ICCJ. Decizia nr. 3926/2011. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 3926/2011
Dosar nr. 5325/117/2008
Şedinţa publică din 12 mai 2011
Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 202 din 4 martie 2010 pronunţată de Tribunalul Cluj în Dosarul nr. 5325/117/2008 s-a admis acţiunea formulată şi întregită de reclamantul C.A.I., împotriva pârâţilor M.I.F., B.E.J. M.I.F., M.P., SC D.T. SRL, şi SC M.C.C. SRL, şi, în consecinţă:
S-a constatat nulitatea absolută a contractului de vânzare-cumpărare autentificat prin încheierea din 12 martie 2004 a B.N.P. D.-G.I., încheiat între pârâtul M.P., în calitate de vânzător şi pârâtele SC D.T. SRL şi SC M.C.C. SRL, în calitate de cumpărătoare, privind imobilul situat în Gherla strada Ş.O.I., jud. Cluj, înscris în CF nr. AA cu nr. top. XX/2, nr. top. YY/2/2/2, construcţie începută, fiind turnate fundaţiile şi pereţii exteriori ai parterului clădirii din beton, cu suprafaţa construită de 416 m.p., precum şi teren în suprafaţă de 523 m.p.
S-a dispus repunerea în situaţia anterioară încheierii contractului de vânzare-cumpărare, în sensul că obligă pârâţii să recunoască reclamantului dreptul de proprietate asupra imobilului descris mai sus şi să-i predea în posesie imobilul.
S-a dispus rectificarea înscrierilor din cartea funciară, în sensul radierii dreptului de proprietate al pârâtelor SC D.T. SRL şi SC M.C.C. SRL din CF nr. BB-CC Gherla şi sistarea acestor cărţi funciare, redeschiderea CF nr. AA Gherla, radierea dreptului de proprietate al pârâtelor SC D.T. SRL şi SC M.C.C. SRL şi al pârâtului M.P. din CF nr. AA Gherla de sub B R, T şi S, asupra imobilului cu nr. top. XX/2, nr. top. YY/2/2/2 şi revenirea la situaţia de carte funciară, de sub B G şi B L.
Pârâţii au fost obligaţi să achite reclamantului suma de 820 RON, cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunţa această hotărâre, Tribunalul a reţinut că, din copia CF nr. AA Gherla rezultă că imobilul cu nr. top. XX/2, nr. top. YY/2/2/2, construcţie începută, fiind turnate fundaţiile şi pereţii exteriori ai parterului clădirii din beton în suprafaţă de 416 m.p., precum şi teren în suprafaţă de 523 m.p., a constituit proprietatea tabulară a reclamantului C.A.I. Dreptul de proprietate al acestuia a fost înscris sub B G prin încheierea CF nr. X/1942/1997, cu titlu de cumpărare, în ceea ce priveşte construcţia şi sub B L prin încheierea CF Y/196-197/2000, în baza ordinului nr. JJ/1998 al Prefectului judeţului Cluj, în ceea ce priveşte terenul.
Conform procesului-verbal de licitaţie imobiliară încheiat la data de 01 martie 2002 şi actului de adjudecare încheiat la data de 11 martie 2002, ambele în dosarul execuţional nr. 88/2001 al B.E.J. M.I.F., imobilul înscris în CF nr. AA Gherla cu nr. top. XX/2 şi nr. YY/2/2/2 a fost vândut la licitaţie pârâtului M.P., acesta achitând preţul de 550.000.000 ROL.
Prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat prin încheierea din 12 martie 2004 a B.N.P. D.-G.I. pârâtul M.P. a înstrăinat imobilul menţionat pârâtelor SC D.T. SRL, reprezentată prin mandatar M.C.I. şi SC M.C.C. SRL, reprezentată prin asociat unic F.L., pentru preţul de 600.000.000 ROL, achitat integral.
Prin încheierea CF nr. DD din 22 noiembrie 2007, în baza autorizaţiilor de construire nr. A/2000 şi nr. B/2006, a procesului-verbal de recepţie la terminarea lucrărilor nr. C/2007, a certificatului de ramură nr. D/2007, a certificatului de atestare a extinderii construcţiei nr. E/2007 şi a documentaţiei cadastrale, imobilul cu nr. top. XX/2, nr. top. YY/2/2/2 a fost transcris în CF nou formată nr. BB Gherla, care s-a transformat în CF colectivă, primind număr cadastral EE şi s-a înscris construcţia existentă, constând în imobil D+P+2E+M cu 14 apartamente, cu părţile indivize comune aferente, cele 14 apartamente fiind transcrise în CF nr. FF-CC Gherla. Totodată, CF nr. AA Gherla a fost sistată.
Prin sentinţa penală nr. 7/2008 a Curţii de Apel Târgu-Mureş s-a dispus condamnarea pârâtului M.I.F. pentru săvârşirea infracţiunilor de fals intelectual, abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, fals în înscrisuri sub semnătură privată şi primire de foloase necuvenite.
Totodată, s-a admis în parte acţiunea civilă exercitată de reclamantul C.A.I., pârâtul M.I.F. fiind obligat la plata sumei de 500.000 euro daune morale şi a sumei de 50.000 RON daune materiale.
S-a constatat că actul juridic prin care pârâtul M.P. a dobândit dreptul de proprietate asupra imobilului în litigiu a fost anulat prin sentinţa penală menţionată mai sus, devenind astfel aplicabil principiul resoluto jure dantis resolvitur jus accipientis, conform căruia anularea actului juridic iniţial atrage anularea şi a actului subsecvent.
Referitor la cumpărătoarea SC M.C.C. SRL s-a reţinut că, din declaraţiile martorilor F.I. şi HG rezultă că la sfârşitul lunii februarie 2004, deci înainte de încheierea contractului de vânzare-cumpărare atacat, martorii au asistat la o discuţie între reclamant şi F.L., reprezentantul acestei pârâte, reclamantul spunându-i acestuia să nu cumpere imobilul descris mai sus, întrucât acesta este în litigiu şi înmânându-i o copie a unei hotărâri judecătoreşti dintr-un proces pe care reclamantul îl câştigase în acel an. De asemenea, F.L. a afirmat că nu o să se amestece şi nu o să cumpere imobilul.
Ţinând cont de aceste probe, instanţa a considerat că nici în ceea ce priveşte cumpărătoarea SC M.C.C. SRL nu se poate reţine buna-credinţă, întrucât reprezentantul acesteia ştia despre existenţa dosarului penal menţionat mai sus. Contrar susţinerilor pârâtelor, sentinţa penală nr. 244 din 18 februarie 2004 a Judecătoriei Gherla a fost redactată la data de 24 februarie 2004 şi comunicată reclamantului la data de 27 februarie 2004, astfel încât este posibil ca reclamantul să-i fi înmânat această sentinţă reprezentantului pârâtei SC M.C.C. SRL.
Totodată, instanţa nu a reţinut apărările pârâtelor societăţi comerciale, în sensul că la data încheierii actului în CF nr. AA Gherla imobilul în litigiu figura ca fiind liber de sarcini, aceste aspecte nefiind suficiente pentru a stabili buna lor credinţă, în condiţiile în care din probele administrate a rezultat că reprezentanţii acestora aveau cunoştinţă despre litigiul terminat cu soluţia de anulare a actelor prin care vânzătorul a dobândit imobilul.
Referitor la invocarea de către reclamant a cauzei nelicite, instanţa a considerat că acesta nu a dovedit împrejurarea că singurul scop al încheierii actului atacat a fost împiedicarea reclamantului de a obţine restituirea imobilului, însă acest aspect nu prezintă relevanţă sub aspectul soluţiei, întrucât reclamantul a invocat şi reaua-credinţă a cumpărătoarelor, în sensul că acestea cunoşteau faptul că imobilul se află în litigiu, împrejurări care au fost dovedite, solicitând să se constate nulitatea absolută a contractului ca urmare a anulării actelor juridice prin care vânzătorul a dobândit dreptul de proprietate.
Pentru toate motivele expuse mai sus, instanţa a considerat întemeiată cererea reclamantului privind constatarea nulităţii absolute a contractului de vânzare-cumpărare atacat.
Pe cale de consecinţă, constatând că urmare a desfiinţării actelor juridice prin care pârâţii M.P., SC D.T. SRL şi SC M.C.C. SRL au cumpărat imobilul, aceştia au pierdut dreptul de proprietate asupra imobilului în litigiu, reclamantul a redobândit calitatea de proprietar, în baza dispoziţiilor art. 480 C. civ. instanţa a dispus repunerea în situaţia anterioară încheierii contractului de vânzare-cumpărare, în sensul că a obligat pârâţii să recunoască reclamantului dreptul de proprietate asupra imobilului în litigiu şi să-i predea în posesie imobilul .
Totodată, în baza art. 34 pct. 3 din Legea nr. 7/1996 instanţa a dispus rectificarea înscrierilor din cartea funciară, în sensul radierii dreptului de proprietate al pârâtelor SC D.T. SRL şi SC M.C.C. SRL din CF nr. BB-CC Gherla şi sistarea acestor cărţi funciare, redeschiderea CF nr. AA Gherla, radierea dreptului de proprietate al pârâtelor SC D.T. SRL şi SC M.C.C. SRL şi al pârâtului M.P. din CF nr. AA Gherla de sub B R, T şi S, asupra imobilului cu nr. top. XX/2, YY/2/2/2 şi revenirea la situaţia de carte funciară, de sub B G şi B L.
Împotriva acestei sentinţe au declarat apel pârâtele SC D.T. SRL Gherla şi SC M.C.C. SRL Gherla.
Pârâta SC D.T. SRL a solicitat admiterea apelului, modificarea sentinţei civile nr. 202/2010 a Tribunalului Cluj, prin care în mod greşit a fost admisă acţiunea reclamantului C.A.I.
În motivarea apelului arată că deşi Tribunalul a stabilit corect starea de fapt nelegalitatea soluţiei sale este atrasă de faptul că a calificat acţiunea dedusă judecăţii ca pe o acţiune în rectificare de CF bazată pe disp. art 34 pct. 1 din Legea nr. 7/1996.
Prezumţia existenţei drepturilor reale înscrise în CF instituită de disp. art. 30 din Legea nr. 7/1996 - operează în favoarea titularului înscris indiferent dacă acesta a fost ori nu de bună-credinţă a dobândit bunul cu titlu oneros sau gratuit şi fără a distinge după cum înscrierea s-a făcut în temeiul unui act juridic valabil, nul sau inexistent. Cuprinsul cărţii funciare/înscrierile de carte funciară, sunt considerate exacte şi complete faţă de terţii subachizitori cu titlu oneros şi de bună-credinţă.
SC M.C.C. SRL Gherla a solicitat admiterea apelului cu anularea sentinţei civile nr. 202/2010, iar în subsidiar schimbarea în parte a sentinţei în sensul respingerii în parte a acţiunii formulate şi completate de reclamant, respectiv în privinţa dreptului de proprietate în cotă de ½ parte a apelantei.
În motivarea apelului arată că cauza dedusă judecăţii este de natură comercială, iar nu civilă, astfel că Tribunalul Cluj a fost necompetentă a judeca litigiul, hotărârea fiind nelegală.
Contractul de vânzare-cumpărare autentificat din 12 martie 21004 a B.N.P. D.G.I. a fost încheiat între M.P., vânzător pe de o parte şi două societăţi comerciale, cumpărătoare fiecare în cotă de ½ parte, pe de altă parte, astfel că este incidentă prezumţia de comercialitate instituită prin art. 4 C. com.
Curtea de Apel Cluj prin Decizia nr. 279 din 15 octombrie 2010 a admis excepţia lipsei capacităţii de folosinţă a B.E.J. M.I.F.
A admis apelurile declarate de SC D.T. SRL Gherla şi SC M.C.C. SRL Gherla, a desfiinţat sentinţa civilă nr. 20 din 04 martie 2010 cu trimiterea cauzei spre rejudecare.
În considerentele deciziei s-a arătat că din adresa din 16 septembrie 2009 emisă de Uniunea Naţională a Executorilor Judecătoreşti din România rezultă că prin Ordinul nr. 2425/C din 07 septembrie 2009 al M.J.L.C. a încetat calitatea de executor a lui M.I.F.
Acţiunea a fost introdusă de către reclamant la data de 22 mai 2008, iar sentinţa ce soluţionează această acţiune a fost pronunţată la data de 04 martie 2010 şi în contradictoriu cu B.E.J. M.I.F. fără a se observa că acestuia îi încetase calitatea de executor la data de 07 septembrie 2009, anterior pronunţării sentinţei.
Prin urmare prima instanţă a pronunţat o hotărâre faţă de o persoană care nu mai avea capacitate de folosinţă dat fiind că şi-a încetat existenţa la data de 07 septembrie 2009.
M.I.F. nu a fost citat la instanţa de fond şi ca succesor al B.E.J. M.I.F. pentru a putea să formuleze apărări în această calitate, fiind încălcat dreptul la apărare.
B.E.J. M.I.F. a fost chemat în judecată de către reclamant pentru că uzând de calitatea pe care o deţinea, de executor judecătoresc, a săvârşit infracţiuni care i-au adus prejudicii reclamantului.
Succesor al B.E.J. M.I.F. este chiar persoana fizică ce a avut calitatea de executor judecătoresc, anume M.I.F.
Astfel, potrivit art. 1 alin. (1) „executarea silită a dispoziţiilor cu caracter civil din titlurile executorii se efectuează de către executorii judecătoreşti", iar art. 12 dispune că „activitatea executorilor judecătoreşti se desfăşoară în cadrul unui birou în care pot funcţiona unul sau mai mulţi executori judecătoreşti asociaţi, cu personalul auxiliar corespunzător. Prin asocierea în cadrul unei societăţi civile profesionale executorul judecătoresc nu îşi pierde dreptul la biroul individual. Executorul judecătoresc sau executorii judecătoreşti asociaţi, titulari ai unui birou, pot angaja executori judecătoreşti stagiari, alt personal de specialitate, precum şi personal auxiliar corespunzător, necesar pentru desfăşurarea activităţii biroului", iar art. 35 „executorii judecătoreşti îşi exercita personal atribuţiile şi se bucura de stabilitate în funcţie, neputând fi transferaţi în alta localitate, fără acordul lor, cu excepţia cazurilor prevăzute de lege", şi art. 42 prevede că „răspunderea civilă a executorului judecătoresc poate fi angajată, în condiţiile legii civile, pentru cauzarea de prejudicii prin încălcarea obligaţiilor sale profesionale".
Din toate aceste dispoziţii reiese că actele se îndeplinesc de către executorii judecătoreşti, cărora le incumbă şi răspunderea, iar forma de organizare este aceea de birou în care poate funcţiona unul sau mai mulţi executori.
În speţă a încetat calitatea de executor prin urmare ca încetare a calităţii trebuia introdus succesorul, iar nu ca urmare a încetării activităţii biroului ca formă de organizare.
Câtă vreme actul a fost exercitat de executorul judecătoresc căruia îi şi revine răspunderea, iar biroul este doar forma de organizare reiese că cel care este parte este executorul judecătoresc mai ales că art. 42 prevede că „răspunderea civilă a executorului judecătoresc poate fi angajată, în condiţiile legii civile, pentru cauzarea de prejudicii prin încălcarea obligaţiilor sale profesionale".
Potrivit art. 41 C. proc. civ. „orice persoană care are folosinţă drepturilor civile poate să fie parte în judecată".
Rezultă că o persoană care nu are folosinţa drepturilor civile nu poate să fie parte în judecată.
Art. 243 C. proc. civ. prevede că „judecata pricinilor se suspendă de drept: 1. prin moartea uneia din părţi, afară de cazul când partea interesată cere termen pentru introducerea în judecată a moştenitorilor; faptele arătate mai sus nu împiedică pronunţarea hotărârii, dacă ele s-au ivit după închiderea dezbaterilor".
per a contrario, dacă faptele arătate mai sus s-au ivit înainte de închiderea dezbaterilor acestea împiedică pronunţarea hotărârii.
Art. 85 C. proc. civ. dispune că „judecătorul nu poate hotărâri asupra unei cereri decât după citarea sau înfăţişarea părţilor, afară numai dacă legea nu dispune altfel".
Prin urmare cât timp în cauză nu a fost introdus succesorul persoanei care şi-a încetat activitatea rezultă că acesta nu a fost legal citat.
Cât priveşte excepţia necompetentei materiale a Tribunalului Cluj în soluţionarea cauzei în prima instanţă având în vedere susţinerile cu privire la natură pretins comercială a litigiului trebuie constat că având în vedere soluţionarea cauzei de către prima instanţă faţă de o persoană fără capacitate de folosinţă prevalează soluţionarea acestei din urmă excepţii.
Împotriva acestei din urmă hotărâri au declarat recurs pârâţii SC D.T. SRL Gherla şi SC M.C.C. SRL Gherla, invocând incidenţa dispoziţiilor art. 304 pct. 3 şi art. 304 pct. 5 C. proc. civ.
Recurenţii critică hotărârea sub următoarele aspecte:
- Competenţa în soluţionarea cauzei este Judecătoria Gherla potrivit art. 1 pct. 1 C. proc. civ., iar în scopul stabilirii competenţei materiale de soluţionare a litigiului obligaţia instanţei era de a pune în discuţie valoarea obiectului litigiului, valoare ce se situa sub valoarea de 500.000 RON.
- Instanţa de apel era ţinută din oficiu să verifice competenţa de soluţionare a prezentului litigiu.
- Apelurile formulate au fost admise pe excepţia lipsei capacităţii de folosinţă a B.E.J. M.I.F., astfel că hotărârea este nelegală.
Examinând criticile formulate prin intermediul cererii de recurs, se constată nefondate recursurile în considerentele celor ce succed:
Prin demersul judiciar, reclamantul C.A.I. în contradictoriu cu pârâţii M.I.F., B.E.J. M.I.F., M.P., SC D.T. SRL Gherla şi SC M.C.C. SRL Gherla a solicitat să se constate nulitatea absolută a contractului de vânzare-cumpărare autentificat prin încheierea din 2004 şi să se dispună repunerea sa în situaţia anterior încheierii actului atacat, în sensul atribuirii în deplină proprietate şi posesie a imobilului situat în Gherla strada S.O.I., înscris în CF Gherla nr. AA cu nr. top. XX/2 şi nr. top. YY/2/2/2.
Recurenţii critică prin motivele de recurs, competenţa materială de soluţionare a cauzei, în sensul că, potrivit art. 1 pct. 1 C. proc. civ. competenţa soluţionării cauzei în primă instanţă revine Judecătoriei Gherla având în vedere valoarea obiectului litigiului.
În calea de atac a apelului, recurenţii–pârâţi în calitate de apelanţi au adus critici şi cu privire la competenţa materială de soluţionare a cauzei dar, au vizat natura litigiului, susţinând că în speţă se discută un obiect de natură comercială şi nu civilă astfel că, competenţa materială în soluţionarea cauzei revine Tribunalului Cluj, secţia comercială.
Contrar criticilor formulate, trebuie precizat că problemele de drept ce privesc competenţa de soluţionare a cauzei după valoarea obiectului au fost definitiv tranşate în primul ciclu procesual prin Decizia civilă nr. 305/A/2008 din 13 noiembrie 2008 prin care s-a admis apelul reclamantului, s-a desfiinţat sentinţa şi s-a trimis cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe, adică Tribunalului Cluj.
Această decizie a intrat în puterea lucrului judecat (nefiind atacată cu recurs) şi în ceea ce priveşte competenţa materială de soluţionare a cauzei, întrucât a stabilit irevocabil instanţa de rejudecare.
Unul din elementele fundamentale ale supremaţiei dreptului este principiul securităţii raporturilor juridice care implică între altele, ca soluţia definitivă dată de instanţe cu privire la orice litigiu să nu mai fie repusă în cauză.
Drept urmare competenţa materială de soluţionare a cauzei după valoarea obiectului a fost irevocabil stabilită prin Decizia civilă nr. 305/2008 pronunţată de Curtea de Apel Cluj.
Referitor la celelalte motive de recurs trebuie arătat că prin Decizia nr. 274/2010 (hotărârea recurată) s-au admis apelurile reţinând incidenţa în cauză a excepţiei lipsei capacităţii de folosinţă a B.E.J. M.I.F., s-a desfiinţat sentinţa şi s-a trimis cauza spre rejudecare.
Recurenţii prin motivele de recurs, referitor la modul de soluţionare a excepţiei lipsei capacităţii de folosinţă B.E.J. M.I.F. a susţinut doar că hotărârea este nelegală, fără a dezvolta motivele de nelegalitate.
Cum recursul nu este o cale de atac devolutivă, recurenţii trebuiau să-şi exprime nemulţumirea în tiparele fixate de lege.
Pentru a conduce la casarea sau modificarea hotărârii, recursul nu se poate limita la o simplă indicare de formă a textelor, condiţia legală a „dezvoltării motivelor" implicând determinarea greşelilor anume imputate, o minimă argumentare a criticii de fapt şi în drept, precum şi indicarea probelor pe care se întemeiată.
Cum recurenţii nu au respectat aceste cerinţe legale, motivul de recurs se va constata nefondat.
Aşadar în raport de cele reţinute, Înalta Curte în baza art. 312 alin. (1) C. proc. civ., va respinge recursurile, nefiind incidente în cauză motivele de nelegalitate prevăzute de art. 304 C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de pârâţii SC D.T. SRL şi SC M.C.C. SRL împotriva deciziei civile nr. 279A din 15 octombrie 2010 a Curţii de Apel Cluj, secţia civilă, de muncă şi asigurări sociale, pentru minori şi familie.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 12 mai 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3959/2011. Civil | ICCJ. Decizia nr. 3882/2011. Civil → |
|---|
