ICCJ. Decizia nr. 3911/2011. Civil. Evacuare. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA A II-A CIVILĂ
Decizia nr. 3911/2011
Dosar nr. 1506/1/2010
Şedinţa publică de la 30 noiembrie 2011
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 133, pronunţată la data de 30 martie 2009, Secţia comercială şi contencios administrativ a Tribunalului Bacău a admis acţiunea formulată de reclamanta SC S.N.M.S.S.W. SRL Bacău, în contradictoriu cu pârâta SC S.N.M. SRL Bacău, şi a dispus evacuarea pârâtei din spaţiul proprietatea reclamantei.
Spre hotărî astfel, tribunalul a reţinut că pârâta, după expirarea duratei de valabilitate a contractului de locaţiune încheiat între părţi, ocupă abuziv şi fără titlu spaţiul în litigiu pe care refuză să îl părăsească, deşi a fost notificată de reclamantă care i-a comunicat prin notificările transmise că nu intenţionează să prelungească durata de valabilitate a contractului după data de 31 decembrie 2008, considerând incidente dispoziţiile art. 1436, art. 1437 şi art. 1438 C. civ.
Împotriva sentinţei tribunalului a formulat apel, atât reclamanta, motivat pe neacordarea cheltuielilor de judecată, cât şi pârâta, arătând că reclamanta nu a dovedit un interes legitim în formularea acţiunii dedusă judecăţii, atâta timp cât între părţi se derula o negociere cu privire la achiziţionarea imobilului, aspect ce dovedeşte că intenţia reclamantei era de a vinde, nu de a obţine evacuarea pârâtei din acest imobil.
Secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, prin decizia nr. 8 pronunţată la data de 22 ianuarie 2010 a respins, ca tardiv formulat, apelul reclamantei şi, ca nefondat, apelul pârâtei.
Pentru a pronunţa această decizie, instanţa de apel a reţinut că reclamanta a declarat apelul peste termenul de 15 zile prevăzut de lege, calculat de la data comunicării sentinţei, iar, cu privire la apelul pârâtei, a considerat că susţinerile acesteia referitoare la faptul că între părţi s-au purtat negocieri nu au relevanţă juridică în lipsa dovezilor care să ateste această înţelegere şi că reclamanta, respectând prevederile art. 1437 C. civ., a notificat-o pe pârâtă cu privire la eliberarea spaţiului, apreciind ca fiind corectă stabilirea situaţiei de fapt şi aplicarea legii de către prima instanţă.
Împotriva menţionatei decizii a formulat recurs apelanta – pârâtă SC S.N.M. SRL, invocând în drept dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
În motivarea recursului s-a arătat, în esenţă, că hotărârea recurată este dată cu încălcarea şi aplicarea greşită a legii, cu referire la art. 137 C. proc. civ., prin neanalizarea excepţiei lipsei de interes în formularea acţiunii, invocată prin motivele de apel şi la art. 1438 C. civ., faţă de atitudinea reclamantei de a continua negocierile în vederea transmiterii dreptului de proprietate cu privire la imobil, ulterior anunţării concediului.
Recursul este nefondat.
Astfel, examinarea considerentelor deciziei atacate relevă că instanţa de apel a analizat, implicit, motivul de apel invocat de pârâtă, referitor la lipsa interesului reclamantei în formularea acţiunii, reţinând ca fiind lipsite de relevanţă juridică argumentele aduse în susţinerea acestuia, care vizau, de fapt, fondul cauzei, aşa încât nu se justifică critica încălcării prevederilor art. 137 C. proc. civ.
Potrivit art. 1438 C. civ., când s-a notificat concediul, locatarul chiar dacă ar fi continuat a se servi de obiectul închiriat sau arendat, nu poate opune relocaţiunea tacită.
Este de observat că pentru a împiedica efectul legal al trecerii termenului şi al rămânerii recurentei – pârâte în folosinţa imobilului, locatorul, în speţă intimata – reclamantă, a notificat acesteia concediul înainte de expirarea contractului, conform art. 1438 C. civ., manifestare de voinţă ce împiedică formarea tacitei relocaţiuni, cum corect a reţinut instanţa de apel, raportându-se la acest text legal şi la notificările prin care aceasta s-a concretizat, astfel că nu poate fi primită nici critica greşitei aplicări a acestor dispoziţii legale.
Pentru aceste considerente, constatând că motivul invocat, prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. nu este incident în cauză, Înalta Curte, în temeiul art. 312 alin. (1) teza 2 C. proc. civ. va respinge recursul împotriva deciziei instanţei de apel.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de pârâta SC S.N.M. SRL BACĂU împotriva deciziei nr. 8/2010 din 22 ianuarie 2010 a Curţii de Apel Bacău, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, pronunţată în dosarul nr. 11/110/2009, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 30 noiembrie 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3912/2011. Civil. Pretenţii. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 3910/2011. Civil. Suspendare executare... → |
|---|
