ICCJ. Decizia nr. 3961/2011. Civil. Legea 10/2001. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr.3961/2011
Dosar nr. 232/102/2009
Şedinţa publică din 12 mai 2011
Deliberând, în aplicarea dispoziţiilor art. 256 alin. (1) C. proc. civ., asupra recursului de faţă;
Prin sentinţa civilă nr. 1050 din 07 octombrie 2009 Tribunalul Mureş, secţia civilă, a admis cererea reclamanţilor, precum şi cererea de intervenţie formulată de intervenientul N.C.Z. şi a dispus restituirea în natură a imobilelor în litigiu, cu excepţia apartamentelor 2 şi 3, precum şi a terenului aferent acestora de 172 m.p., înstrăinate în temeiul Legii nr. 112/1995, pentru care a dispus acordarea de măsuri reparatorii prin echivalent conform Titlului VII din Legea nr. 247/2005 şi a obligat pârâtul să înainteze notificarea şi întreaga documentaţie aferentă Secretariatului Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor, precum şi să achite reclamanţilor suma de 4.000 RON cu titlu de despăgubiri.
Împotriva acestei sentinţe, în termen legal, a declarat apel pârâtul, solicitând modificarea hotărârii atacate în sensul respingerii petitului privind obligarea sa la despăgubiri.
În motivarea apelului a susţinut că nesoluţionarea notificării nu s-a datorat culpei sale, ci culpei reclamanţilor, care nu au depus actele necesare pentru stabilirea calităţii de persoane îndreptăţite a notificatorilor şi că, deşi le-a solicitat prin mai multe adrese completarea dosarului constituit cu documente de stare civilă, aceştia nu s-au conformat. Mai mult, cererea de restituire a fost semnată de avocat, fără să existe vreo împuternicire anexată.
Prin Decizia nr. 37/A din 13 aprilie 2010 Curtea de Apel Târgu Mureş, secţia civilă, de muncă şi asigurări sociale, pentru minori şi familie, a respins ca nefondat apelul, reţinând că, odată cu notificarea, intimaţii au depus certificatul de moştenitor nr. 472/1952 după defunctul L.O., copia fidelă a cărţii funciare, declaraţii de acceptare a moştenitorii, procesul-verbal de dezbatere a succesiunii după L.I. şi adeverinţă privind decesul acesteia. De asemenea, instanţa de apel a reţinut că într-un litigiu anterior, purtat între aceleaşi părţi, s-a clarificat calitatea reclamanţilor şi a intervenientului de moştenitor după defunctul L.O. De aceea, pârâtul avea la dispoziţie toate elementele necesare pentru stabilirea atât a caracterului abuziv al preluării imobilului, cât şi a calităţii de persoane îndreptăţite a notificatorilor.
Împotriva acestei decizii, în termen legal, a declarat recurs pârâtul, solicitând modificarea deciziei atacate, în sensul exonerării sale de plata sumei de 4.000 RON cu titlu de despăgubiri.
În motivarea recursului a susţinut că hotărârea atacată este neîntemeiată, iar obligarea la despăgubiri este rezultatul aprecierii greşite a situaţiei de fapt şi a probatoriului administrat în cauză, că sentinţa cu privire la care instanţa de apel a reţinut că a clarificat calitatea de moştenitori a reclamanţilor nu vizează aceeaşi situaţie de fapt ca în cauza de faţă, că li s-a solicitat petenţilor prin mai multe adrese completarea dosarului constituit cu documente referitoare la identitatea lor, fără ca aceştia să se conformeze, astfel încât nu s-a putut trece la soluţionarea notificării pe baza actelor existente.
Analizând recursul din perspectiva dispoziţiilor art. 3021 alin. (1) lit. c) coroborate cu dispoziţiile art. 306 alin. (3) C. proc. civ., Înalta Curte constată nulitatea acestuia, pentru considerentele ce succed:
Potrivit art. 3021 alin. (1) lit. c) C. proc. civ., cererea de recurs va cuprinde, sub sancţiunea nulităţii, motivele de nelegalitate pe care se întemeiază şi dezvoltarea lor.
Art. 306 alin. (3) prevede că indicarea greşită a motivelor de recurs nu atrage nulitatea recursului dacă dezvoltarea acestora face posibilă încadrarea lor într-unul din motivele prevăzute de art. 304 C. proc. civ. per a contrario, imposibilitatea încadrării motivelor invocate de parte în vreunul din motivele de nelegalitate prevăzute de lege atrage sancţiunea nulităţii recursului.
În speţă, nu numai că recurentul nu s-a conformat exigenţelor art. 3021 alin. (1) lit. c) C. proc. civ., neindicând motivele de nelegalitate din art. 304, pe care îşi întemeiază recursul, dar nu a formulat nici critici care să poată fi încadrate, din oficiu, în vreunul din cazurile de modificare sau de casare prevăzute de lege.
Prin cererea de recurs, pârâtul a susţinut, în mod expres, netemeinicia hotărârii atacate şi a criticat modalitatea de apreciere a probelor administrate. În condiţiile abrogării pct. 10 al art. 304 C. proc. civ. (prin art. I pct. 1111 din OUG nr. 138/2000), motivele de netemeinicie nu mai pot face obiectul analizei instanţei de recurs.
Succesiunea de fapte şi afirmaţii din cuprinsul cererii de recurs nu este structurată din punct de vedere juridic şi nu poate fi, în niciun caz, apreciată drept motiv de nelegalitate al deciziei pronunţate în apel, astfel încât nu poate fi încadrată în dispoziţiile art. 304 pct. 1-9 C. proc. civ., în limita cărora se poate exercita controlul judiciar în recurs.
Pe cale de consecinţă, Înalta Curte va constata nulitatea recursului declarat de pârâtul Municipiul Târgu Mureş.
În aplicarea dispoziţiilor art. 274 C. proc. civ., constatând că recurentul-pârât a căzut în pretenţii, va fi obligat la plata cheltuielilor de judecată către intimaţii-reclamanţi N.C., H.S., H.Ş., S.S. şi S.M.E.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Constată nul recursul declarat de pârâtul Municipiul Târgu Mureş împotriva deciziei nr. 37/A din 13 aprilie 2010 a Curţii de Apel Târgu Mureş, secţia civilă, de muncă şi asigurări sociale, pentru minori şi familie.
Obligă recurentul-pârât la plata sumei de 500 RON cheltuieli de judecată către intimaţii-reclamanţi N.C., H.S., H.Ş., S.S. şi S.M.E.
Irevocabilă.
Pronunţat în şedinţă publică, astăzi 12 mai 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3965/2011. Civil. Legea 10/2001. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 3962/2011. Civil. Legea 10/2001. Recurs → |
|---|
