Argeş a fost obligată la plata sumei de 576.557,768 lei, sentinţă ce a fost pusă în executare, în urma punerii în executare a sentinţei nr. 35/CM din 26 ianuarie 2005, reclamanta a suferit un prejudiciu în valoare de 576.557,768 lei.
Prin fapta membrilor cooperatori care au hotărât revocarea preşedintelui societăţii, reclamanta a suferit prejudiciul mai sus menţionat. Reclamanta însă nu a precizat persoanele care au votat revocarea din funcţia de preşedinte a domnului Sandu Nichita, ci a solicitat obligarea în solidar a unui număr de 168 de membrii cooperatori dintre care unul dintre pârâţi a dovedit că îi încetaseră raporturile de muncă cu cooperativa şi că nu a participat la adunarea generală. Prin neidentificarea autorilor prejudiciului de către reclamantă, Curtea a apreciat că nu se poate reţine faptul că din culpa pârâţilor din prezenta cauză s-a produs prejudiciul.
Împotriva acestei sentinţe, în termen legal, a declarat acţiune în anulare, legal timbrată, SC A.G.S.S.C.M., solicitând admiterea acţiunii şi desfiinţarea hotărârii arbitrale şi pe fond admiterea cererii.
Prin sentinţa comercială nr. 63 din 28 aprilie 2011 Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a comercială, a respins ca nefondată acţiunea în anulare formulată de petenta SC A.G.S.S.C.M. împotriva sentinţei arbitrale nr.16 din 3 iunie 2010 pronunţată de Curtea de Arbitraj de pe lângă U.N.C.M. U.C.M. în dosarul nr. 5/2010.
A obligat petenta la plata sumei de 356 lei cheltuieli de judecată către intimatul P.A. şi a sumei de 189 lei cheltuieli de judecată către S.N.
A respins cererea intimatului M.Ş. privind obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată ca nefondată.
Pentru a pronunţa această hotărâre instanţa a reţinut că potrivit art. 345 C. proc. civ. prin încheierea de şedinţă de la 25 martie 2010 reclamanta prin consilier juridic a numit ca arbitru pe dl. I.V. Prin încheierea de şedinţă de la 27 mai 2010 Preşedintele Curţii a numit pentru pârâţi ca arbitru pe dna H.G. în temeiul art. 20 alin. (5) din Regulile de procedură aplicabile Curţii de Arbitraj de pe lângă U.C.M. Din cuprinsul încheierilor de şedinţă premergătoare pronunţării sentinţei atacate (încheierile de la 25 martie 2010, 29 aprilie 2010 şi 27 mai 2010) rezultă că, deşi petenta a fost reprezentată de apărător, nu a invocat vreo excepţie sub aspectul constituirii tribunalului arbitral.
De asemenea, nu a fost reţinută nici susţinerea potrivit căreia în cuprinsul hotărârii atacate nu se fac menţiuni cu privire la modul în care a fost constituit tribunalul arbitral, întrucât acest fapt rezultă din încheierile anterioare.
Cu privire la cel de-al doilea motiv invocat prin acţiunea în anulare, Curtea a apreciat că argumentele invocate de petentă în dezvoltarea acestui motiv al acţiunii în anulare vizează aspecte ce ţin de temeinicia hotărârii arbitrale, antamând fondul cauzei, neputând fi încadrate în prevederile art. 364 lit. g) C. proc. civ.
Împrejurarea că motivarea tribunalului arbitral nu coincide cu opinia petentei referitoare la modul în care cauza ar fi trebuit să fie soluţionată pe fond, nu înseamnă că aceasta poate fi circumscrisă situaţiei prevăzute de art. 364 lit. g) C. proc. civ.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs petenta SC A.G.S.S.C.M. Curtea de Argeş, solicitând admiterea recursului, modificarea sentinţei în sensul admiterii acţiunii în anulare aşa cum a fost formulată şi pe fond admiterea cererii petentei SC A.G.S.S.C.M. Curtea de Argeş.
În dezvoltarea în fapt a recursului, recurenta a susţinut, în esenţă, următoarele:
- Hotărârea primei instanţe a fost dată cu aplicarea greşită a legii, a dispoziţiilor art. 364 lit. c) C. proc. civ. şi a dispoziţiilor art. 35812 C. proc. civ. Constituirea necorespunzătoare a tribunalului arbitral ca motiv al acţiunii în anulare nu se limitează doar la momentul iniţial, ci poate interveni şi în cursul litigiului arbitral. Recurenta a sesizat constituirea necorespunzătoare abia la momentul în care a fost comunicată hotărârea arbitrală. Invocarea nerespectării dispoziţiilor privind constituirea completului s-a făcut imediat ce recurenta a luat cunoştinţă de această soluţie, respectiv când a fost comunicată hotărârea arbitrală.
- Hotărârea primei instanţe a fost dată cu aplicarea greşită a legii, a dispoziţiilor art. 364 lit. g) şi art. 361 C. proc. civ. Societatea recurentă a indicat în cererea formulată persoanele care în opinia sa trebuie să răspundă material. Instanţa trebuia să stabilească dacă aceste persoane sau o parte din aceste persoane, sau după caz niciuna din aceste persoane, trebuie să răspundă şi care ar fi limitele răspunderii. Instanţa arbitrală a reţinut un aspect, acela că la iniţiativa a 72 de membri cooperatori s-a solicitat introducerea pe ordinea de zi a punctului privind revocarea din funcţie a preşedintelui societăţii şi că această propunere a fost votată de 133 persoane din cele 182 care şi-au exprimat dreptul de vot. Dacă nelegalitatea a fost determinată de modificarea ordinii de zi, iar pentru modificarea ordinii de zi votul nu a fost secret, atunci cu atât mai mult se puteau analiza condiţiile răspunderii părţilor. Există un prejudiciu înregistrat de societate, prejudiciul stabilit în mod cert prin hotărâre judecătorească irevocabilă. Societatea era îndreptăţită să se întoarcă împotriva persoanelor vinovate de producerea prejudiciului.
- Hotărârea arbitrală nu conţine nicio argumentare, nu arată care sunt motivele pentru care s-a ajuns la respingerea cererii.
Intimaţii S.N. şi M.Ş. au formulat întâmpinare solicitând respingerea recursului ca nefondat.
Recursul nu este fondat.
Primul motiv al acţiunii în anulare, întemeiat pe prevederile art. 345 C. proc. civ. nu este fondat. Instanţa de apel aplicând prevederile art. 35812 C. proc. civ. a reţinut în mod judicios că petenta este decăzută din dreptul de a mai invoca aspecte referitoare la constituirea tribunalului arbitral în condiţiile în care nu a invocat nicio excepţie în acest sens şi nu a contestat în niciun mod numirea şi numărul arbitrilor care au pronunţat hotărârea atacată cu prezenta acţiune, deşi a fost reprezentată de avocat.
Nu pot fi reţinute nici celelalte susţineri din motivele de recurs, referitoare la modul de constituire a instanţei arbitrale faţă de cuprinsul încheierilor de şedinţă premergătoare pronunţării sentinţei atacate.
În ce priveşte al doilea motiv invocat prin acţiunea în anulare instanţa de apel a apreciat în mod corect că argumentele invocate de petentă în dezvoltarea acestui motiv al acţiunii în anulare vizează aspecte ce ţin de temeinicia hotărârii arbitrale, antamând fondul cauzei, neputând fi încadrate în prevederile art. 364 lit. g) C. proc. civ., iar eventuala eroare de apreciere asupra fondului relaţiilor părţilor nu poate constitui un motiv de admitere a acţiunii în anulare.
Nu poate fi primită critica privind nemotivarea de către tribunalul arbitral a respingerii cererii faţă de considerentele hotărârii arbitrale. Hotărârea cuprinde în considerente argumentele de fapt şi de drept pe care se sprijină soluţia dată şi motivele pentru care au fost înlăturate cererile părţilor oferind posibilitatea verificării temeiniciei şi legalităţii ei, fiind respectate prevederile art. 361 lit. e) C. proc. civ.
Faţă de caracterul special al desfiinţării hotărârii arbitrale prin acţiunea în anulare, dedus din prevederile art. 364 lit. a)-i) C. proc. civ., care nu au în vedere soluţia de fond propriu-zisă dată în cauză, în mod judicios Curtea a respins acţiunea în anulare ca nefondată.
Pentru considerentele expuse, se apreciază că hotărârea nu este afectată de motivul de nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. şi în temeiul art. 312 C. proc. civ. Înalta Curte urmează a respinge recursul petentei ca nefondat.
Făcând aplicarea prevederilor art. 274 C. proc. civ. se va obliga recurenta reclamantă A.G.S.S.C.M. la plata sumei de 57 lei către intimatul pârât P.A. şi a sumei de 71,90 lei către intimatul pârât S.N., cu titlul de cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanta A.G.S.S.C.M. împotriva sentinţei nr. 63 din 28 aprilie 2011 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VI-a comercială.
Obligă recurenta reclamantă A.G.S.S.C.M. la plata sumei de 57 lei către intimatul pârât P.A. şi a sumei de 71,90 lei către intimatul pârât S.N., cu titlul de cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 10 noiembrie 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3575/2011. Civil. Contestaţie la executare.... | ICCJ. Decizia nr. 3571/2011. Civil. Evacuare. Recurs → |
|---|
