ICCJ. Decizia nr. 394/2011. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 394/2011
Dosar nr. 40700/1/2004
Şedinţa publică din 21 ianuarie 2011
Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Ploieşti sub nr. 4531/2003 reclamanţii S.R.M., M.M.E., R.G., B.I., au solicitat, în contradictoriu cu pârâţii Primăria municipiului Ploieşti, Primarul municipiului Ploieşti şi Consiliul local Ploieşti, ca prin hotărârea ce se va pronunţa să se constate nevalabilitatea titlului statului, respectiv nulitatea absolută a Deciziei nr. 75 din 20 ianuarie 1953 a fostului Sfat Popular al oraşului Ploieşti.
La data de 13 noiembrie 2003, numiţii T.T. şi T.D. au formulat cerere de intervenţie în interes propriu, prin care au solicitat respingerea acţiunii principale, cerere ce a fost încuviinţată în principiu prin încheierea de şedinţă din 4 decembrie 2003.
Prin sentinţa civilă nr. 74 din 30 ianuarie 2004, Tribunalul Prahova a respins acţiunea formulată de reclamanţi; a admis cererea de intervenţie în interes propriu şi a dispus obligarea reclamanţilor la plata sumei de 1.000.000 lei către intervenienţi, cu titlu de cheltuieli de judecată.
Împotriva acestei sentinţe, a declarat apel, în termen legal, reclamanţii S.R.M., M.M.E., R.G. şi B.I., criticând-o ca fiind nelegală şi netemeinică, deoarece în mod greşit s-a apreciat de instanţă că acţiunea dedusă judecăţii este de competenţa Tribunalului Prahova, ca instanţă de fond, încălcându-se în acest fel dispoziţiile art. 1 şi art. 2 C. proc. civ. şi că preluarea imobilului s-a făcut fără titlu valabil.
Prin Decizia civilă nr. 1882 din 15 iunie 2004, Curtea de Apel Ploieşti, secţia civilă, a respins, ca nefondat, apelul declarat de reclamanţi şi a dispus obligarea acestora către intimaţii-intervenienţi la plata sumei de 11.000.000 lei cheltuieli de judecată.
Împotriva acestei decizii, au declarat recurs reclamanţii S.R.M., M.M.E., R.G. şi B.I., criticând-o ca fiind nelegală, pentru următoarele motive:
Nulitatea prevăzută de art. 304 pct. 3 C. proc. civ., săvârşită prin încălcarea dispoziţiilor art. 1 şi art. 2 C. proc. civ., constând în aceea că instanţa de apel a respins excepţia de necompetenţă materială a Tribunalului Prahova, ca instanţă de fond în soluţionarea unei cereri, respectiv acţiunea reclamanţilor, ce trebuia soluţionată de instanţa de drept comun, respectiv Judecătoria Ploieşti.
Nulitatea prevăzută de art. 304 pct. 7 C. proc. civ., săvârşită prin interpretarea greşită a Decretului nr. 224/1951, hotărârea Curţii de Apel Ploieşti fiind nelegală, deoarece preluarea imobilului s-a făcut fără titlu valabil, nefiind respectate prevederile Decretului nr. 224/1951, în baza căruia a operat preluarea imobilului.
La data de 09 decembrie 2005, reclamanţii S.R.M., M.M.E., R.G., şi B.I. au formulat cerere de suspendare a cauzei în temeiul art. 244 pct. 1 C. proc. civ., raportat la art. 51 fost art. 46 alin. (1) din Legea nr. 10/2001 şi art. 51 alin. (2), fost art. 46 alin. (2) din Legea nr. 10/2001, menţionând faptul că în legătură cu imobilul în litigiu au formulat acţiune în restituire în temeiul Legii nr. 10/2001, ce face obiectul dosarului nr. 7284/2005 aflat pe rolul Tribunalul Prahova.
Prin încheierea din 17 martie 2006, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia civilă şi de proprietate intelectuală, pronunţată în dosarul nr. 40.700/1/2004 ( nr. vechi 17.996/2004) a dispus în baza art. 244 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ. suspendarea recursului declarat de reclamanţi împotriva deciziei civile nr. 1822 din 15 iunie 2004 a Curţii de Apel Ploieşti, până la soluţionarea dosarului civil nr. 570/2004 al Judecătoriei Ploieşti, având ca obiect constatarea nulităţii contractelor de vânzare-cumpărare cu nr. 17N din 28 septembrie 1996 încheiat între SC C. SA şi I.E. şi nr. 183 din 5 februarie 1974 încheiat între OJCL Prahova şi T.T., ambele contracte având ca obiect imobilul aflat în litigiu situat în municipiul Ploieşti.
La data de 25 octombrie 2010, intimaţii-pârâţi Primarul municipiului Ploieşti, Primăria municipiului Ploieşti şi Consiliul local Ploieşti, au solicitat repunerea cauzei pe rol în temeiul art. 244 alin. (2) C. proc. civ., precum şi constatarea perimării recursului declarat de reclamanţi împotriva deciziei civile nr. 1822 din 15 iunie 2004 a Curţii de Apel Ploieşti, în temeiul art. 248 C. proc. civ.
În motivarea cererii, s-a susţinut de către intimaţi că nu mai subzistă motivul pentru care instanţa supremă a dispus suspendarea cauzei în temeiul art. 244 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., întrucât cauza pentru care s-a dispus suspendarea a fost soluţionată, irevocabil, la data de 13 aprilie 2009, prin pronunţarea deciziei nr. 593/2009 a Tribunalului Prahova, iar în condiţiile în care cauza nu a fost repusă pe rol, rămânând în nelucrare din vina recurentelor-reclamante timp de mai mult de un an de zile, sunt aplicabile dispoziţiile art. 248 alin. (1) C. proc. civ.
În susţinerea cererii, s-a depus, în copie, Decizia civilă nr. 593 din 13 aprilie 2009 a Tribunalului Prahova, pronunţată în dosarul nr. 7659/281/2006 prin care s-a soluţionat, irevocabil, acţiunea în constatare nulitate act.
Ulterior, pe data de 13 ianuarie 2011, recurentele-reclamante, S.R.M., M.M.E., R.G. şi B.I., au solicitat să se ia act de faptul că renunţă la dreptul la acţiune ce formează obiectul dedus judecăţii, în conformitate cu dispoziţiile art. 246 C. proc. civ., depunând, în acest sens, declaraţia autentificată cu nr. 78 din 11 ianuarie 2011 la B.N.P. Asociaţi M.M.G. şi M.C.
Analizând actele şi lucrările dosarului, instanţa reţine faptul că prin încheierea din 17 martie 2006, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia civilă şi de proprietate intelectuală, a dispus, în baza art. 244 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., suspendarea recursului declarat de reclamanţi împotriva deciziei civile nr. 1822 din 15 iunie 2004 a Curţii de Apel Ploieşti, până la soluţionarea irevocabilă a dosarului civil nr. 570/2004 a Judecătoriei Ploieşti, având ca obiect constatarea nulităţii contractelor de vânzare-cumpărare referitor la imobilul aflat în litigiu şi solicitat de către reclamanţi.
Ulterior, prin Decizia civilă nr. 593 din 13 aprilie 2009, pronunţată în dosarul nr. 7659/281/2006 (fost dosar civil nr. 570/2004 al Judecătoriei Ploieşti), s-a soluţionat, irevocabil, acţiunea civilă în constatare nulitate act, în sensul că s-a modificat în parte sentinţa civilă nr. 11471 din 7 decembrie 2007 a Judecătoriei Ploieşti, secţia civilă; s-a dispus repunerea părţilor în situaţia anterioară în urma constatării nulităţii absolute a contractului de vânzare-cumpărare cu nr. 17N/18 septembrie 1996 între SC C. SA şi I.E. şi în ceea ce priveşte terenul de 62,19 mp, cota indiviză de 100% din terenul situat sub construcţiile ce au făcut obiectul contractului cu numărul indicat, construcţii situate în municipiul Ploieşti, judeţul Prahova; s-a constatat nulitatea absolută a titlului de proprietate nr. 74 din 1 august 1974 încheiat între fostul Comitet Executiv al Consiliului Popular al Judeţului Prahova şi T.T.; a contractului de vânzare-cumpărare cu nr. 183 din 5 februarie 1974 încheiat între OJCL Prahova şi T.T. şi a dispus repunerea părţilor în situaţia anterioară, în sensul că imobilul situat în municipiul Ploieşti, judeţul Prahova, format din casă cu două camere, vestibul, hol, bucătărie, wc şi teren aferent în suprafaţă de 98,97 mp, a reintrat în patrimoniul statului.
Cum, în cauză, acţiunea civilă în constatare nulitate act a fost soluţionată irevocabil pe data de 13 aprilie 2009, acţiune pentru care, prin încheierea din 17 martie 2006, se dispusese suspendarea soluţionării recursului declarat de către reclamanţi împotriva deciziei civile nr. 1822 din 15 aprilie 2004 a Curţii de Apel Ploieşti, se constată faptul că nu mai subzistă motivul pentru care s-a dispus suspendarea cauzei în temeiul art. 244 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., însă prezenta cauză nu a fost repusă pe rol, rămânând în nelucrare din vina recurentelor-reclamante timp de mai mult de un an de zile.
Aceasta, întrucât recurentele aveau obligaţia să solicite repunerea pe rol a cauzei în termen de un an de zile, termen care a început să curgă pe data de 13 aprilie 2009, data soluţionării deciziei civile nr. 593/2009 a Tribunalului Prahova prin care s-a soluţionat, irevocabil, acţiunea civilă în constatare nulitate act, acţiune până la a cărei finalizare se dispusese suspendarea recursului declarat de reclamante împotriva deciziei civile nr. 1822 din 15 iunie 2004 a Curţii de Apel Ploieşti.
Se constată astfel, că este întemeiată cererea formulată de către intimaţii-pârâţi pe data de 25 octombrie 2010 prin care au solicitat repunerea cauzei pe rol şi constatarea perimării recursului declarat de reclamanţi, fiind îndeplinite dispoziţiile art. 248 C. proc. civ., potrivit cărora orice cerere de chemare în jduecată, contestaţie, apel, recurs , revizuire şi orice altă cerere de reformare sau de revocare se perimă de drept, chiar împotriva incapabililor, dacă a rămas în nelucrare din vina părţi timp de un an.
În cauză, cursul perimării a fost suspendat atâta timp cât a dăinuit suspendarea judecării cauzei, conform dispoziţiilor art. 244 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., însă termenul perimării a început să curgă pe data de 13 aprilie 2009 şi s-a împlinit pe data de 13 aprilie 2010, astfel încât, cauza a rămas în nelucrare, din vina recurentelor-reclamante, timp de un an de zile.
În cauză, Înalta Curte va da prioritate excepţiei perimării recursului invocată de către intimaţi prin cererea de repunere pe rol a cauzei, formulată pe data de 25 octombrie 2010, şi nu declaraţiilor formulate de reclamanţi prin care au renunţat la dreptul la acţiune şi prin care au solicitat să se ia act de faptul că renunţă la acţiune, iar recursul să fie soluţionat în raport de această declaraţie de renunţare la dreptul la acţiune.
În acest sens, Înalta Curte nu va lua act de renunţarea la acţiune formulată de reclamanţi şi va constata ca fiind perimat recursul declarat de aceştia împotriva deciziei civile nr. 1822/2004 a Curţii de Apel Ploieşti, considerând că, în cauză, primează excepţia perimării căii de atac şi nu voinţa recurentelor-reclamante de a se lua act de renunţarea la acţiune.
Aceasta, întrucât, pentru a se lua act de renunţarea la acţiune, Înalta Curte trebuie să admită recursul şi să schimbe ambele hotărâri pronunţate în cauză, în sensul de a se lua act de renunţarea la acţiune formulată de reclamanţi, lucru care nu este posibil atâta vreme cât calea de atac a recursului a rămas în nelucrare din vina recurentelor mai mult de un an de zile, şi este întemeiată excepţia perimării recursului, excepţie invocată şi de către intimaţi.
În consecinţă, faţă de cele arătate, Înalta Curte va constata ca fiind perimat recursul declarat de reclamanţi împotriva deciziei civile nr. 1822 din 15 aprilie 2004 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia civilă.
Iar în raport de dispoziţiile art. 274 C. proc. civ., fiind în culpă procesuală, vor fi obligaţi recurenţii, către intimaţii-intervenienţi, la plata sumei de 1651,5 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Constată perimat recursul declarat de reclamanţii S.R.M., M.M.E., R.G. şi B.I. împotriva deciziei civile nr. 1882 din 15 iunie 2004 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia civilă.
Obligă recurenţii la plata sumei de 1651,5 lei cheltuieli de judecată către intimaţii-intervenienţi T.D. şi T.T.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 21 ianuarie 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 398/2011. Civil. Legea 10/2001. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 393/2011. Civil. Conflict de competenţă. Fond → |
|---|
