ICCJ. Decizia nr. 3879/2011. Civil. Constatare nulitate act. Nulitate act juridic. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA A II-A CIVILĂ
Decizia nr. 3879/2011
Dosar nr. 583/740/2009
Şedinţa publică din 29 noiembrie 2011
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I- Obiectul cauzei şi Hotărârea pronunţată în primă instanţă de Tribunalul Teleorman, secţia civilă.
Reclamanta SC H.O.C. SRL Turnu-Măgurele (fostă Ruşăneşti) a solicitat prin acţiunea introductivă de instanţă înregistrată la data de 20 februarie 2009, în contradictoriu cu pârâtele SC H. Olt SRL Alexandria şi B.R.D., G.S.G. SA, sucursala Teleorman, următoarele: constatarea nulităţii absolute parţiale a Protocolului încheiat la 12 martie 1999 între SC H. Olt Ruşăneşti şi SC H.O.C. SRL, filiala Alexandria, constatarea nulităţii absolute a încheierilor din data de 20 martie 2007 şi 12 mai 2008 prin care imobilul situat în Alexandria a fost intabulat pe numele pârâtei SC H. Olt SRL Alexandria, restabilirea situaţiei anterioare în Cartea funciară şi reîntabularea dreptului de proprietate asupra imobilului pe numele său ca proprietar iniţial; constatarea nulităţii absolute a înscrierilor în Cartea funciară foaia C – respectiv sarcini ale imobilului în favoarea pârâtei B.R.D. – G.S.G. SA, sucursala Teleorman.
În motivare reclamanta a arătat că imobilul situat în Alexandria, având număr cadastral 155/0/2 înscris în C.F. 9094/t Alexandria, cu destinaţia de sediu administrativ, a fost dobândit de societate în baza procesului verbal de adjudecare din 4 mai 1995 şi a contractului de vânzare-cumpărare nr. 242 din 20 decembrie 1995.
Că la data de 26 februarie 1997 asociaţii SC H.O.C. SRL au hotărât înfiinţarea unei filiale cu personalitate juridică cu sediul în Alexandria, sens în care prin Protocolul din 12 martie 1997 s-au predat filialei o serie de mijloace fixe de uz tehnologic şi gospodăresc precum şi sediul din Alexandria în vederea desfăşurării activităţii.
Potrivit reclamantei, pârâta exercitând în mod abuziv prerogative folosinţei imobilului cu destinaţie de sediu social, a solicitat şi obţinut întabularea dreptului de proprietate asupra imobilului pe numele său, prin încheierile de întabulare a căror nulitate o solicită.
Pârâta SC H. Olt SRL Alexandria, exprimându-şi poziţia cu privire la cererea reclamantei, a susţinut că prin Statutul filialei este menţionat patrimoniul acesteia compus din 30% din capitalul social al societăţii mame şi mijloacele fixe prevăzute în Anexa 4 la hotărâre de înfiinţare, statut care constituie actul translativ de proprietate al bunului imobil.
Prin sentinţa comercială nr. 734 din 25 octombrie 2010 Tribunalul Teleorman a respins ca nefondate capetele 1 şi 4 din acţiunea introductivă şi ca rămase fără obiect capetele 2 şi 3 din acţiune.
Tribunalul a apreciat că faţă de conţinutul protocolului de predare-primire a mijloacelor fixe în care se menţionează şi sediul din Alexandria şi statutul filialei care stabileşte în art. 2 sediul în imobilul din bloc L27 A, bunurile constituite ca aport la Capitalul social devin proprietatea societăţii în raport de dispoziţiile art. 65 din Legea nr. 31/1990 a societăţii comerciale.
Cu privire la nulitatea absolută a încheierii de întabulare nr. 7028 din 12 mai 2008 şi restabilirea situaţiei anterioare de C.F., instanţa constată ca rămase fără obiect cererile, având în vedere cele statuate prin decizia nr. 560R din 22 decembrie 2009 a Curţii de Apel Bucureşti ca instanţă de recurs.
II- Apelul. Hotărârea Curţii de Apel Bucureşti.
Împotriva sentinţei pronunţate de Tribunal reclamanta a declarat apel pentru motive de nelegalitate şi netemeinicie, susţinând, în esenţă, prin criticile formulate că protocolul de predare-primire a mijloacelor fixe nu se încadrează în categoria actelor translative de proprietate, deoarece nu îmbracă forma autentică cerută ad validitatem şi totodată nu prevede expres transmiterea dreptului de proprietate.
Prin decizia comercială nr. 262 din 18 mai 2011 Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a comercială, a respins ca nefondat apelul reclamantei.
Instanţa de apel, din perspectiva caracterului devolutiv al căii de atac, a reanalizat fiecare capăt de cerere în raport de criticile formulate, concluzionând că se impune menţinerea soluţiei de respingere a acţiunii adoptată de prima instanţă pentru motive de fapt şi de drept diferite de cele reţinute în considerentele sentinţei.
În acest sens, instanţa de control judiciar constată că potrivit Statutului pârâtei autentificat sub nr. 196/1997 – Capitalul social al filialei se constituie din alocarea unui procent de 30% din capitalul social al societăţii mamă, fără nicio referire la existenţa vreunui aport în natură, ceea ce impune concluzia că dispoziţiile art. 65 din Legea nr. 31/1990 reţinute de prima instanţă nu au incidenţa în cauză.
În absenţa oricărei menţiuni referitoare la constituirea unui aport în natură şi a îndeplinirii formalităţilor specifice acestui tip de aport, susţinerile intimatei sunt considerate ca lipsite de temei.
În sprijinul acestei concluzii instanţa de apel reţine şi faptul că prin încheierea de C.F. nr. 3989 din 20 martie 2007 a fost înscris în C.F. nr. 9094 N Alexandria, ca prim proprietar tabular reclamanta în baza titlurilor de proprietate deţinute, deşi C.F. a fost deschisă după înfiinţarea filialei şi data pretinsului transfer al dreptului de proprietate asupra imobilului către filială.
Cu privire la încheierea nr. 7028 din 21 mai 2008 emisă de OCPI Teleorman la cererea pârâtei de notare a schimbării denumirii proprietarului din SC H.O.C. SRL, filiala Alexandria, în SC H. Olt SRL Alexandria, instanţa constată ca prin decizia nr. 560R din 22 decembrie 2009 a Curţii de Apel Bucureşti această încheierea a fost anulată irevocabil reţinându-se că nu există identitate între titularul cererii de notare a schimbării denumirii proprietarului tabular, respectiv SC H.O.C. SRL Alexandria – şi proprietarul tabular respectiv SC H.O.C. SRL, astfel că în prezent în C.F. a Municipiului Alexandria reclamanta este înscrisă ca proprietar tabular.
Concluzionând, instanţa de apel constată că cererea reclamantei în nulitate absolută a protocolului pentru lipsa formei autentice este neîntemeiată, astfel că soluţia de respingere a acestui capăt de cerere se impune a fi menţinută în baza considerentelor expuse care înlocuiesc motivarea primei instanţe.
3. Recursul. Motivele de recurs.
Reclamanta SC H.O.C. SRL Turnu-Măgurele a declarat recurs la data de 6 iulie 2011 împotriva deciziei pronunţate în apel solicitând în principal casarea hotărârii cu trimitere spre rejudecare, iar în subsidiar modificarea în tot a hotărârii şi admiterea cererii în constatarea nulităţii absolute parţiale a Protocolului încheiat la 12 martie 1997.
3.1. Recurenta şi-a întemeiat recursul pe ipotezele argumentate de art. 304 pct. 7 şi pct. 9 C. proc. civ., argumentele aduse în susţinerea motivelor de nelegalitate au vizat următoarele aspecte:
Sub un prim aspect recurenta a arătat că există contradicţie între considerentele deciziei care reţine că actele juridice nu sunt susceptibile de a transmite proprietatea şi prin urmare nu trebuie să îmbrace forma autentică şi considerentele sentinţei care reţin că imobilul a fost dobândit de filiala prin Hotărârea asociaţilor din 26 februarie 1997 şi Statutul filialei.
Din perspectiva motivului prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. recurenta susţine că existau probatorii administrate în cauză în baza cărora se impunea îndreptarea încheierii de Carte Funciară în condiţiile în care temeiul de drept invocat în susţinerea cererii, respectiv art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 247/2005 şi art. 17 alin. (1) din Legea nr. 7/1996 nu a fost combătut de instanţe.
3.2. Înalta Curte, verificând în cadrul controlului de legalitate decizia atacată, în raport de actele şi lucrările dosarului şi motivele de nelegalitate invocate, constată că recursul se vădeşte nefondat.
Cu privire la motivul prevăzut de art. 304 pct. 7 C. proc. civ. care vizează ipoteza nemotivării hotărârii sau când hotărârea cuprinde motive contradictorii, argumentele recurentei în sensul unei contradictorialităţi între considerentele sentinţei şi cele ale deciziei nu relevă incidenţa acestui motiv de modificare în circumstanţele cauzei.
Instanţa de apel deşi a respins apelul reclamantei şi a menţinut soluţia fondului de respingere a acţiunii introductive, considerentele pe care şi-a întemeiat decizia, au fost diferite faţă de cele reţinute de prima instanţă, aşa cum, de altfel, instanţa de apel precizează, în mod clar şi ritos în preambulul analizei sale subliniind că motivarea sa va înlocui motivarea primei instanţe.
Altfel spus, instanţa de apel rejudecând fondul ajunge la concluzia că se impune menţinerea soluţiei primei instanţe, dar pentru alte temeiuri de fapt şi de drept, pe care le explicitează, reţinând că prin protocolul a cărui nulitate se cere nu a operat un transfer al dreptului de proprietate asupra imobilului de la reclamantă la societatea pârâtă, dispoziţiile art. 65 din Legea nr. 31/1990 neavând incidenţă în cauză, reclamanta figurând ca proprietar tabular al imobilului în C.F. a Municipiului Alexandria.
În baza acestor statuări instanţa de apel constată că nu se impune anularea protocolului pentru nerespectarea formei autentice deoarece înscrisul nu este apt de a transmite proprietatea bunului imobil, bun care a rămas în continuare în patrimoniul reclamantei.
Aşa fiind, în condiţiile în care motivarea primei instanţe a fost substituită de considerentele instanţei de apel nu se poate susţine teza contradictorialităţii motivării.
Argumentele instanţei de apel sunt pertinente şi ele exprimă un raţionament juridic corect în raport de circumstanţele concrete ale cauzei.
Cu privire la motivul prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. susţinerile recurentei referitoare la ,,îndreptarea încheierii de Carte Funciară” sunt lipsite de claritate pentru a fi supuse unei analize de legalitate.
Actele dosarului relevă incontestabil că încheierea nr. 7028 din 21 mai 2008 emisă de OCPI Teleorman a fost anulate prin decizia nr. 560R din 22 decembrie 2009 a Curţii de Apel Bucureşti pronunţată în cauza ce a făcut obiectul dosarului nr. 2136/740/2008, care constată că cererea de schimbare a titularului dreptului de proprietate formulată de SC H. Olt SRL a fost greşit admisă, proprietar tabular fiind SC H.O.C. SRL potrivit titlurilor de proprietate pe care le deţinea.
Aşa fiind, nu rezultă care este interesul recurentei de a solicita ,,îndreptarea” sau anularea unei încheieri de C.F. care a fost deja anulată printr-o hotărâre irevocabilă.
De altfel, prin concluziile scrise depuse în faţa instanţei de apel, reclamanta apelantă a declarat că renunţă la judecata capetelor de cerere privind nulitatea încheierii de întabulare nr. 3989/2007 şi 7028/2008 ca rămase fără obiect precum şi la dispunerea restabilirii situaţiei anterioare de C.F. şi deşi nu s-a luat act de această renunţare, repunerea în discuţie prin prezentul recurs a fondului dreptului pe aceste aspecte tranşate prin decizia 560R, nu este de natură să producă alte consecinţe juridice în raport de cele statuate deja irevocabil.
Pentru considerentele mai sus înfăţişate, Înalta Curte în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ. va respinge prezentul recurs ca nefondat şi va obliga recurenta potrivit art. 274 C. proc. civ. la plata cheltuielilor de judecată solicitate de intimate în sumă de 5.000 lei reprezentând onorariu de avocat pentru această fază procesuală conform dovezilor ataşate la dosar.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanta SC H.O.C. SRL TURNU-MĂGURELE împotriva deciziei comerciale nr. 262 din 18 mai 2011 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a Comercială.
Obligă recurenta SC H.O.C. SRL TURNU MĂGURELE să-i plătească intimatei pârâte SC H. OLT SRL ALEXANDRIA suma de 5000 lei, cheltuieli de judecată în recurs.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 29 noiembrie 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3880/2011. Civil. Obligatia de a face. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 3878/2011. Civil. Pretenţii. Recurs → |
|---|
