ICCJ. Decizia nr. 3912/2011. Civil. Pretenţii. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA A II-A CIVILĂ
Decizia nr. 3912/2011
Dosar nr. 421/118/2006
Şedinţa publică de la 30 noiembrie 2011
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Constanţa sub nr. 421/118/2006 (număr vechi 1505/COM/2006), reclamanta SC H.N. SRL în contradictoriu cu pârâta SC P. SRL Constanţa a solicitat obligarea acesteia din urmă la plata sumei de 108.903,68 RON cu titlu de sumă minimă garantată cu cheltuieli de judecată.
Urmare a transmiterii electronice a unor oferte turistice de către reclamanta societatea pârâtă i-a remis, în aceeaşi modalitate o adresă prin care exprimă consimţământul de a contracta un număr de 12 locuri, pe serie la Hotel N., menţionând că deţine contracte ferme cu terţe persoane juridice putând oferi servicii; solicitându-se totodată şi transmiterea propunerii contractuale.
Odată purtate negocierile a fost încheiat contractul de prestării servicii nr. 15/2005 societatea având calitatea de prestator, iar pârâta având calitatea de beneficiar.
Pârâta a formulat cererea reconvenţională prin care a solicitat a se constata nulitatea absolută a contractului pentru lipsa totală a consimţământului.
În drept a invocat dispoziţiile art. 968 C. civ.
Prin sentinţa civilă nr. 8517/COM din 13 decembrie 2006 Tribunalul Constanţa a admis acţiunea principală formulată de reclamanta – pârâtă SC H.N. SRL în contradictoriu cu pârâta SC P. SRL Constanţa, a obligat pârâta reconvenientă către reclamanta pârâtă la plata sumei de 108.903,68 RON cu titlu de sumă minimă garantată şi a respins ca nefondată cererea reconvenţională.
Apelul declarat de pârâtă împotriva sentinţei a fost constatat ca fiind perimat prin decizia nr. 42 din 18 martie 2011 a Curţii de Apel Constanţa, secţia comercială, maritimă şi fluvială, contencios administrativ şi fiscal.
Verificând actele şi lucrările dosarului, instanţa a constatat la termenul de judecată fixat la data de 5 aprilie 2007, îndeplinirea legală a procedurii de citare cu respectarea dispoziţiilor art. 87 şi următoarele C. proc. civ., Curtea de Apel Constanţa la cererea apelantei pârâte a dispus prin încheiere suspendarea judecăţii cauzei în conformitate cu dispoziţiile art. 244 alin. (2) C. proc. civ., ca urmare a începerii urmării penale pentru săvârşirea infracţiunii da fals împotriva administratorului societăţii SC H.N. SRL, conform Rezoluţiei de confirmare nr. 9124 din 2 februarie 2007 emisă de Parchetul de pe lângă Judecătoria Galaţi privind dosarul nr. 87625 al Inspectoratului de Poliţie al Judeţului Galaţi.
Prin Rezoluţia din data de 18 decembrie 2008 pronunţată de Parchetul de pe lângă Judecătoria Galaţi în dosarul nr. 9124/P/2006 s-a dispus scoaterea de sub urmărire penală a învinuitului I.C. şi neînceperea urmăririi penale faţă de acesta.
La data de 4 ianuarie 2010 apelanta pârâtă a formulat cerere de repunere pe rol a cauzei, însă la termenul de judecată fixat la data de 21 ianuarie 2010 apelanta pârâtă SC P. SRL Constanţa a învederat instanţei că a formulat o nouă plângere penală împotriva SC H.N. SRL, reprezentată prin I.C., administrator, pentru săvârşirea infracţiunii de înşelăciune în convenţii, faptă prevăzută şi pedepsită de dispoziţiile art. 215 alin. (3) C. pen.
Faţă de actele pe care le-a depus la dosar, a solicitat a se dispune suspendarea cauzei în continuare, conform art. 244 C. proc. civ., până la soluţionarea cercetărilor penale.
Prin încheierea din 21 ianuarie 2010 instanţa a dispus suspendarea judecăţii cauzei în conformitate cu dispoziţiile art. 244 alin. (2) C. proc. civ.
La data de 11 ianuarie 2011 apelanta pârâtă a formulat o nouă cerere de repunere pe rol a cauzei, cerere ce a primit termen de judecată la data de 27 ianuarie 2011.
La termenul de judecată din data de 27 ianuarie 2011 intimata reclamantă a invocat excepţia perimării apelului formulat de către SC P. SRL Constanţa în conformitate cu art. 248 alin. (1) şi (3) C. proc. civ., pentru cererea de suspendare din data de 5 aprilie 2007.
Instanţa a constatat că în cauză sunt îndeplinite condiţiile reglementate de art. 248 C. proc. civ. privind perimarea, având în vedere că la data de 18 decembrie 2008 prin Rezoluţia Parchetului de pe lângă Judecătoria Iaşi s-a dispus scoaterea de sub urmărirea penală a lui I.C. şi neînceperea urmăririi penale faţă de acesta, iar actul întrerupător al termenului de perimare s-a îndeplinit de parte la 4 ianuarie 2010, până la această dată neîndeplinindu-se vreun act de procedură care să întrerupă perimarea, în conformitate cu dispoziţiile art. 249 C. proc. civ.
Împotriva deciziei a declarat recurs pârâta SC P. SRL care a invocat următoarele critici:
- Admiterea de către instanţa de apel a excepţiei perimării apelului este vădit eronată pentru că, o asemenea excepţie pentru a fi raportată numai la a doua încheiere de suspendare, cea din data de 21 ianuarie 2010, când cauza a fost suspendată conform dispoziţiilor art. 242 alin. (2) până la soluţionarea unei noi plângeri penale formulate la 13 ianuarie 2010 împotriva intimatei.
Se arată că, la 11 ianuarie 2011, s-a formulat cerere de repunere pe rol a apelului şi că după repunerea cauzei pe rol – la data de 27 ianuarie 2011 – intimata a invocat excepţia perimării apelului, însă prin raportare la prima încheiere de suspendare a cauzei din 5 aprilie 2007 prin care cauza a fost suspendată până la soluţionarea cererii de urmărire penală, formulată împotriva administratorului intimatei.
Recursul este fondat pentru următoarele considerente.
În cauză, excepţia perimării apelului a fost soluţionată greşit în condiţiile în care instanţa a raportat prevederile ce reglementează perimarea la suspendarea dispusă la data de 5 aprilie 2007.
Astfel, în cauză s-a dispus o primă suspendare a judecăţii la data de 5 aprilie 2007 în temeiul art. 244 alin. (2) C. proc. civ. ca urmare a începerii urmării penale împotriva administratorului societăţii SC H.N. SRL.
Cauza în baza căreia s-a dispus suspendarea a încetat la 18 decembrie 2008 când s-a dispus – prin rezoluţiune a Parchetului de pe lângă Judecătoria Galaţi – scoaterea acestuia de sub urmărirea penală.
La cererea pârâtei de repunere pe rol a cauzei – formulată la 4 ianuarie 2010 – instanţa a fixat termen de judecată 21 ianuarie 2010 când, pârâta a solicitat din nou suspendarea cauzei, cerere admisă , astfel că judecarea apelului a fost suspendată din nou la data de 21 ianuarie 2010 conform art. 244 alin. (2) C. proc. civ. până la soluţionarea unei alte plângeri penale formulată de această dată, împotriva societăţii SC H.N. SRL.
La data de 11 ianuarie 2011, pârâta a solicitat repunerea pe rol a cauzei, acordându-se termen pentru soluţionarea cererii la 27 ianuarie 2011.
Se constată că, în cauză, au operat două suspendări în temeiul art. 244 alin. (2) C. proc. civ. pentru două cauze diferite.
Prima suspendare a judecării apelului dispusă la 5 iulie 2007 s-a finalizat cu încuviinţarea repunerii cauzei pe rol constatându-se că a încetat cauza în baza căreia s-a dispus o astfel de măsură, fără ca instanţa să analizeze la acel moment incidenţa dispoziţiilor art. 248 C. proc. civ. deşi o putea face şi din oficiu.
Repunând cauza pe rol şi dispunând apoi o nouă suspendare pentru o altă cauză, instanţa de apel avea a se raporta la dispoziţiile relative la această din urmă suspendare, iar nu faţă de prima care se finalizase prin repunerea cauzei pe rol şi care nu a făcut obiectul discuţiei atunci când părţile şi-au spus părea asupra excepţiei de perimare.
Aşa fiind, excepţia de perimare a fost greşit soluţionată, ceea ce impune casarea deciziei şi trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiaşi instanţe conform art. 312 alin. (5) C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de pârâta SC P. SRL CONSTANŢA împotriva deciziei civile nr. 42/COM din 18 martie 2011 a Curţii de Apel Constanţa, secţia comercială, maritimă şi fluvială, contencios administrativ şi fiscal, pe care o casează şi trimite cauza spre rejudecare, aceleiaşi instanţe.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 30 noiembrie 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3914/2011. Civil. Actiune în daune... | ICCJ. Decizia nr. 3911/2011. Civil. Evacuare. Recurs → |
|---|
