ICCJ. Decizia nr. 3914/2011. Civil. Legea 10/2001. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 3914/2011
Dosar nr. 6802/30/2008
Şedinţa publică din 12 mai 2011
Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Timiş sub nr. 6802/30/2008 la data de 12 septembrie 2008, reclamanta G.F.J., în contradictoriu cu pârâtul Primarul Municipiului Timişoara, a formulat contestaţie împotriva dispoziţiei nr. 550 din 08 martie 2004 emise de pârât, solicitând anularea acesteia şi obligarea pârâtului de a emite o nouă dispoziţie motivată în vederea soluţionării în fond a notificării şi a acordării măsurilor reparatorii moştenitorilor foştilor proprietari, cărora le-a fost luată această proprietate prin aplicarea Decretului nr. 712/1996.
In motivare, reclamanta a arătat că dispoziţia sus-menţionată prin care s-a respins notificarea nr. 140 din 12 februarie 2002, având drept obiect cererea de retrocedare în natură a imobilului situat în Timişoara, compus dintr-un teren intravilan cu nr. top. 23299/1 şi 23299/2, a fost comunicată la cererea avocatului.
Din adresa Primăriei Municipiului Timişoara şi ştampila aplicată pe plicul poştal, rezultă comunicarea dispoziţiei la data de 03 septembrie 2008, astfel că, susţine reclamanta, contestaţia a fost depusă în termen.
Reclamanta a mai susţinut că imobilul ce face obiectul retrocedării a fost proprietatea părinţilor săi, S.J. şi S.S.A.
Primarul Municipiului Timişoara a formulat întâmpinare, solicitând respingerea acţiunii pentru lipsa calităţii procesuale pasive a acestei instituţii.
In motivare, a arătat că, prin dispoziţia contestată, această instituţie a comunicat întregul dosar administrativ Universităţii de Ştiinţe Agricole şi Medicină Veterinară a Banatului, aceasta fiind unitatea deţinătoare a imobilului din litigiu.
Mai mult, conform cărţii funciare depuse la dosar, datând din 2005, la poz. 13, administrarea operativă aparţine SC R.E.S. SA Timişoara, instituţia pârâtă neavând calitatea de unitate deţinătoare, aşa cum rezultă din adresa nr. SJ.2009-13441 din 05 noiembrie 2009 a Direcţiei patrimoniul din cadrul instituţiei pârâte.
Prin precizare de acţiune, reclamanta G.F.J. a solicitat anularea Dispoziţiei nr. 550 din 08 martie 2004 emisă de Primarul Municipiului Timişoara, deoarece în mod greşit s-a dispus transmiterea notificării spre competentă soluţionare Institutului Agronomic Timişoara în calitate de unitate deţinătoare a imobilului revendicat, având în vedere că, în calitate de parte în dosarul nr. 9820/2002, în care s-a pronunţat sentinţa civilă nr. 21209/2002, Statul Român prin Consiliul Local Timişoara a fost de acord cu radierea dreptului de administrare operativă din C.F. 9974 Timişoara înscris în favoarea Institutului Agronomic; să se dispună obligarea pârâtului Primarul Municipiului Timişoara, de a emite o nouă dispoziţie motivată, care să soluţioneze pe fond notificarea, având în vedere că o parte din imobilul revendicat, teren intravilan (fosta proprietate a părinţilor contestatoarei S.J. şi S.S., născută E.), a rămas în proprietatea statului, fiind transcrisă din C.F. 9974 Timişoara în C.F. 66579 Timişoara, în proprietatea Primăriei Municipiului Timişoara.
In cazul în care pârâta Universitatea de Ştiinţe Agricole şi Medicină Veterinară a Banatului nu mai are în folosinţă sau administrare nici un teren înscris în cele două cărţi funciare, să se dispună anularea Dispoziţiei nr. 660 din 21 ianuarie 2009 ca fiind rămasă fără obiect, iar în cazul în care pârâta mai are în posesie vreun teren din aceste parcele, să fie obligată de a emite o nouă dispoziţie raportat la folosinţa specială asupra terenurilor revendicate.
Universitatea de Ştiinţe Agricole şi Medicină Veterinară a Banatului a formulat precizare de acţiune prin care a arătat că nu mai deţine nici în fapt şi nici în drept terenul în speţă, acest drept fiind radiat din C.F. nr. 9974 Timişoara în favoarea SC R.E.S. SA prin sentinţa civilă nr. 21209/2002 dată în dosar nr. 9820/2002, întrucât SC R.E.S. SA foloseşte încă din anul 1996 acest teren primit în administrare operativă de la Primăria Municipiului Timişoara prin protocolul încheiat la data de 19 iulie 1996.
S-a invocat nulitatea absolută a Dispoziţiei nr. 660 din 21 ianuarie 2009, aceasta fiind fără obiect.
Prin Decizia civilă nr. 194/A din 7 iunie 2010, Curtea de Apel Timişoara a respins apelul declarat de pârâtul Primarul municipiului Timişoara împotriva sentinţei civile nr. 428 din 16 februarie 2010 a Tribunalului Timiş.
Pentru a se pronunţa astfel, instanţele au reţinut, în esenţă, următoarele:
Din actele de stare civilă depuse la dosar rezultă că reclamanta este persoană îndreptăţită la măsuri reparatorii pentru imobilul ce a aparţinut autorilor săi.
La data intrării în vigoare a Legii nr. 10/2001 ambele numere top - 23299/1 şi 23298/2 din C.F. 9974 Timişoara se aflau în proprietatea statului, fiind astfel incidente în cauză dispoziţiile art. 21 din Legea nr. 10/2001, pârâtul Primarul Municipiului Timişoara fiind entitate competentă să soluţioneze notificarea formulată de reclamanta G.F.J.
Împotriva deciziei civile nr. 194A din 7 iunie 2010 a Curţii de Apel Timişoara au declarat recurs pârâţii Primarul Municipiului Timişoara şi Municipiul Timişoara, formulând, în esenţă, următoarele critici.
Instituţia Primarului Municipiului Timişoara nu poate fi obligată la soluţionarea notificării, imobilul în litigiu aflându-se în administrarea altei persoane juridice.
Instanţele au interpretat greşit dispoziţiile Legii nr. 10/2001, prin aceea că menţionează faptul că nu interesează schimbarea ulterioară a titularului dreptului de administrare. Conform dispoziţiilor Legii nr. 10/2001 competentă în a soluţiona notificarea este persoana juridică deţinătoare a imobilului, în speţă persoana juridică deţinătoare a dreptului de administrare operativă a imobilului la momentul soluţionării notificării.
Mai mult, prin soluţionarea notificării, se poate ajunge la situaţia de a fi obligaţi la punerea în posesie a unui imobil care nu se mai află în prezent în administrarea instituţiei recurente.
Recursul este nefondat în sensul considerentelor ce succed:
Prin dispoziţia nr. 550 din 8 martie 2004 emisă de Primarul municipiului Timişoara s-a respins notificarea pentru nr. top 23299/2 ,cu motivarea că solicitanta nu a făcut dovada calităţii de persoană îndreptăţită şi a dreptului de proprietate invocat, întrucât dosarul nu a fost completat în termenul prevăzut de lege. Totodată, notificarea pentru nr. top 23299/1 a fost transmisă spre soluţionare Instituluui Agronomic Timişoara, în calitate de unitate deţinătoare.
Prin dispoziţia nr. 660 din /21 ianuarie 2009, pârâta Universitatea de Ştiinţe Agricole şi Medicină Veterinară a Banatului a respins notificarea depusă de reclamantă pentru imobilul cu nr. top 23299/1, întrucât notificatoarea nu a făcut dovada calităţii de persoană îndreptăţită.
Imobilul a fost preluat de statul român de la părinţii reclamantei în baza Decretului nr. 712/1966, iar în anul 1974 a fost trecut în administrarea operativă a Institutului Agronomic Timişoara. In anul 1991 parcela se dezmembrează în nr.top 23299/1, grădină cu casă în suprafaţă de 13056 mp, care rămâne în administrarea Institutului şi nr.top 23299/2, teren în suprafaţă de 2375 mp, care se transcrie în C.F. 66579, în favoarea Primăriei municipiului Timişoara.
Prin sentinţa civilă nr. 21209 din 19 noiembrie 2002 a Judecătoriei Timişoara s-a radiat dreptul de administrare al Universităţii de Ştiinţe Agricole şi Medicină Veterinară a Banatului şi s-a înscris acelaşi drept în favoarea SC R.E.S. SRL.
Din situaţia de fapt reţinută de către instanţe rezultă calitatea de persoană îndreptăţită a reclamantei, dovedită cu acte de stare civilă şi certificatul de moştenitor, faptul că imobilul a fost proprietatea antecesorilor reclamantei S.S. şi S.A., precum şi faptul că cele două dispoziţii - nr. 550 din 8 martie 2004 şi 660/21 ianuarie 2009 - sunt nelegale, întrucât pentru nr. top 23299/1 şi 23299/2 din C.F. nr. 9974 Timişoara, pârâtul Primarul municipiului Timişoara este competent să soluţioneze notificarea depusă de reclamantă, care a făcut dovada calităţii de moştenitoare a proprietarilor tabulari.
Faţă de împrejurarea că la data depunerii notificării ambele numere top 23299/1 şi 23298/2 din C.F. 9974 Timişoara se aflau în proprietatea Statului, în mod corect a reţinut instanţa de apel că în speţă sunt incidente dispoziţiile art.21 din Legea nr. 10/2001, astfel că pârâtul Primarul municipiului Timişoara este entitate competentă să soluţioneze notificarea formulată de reclamanta G.F.J.
Faţă de aceste considerente, constatându-se neincidenţa dispoziţiilor art. 304 pct. 9 C. proc. civ., Înalta Curte va face aplicarea art. 312 alin. (1) C. proc. civ. şi va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de pârâţii Primarul Municipiului Timişoara şi Municipiul Timişoara Prin Primar împotriva deciziei civile nr. 194 A din 07 iunie 2010 Curţii de Apel Timişoara, secţia civilă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 12 mai 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3830/2011. Civil. Pretenţii. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 3826/2011. Civil. Despăgubiri Legea... → |
|---|
