ICCJ. Decizia nr. 401/2011. Civil. Legea 10/2001. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 401/2011
Dosar nr. 3789/117/2008
Şedinţa publică din 21 ianuarie 2011
Asupra cauzei civile de faţă, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 416 din 19 iunie 2009, Tribunalul Cluj, secţia civilă, a admis în parte acţiunea formulată de reclamanţii M.A. şi R.I.T., decedată în cursul procesului, continuat pentru aceasta de moştenitorul R.M.C., în contradictoriu cu pârâţii Primarul municipiului Cluj-Napoca, Municipiul Cluj-Napoca, prin primar, şi Consiliul Local al municipiului Cluj-Napoca, iar în consecinţă:
A constatat preluarea abuzivă de către Statul Român a imobilului teren în suprafaţă de 2.853 mp, înscris în C.F. nr. 20597 Cluj-Napoca cu nr. top. 21581/4/ 1.
A anulat dispoziţia nr. 4947 din 05 august 2008, emisă de pârâtul Primarul municipiului Cluj-Napoca.
A dispus restituirea în natură a terenului în suprafaţă de 643 mp, înscris în C.F. nr. 20597 Cluj-Napoca cu nr. top. 21581/4/1, situat în municipiul Cluj-Napoca, între zona Colina şi drumul spre pădurea Făget, şi acordarea de despăgubiri în condiţiile legii speciale privind regimul de stabilire şi plată a despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv - Titlul VII din Legea nr. 247/2005, pentru suprafaţa de 2.210 mp.
A respins capătul de cerere având ca obiect întabularea dreptului de proprietate al reclamanţilor cu privire la terenul restituit în natură.
Pentru a pronunţa această hotărâre, tribunalul a apreciat ca fiind nelegală dispoziţia nr. 4947 din 05 august 2008, emisă de Primarul municipiului Cluj-Napoca, prin care a fost respinsă notificarea reclamantelor având ca obiect restituirea terenului înscris în C.F. nr. 20597 Cluj cu nr. top. 21581/4/1, în suprafaţă de 2.853 mp, pe motiv că acestea nu au făcut dovada calităţii de persoane îndreptăţite în sensul Legii nr. 10/2001.
Astfel, s-a reţinut că din coroborarea datelor ce rezultă din actele de stare civilă administrate în cauză reiese că reclamantele au făcut dovada calităţii de moştenitori de pe urma proprietarei tabulare M.L., fiind aşadar îndeplinite cerinţele art. 3 din Legea nr. 10/2001, republicată.
Atât prin notificarea formulată, cât şi prin înscrisurile depuse ulterior la dosarul intern constituit în baza notificării, reclamantele au invocat calitatea de moştenitori doar după unul dintre proprietarii tabulari, respectiv după M.L. Mai mult, prin înscrisul înregistrat la Primăria municipiului Cluj-Napoca la data de 29 ianuarie 2008, sub nr. 17138/45, reclamantele au arătat că, în ceea ce priveşte dovedirea calităţii de moştenitor după L.G., nu au posibilitatea şi nu înţeleg să facă vreo dovadă în acest sens, în condiţiile în care au formulat notificarea exclusiv în calitate de succesoare ale proprietarei tabulare M.L. Prin urmare, notificarea reclamantelor vizează cota ideală de ½ din imobil.
Prin expertiza tehnică topografică efectuată în cauză s-a constatat că, în urma lucrărilor de sistematizare, din terenul litigios cu nr. top. 21581/4/1 având suprafaţa de 2.853 mp, mai este liberă o suprafaţă de 643 mp, restul de 2.210 mp fiind ocupat de blocul nr. 17 E1 din str. G., căi de acces la blocurile din zonă, alei şi spaţii verzi, str. B., lucrări de utilitate publică, reţele de transport în comun, depou pentru mijloacele de transport în comun.
În consecinţă, este posibilă restituirea în natură numai a suprafeţei libere de 643 mp, urmând ca pentru diferenţa de teren până la cota de ½ parte din suprafaţa totală de 2.853 mp să fie acordate despăgubiri în condiţiile Titlului VII din Legea nr. 247/2005.
Împotriva sentinţei susmenţionate a declarat apel pârâtul Primarul municipiului Cluj-Napoca.
Reclamanţii au formulat cerere de aderare la apelul pârâtului, solicitând modificarea hotărârii atacate în sensul admiterii în totalitate a acţiunii formulate, respectiv şi a capătului de cerere privind întabularea în cartea funciară a dreptului de proprietate pentru terenul restituit în natură.
Prin Decizia civilă nr. 291/A din 05 noiembrie 2009, Curtea de Apel Cluj, secţia civilă, de muncă şi asigurări sociale, pentru minori şi familie, a respins, ca nefondate, apelul şi cererea de aderare la apel.
Pentru a respinge apelul pârâtului, curtea a reţinut, în esenţă, că, faţă de actele de stare civilă depuse la dosar şi faţă de dispoziţiile art. 4 alin. (3) din Legea nr. 10/2001, reclamantele sunt persoane îndreptăţite la măsuri reparatorii pentru cota ideală de ½ din imobilul teren înscris în C.F. nr. 20597 Cluj, nr. top. 21581/4/1, în suprafaţă de 2.853 mp, în calitate de succesoare ale fostei proprietare tabulare M.L.
În ce priveşte forma măsurilor reparatorii cuvenite, s-a reţinut că tribunalul a dispus restituirea în natură a suprafeţei de teren de 643 mp cu aplicarea corectă a dispoziţiilor art. 11 alin. (3) din Legea nr. 10/2001, deoarece suprafaţa menţionată este liberă, iar nu afectată de amenajări de utilitate publică.
Conform expertizei topo efectuate în cauză, în urma efectuării lucrărilor de sistematizare, din terenul cu nr. top. 21581/4/1, cu suprafaţa de 2853 mp, 643 mp reprezintă teren liber, iar restul de 2210 mp este ocupat de blocul nr. 17 E1 din strada G., căi de acces la blocurile din zonă, alei şi spaţii verzi pe str. B., lucrări de utilitate publică, reţele de transport în comun, depou pentru mijloace de transport în comun.
Terenul în suprafaţă de 643 mp este un loc de parcări auto pe o platformă cu teren natural, neamenajat, nebetonat, fără construcţii definitive sau provizorii şi care nu este afectat de servituţi legale.
Prin urmare, deşi apelantul a susţinut că terenul în suprafaţă de 643 mp este afectat de amenajări de utilitate publică, respectiv parcări betonate amenajate sau ar putea fi afectat de reţele edilitare (aeriene sau subterane) nu a făcut dovada contrară celor constatate prin expertiză, prin depunerea probelor din care să rezulte faptul că parcarea este betonată şi amenajată sau prin depunerea documentaţiilor referitoare la existenţa reţelelor edilitare. Aşa fiind, în mod legal prima instanţă a făcut aplicarea prevederilor art. 11 alin. (3) din Legea nr. 10/2001, dispunând restituirea în natură a părţii din teren rămasă liberă, în suprafaţă de 643 mp.
Pentru a respinge cererea reclamanţilor de aderare la apel, curtea a reţinut că soluţia fondului de respingere a petitului privind întabularea în C.F. a dreptului de proprietate al reclamanţilor asupra terenului restituit în natură este corectă în considerarea faptului că reclamanţii nu au solicitat, în prealabil, şi înscrierea dobândirilor succesive anterioare.
Astfel, reclamanţii nu au solicitat întabularea dreptului lor de proprietate în contradictoriu cu proprietarul tabular, L.G., conform art. 22 alin. (1) din Legea nr. 7/1996. De asemenea, ei nu au formulat nici un capăt de cerere pentru dezmembrarea imobilului cu nr. top. 21581/4/1, deşi expertul a făcut propunere de dezmembrare a acestui imobil şi de întabulare într-o nouă carte funciară a terenului liber cu nr. top. 21581/4/1/2 în favoarea reclamantelor. Pe de altă parte, deşi a preluat poziţia procesuală a defunctei R.I.T., reclamantul R.M.C. nu a investit instanţa cu nici o cerere de întabulare a dreptului său de proprietate, în calitate de moştenitor al reclamantei defuncte.
Decizia curţii de apel a fost atacată cu recurs de către pârâtul Primarul municipiului Cluj-Napoca, care a criticat-o ca fiind dată cu încălcarea şi aplicarea greşită a legii în ceea ce priveşte restituirea în natură a suprafeţei de teren de 643 mp (art. 304 pct. 9 C. proc. civ.).
Astfel, recurentul a arătat că Decizia recurată a fost pronunţată cu încălcarea dispoziţiilor art. 10.3 din HG nr. 250/2007 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare unitară a Legii nr. 10/2001 şi, implicit, a dispoziţiilor art. 11 alin. (2) din Legea nr. 10/2001, republicată.
Dispoziţiile art. 10.3 din HG nr. 250/2007 prevăd că, în toate cazurile, entitatea investită cu soluţionarea notificării are obligaţia, înainte de a dispune orice măsură, de a identifica cu exactitate terenul şi vecinătăţile şi, totodată, de a verifica destinaţia actuală a terenului solicitat şi a subfeţei acestuia, pentru a nu afecta căile de acces (existenta terenului, respectiv a unor străzi, trotuare, parcări amenajate şi altele asemenea), existenţa şi utilizarea unor amenajări subterane: conducte de alimentare cu apă, gaze, petrol, electricitate de mare calibru, adăposturi militare şi altele asemenea. În cazul în care se constată astfel de situaţii, restituirea se va limita numai la acele suprafeţe de teren libere.
În mod greşit a apreciat instanţa de apel că aceste norme de drept nu îşi găsesc aplicabilitatea în speţă, întrucât suprafaţa de teren propusă a fi restituită în natură este situată în zonă total sistematizată, respectiv între blocul pe str. G. nr. 17, str. B. şi str. P. Mai mult decât atât, expertul nu a specificat dacă pe această suprafaţă există sau nu posibile reţele edilitare (aeriene sau subterane).
Totodată, susţinerile expertului în sensul că terenul nu a fost utilizat în scopul pentru care a fost expropriat nu pot fi luate în considerare, întrucât suprafaţa de 643 mp este ocupată cu o platformă betonată cu destinaţia de parcare, iar exproprierea în vederea construirii unor blocuri de locuinţe nu presupune ocuparea numai cu astfel de construcţii a întregii suprafeţe expropriate.
Prin urmare, nu se poate considera că această platformă deserveşte interese exclusiv private, întrucât nu sunt identificate anumite persoane care utilizează acest teren şi nici nu este precizat vreun titlu în temeiul căruia astfel de persoane au un drept exclusiv de folosinţă asupra platformei cu destinaţia de parcare.
Pe de altă parte, dispoziţiile art. 10.3 din HG nr. 250/2007 nu disting în funcţie de categoriile de persoane care utilizează platformele betonate. În consecinţă, legiuitorul a considerat că asemenea amenajări nu pot fi decât unele de utilitate publică.
Rezultă că, în mod greşit au constatat instanţele anterioare că terenul în suprafaţă de 643 mp constituie teren liber în sensul art. 11 alin. (2) din Legea nr. 10/2001, republicată, în condiţiile în care amenajările de utilitate publică, conform dispoziţiilor art. 10 alin. (2) din aceeaşi lege, sunt exceptate de la restituire.
În atare situaţie, menţinând soluţia fondului de restituire în natură a suprafeţei de teren de 643 mp, instanţa de apel a pronunţat o hotărâre cu aplicarea greşită a dispoziţiilor art. 11 alin. (2) din Legea nr. 10/2001, republicată şi art. 10.3 din HG nr. 250/2007.
Intimaţii-reclamanţi au depus întâmpinare, solicitând respingerea recursului, ca nefondat, cu obligarea recurentului la plata cheltuielilor de judecată.
Examinând Decizia atacată prin prisma criticilor formulate şi a dispoziţiilor art. 304 pct. 9 C. proc. civ., Înalta Curte reţine următoarele:
Contrar susţinerilor recurentului, prin confirmarea soluţiei fondului de restituire în natură a suprafeţei de 643 mp, instanţa de apel a pronunţat o hotărâre cu aplicarea corectă a dispoziţiilor legale incidente speţei, respectiv art. 11 alin. (3) din Legea nr. 10/2001 raportat la pct. 10.3 din Normele metodologice de aplicare unitară a acestei legi, aprobate prin HG nr. 250/2007.
Astfel, instanţa de apel a reţinut, pe bază de probe, că terenul în suprafaţă de 643 mp este un loc de parcare auto pe o platformă cu teren natural, neamenajat, nebetonat, fără construcţii definitive sau provizorii şi care nu este afectat de servituţi legale.
Raportat la această situaţie de fapt, care nu poate fi reevaluată în recurs faţă de actuala configuraţie a art. 304 C. proc. civ., în mod corect s-a tras concluzia că terenul în discuţie este liber şi, prin urmare, că este posibilă restituirea lui în natură.
Dispoziţiile legale care permit această măsură sunt cele din art. 11 alin. (3) din Legea nr. 10/2001 raportat la pct. 10.3 din Normele metodologice de aplicare unitară a acestei legi, aprobate prin HG nr. 250/2007.
Potrivit art. 11 alin. (3) din lege, „în cazul în care construcţiile expropriate au fost integral demolate şi lucrările pentru care s-a dispus exproprierea ocupă terenul parţial, persoana îndreptăţită poate obţine restituirea în natură a părţii de teren rămase liberă, pentru cea ocupată de construcţii noi, autorizate, cea afectată servituţilor legale şi altor amenajări de utilitate publică ale localităţilor urbane şi rurale, măsurile reparatorii stabilindu-se în echivalent."
În aplicarea corectă a textului de lege menţionat, trebuie avut în vedere pct. 10.3 din normele metodologice, potrivit căruia, „în toate cazurile entitatea învestită cu soluţionarea notificării are obligaţia, înainte de a dispune orice măsură, de a identifica cu exactitate terenul şi vecinătăţile şi, totodată, de a verifica destinaţia actuală a terenului solicitat şi a subfeţei acestuia, pentru a nu afecta căile de acces (existenţa pe terenul respectiv a unor străzi, trotuare, parcări amenajate şi altele asemenea), existenţa şi utilizarea unor amenajări subterane: conducte de alimentare cu apă, gaze, petrol, electricitate de mare calibru, adăposturi militare şi altele asemenea. În cazul în care se constată astfel de situaţii, restituirea în natură se va limita numai la acele suprafeţe de teren libere sau, după caz, numai la acele suprafeţe de teren care nu afectează accesul şi utilizarea normală a amenajărilor subterane."
Or, în speţă, aşa cum s-a arătat deja, este definitiv stabilit că suprafaţa de 643 mp, folosită în fapt ca parcare auto, este o platformă cu teren natural, neamenajată, nebetonată, fără construcţii definitive sau provizorii şi care nu este afectată de servituţi legale.
Prin urmare, suprafaţa în discuţie nu reprezintă o parcare amenajată şi, de aceea, ea nu intră în categoria amenajărilor de utilitate publică în sensul art. 11 alin. (3) din Legea nr. 10/2001 raportat la pct. 10.3 din Normele metodologice, exceptate de la restituirea în natură, cum greşit pretinde recurentul.
Folosirea, în fapt, a celor 643 mp de teren neamenajat, nebetonat ca loc de parcare auto nu constituie un impediment la restituirea în natură, deoarece numai parcările amenajate sunt calificate la pct. 10.3 din Normele metodologice de aplicare a Legii nr. 10/2001 ca amenajări de utilitate publică, exceptate de la restituirea în natură de art. 11 alin. (3) din lege.
În ce priveşte trimiterea făcută de recurent la dispoziţiile art. 11 alin. (2) din Legea nr. 10/2001, este de observat că acestea nu îşi găsesc aplicabilitatea în speţă. Ele reglementează ipoteza în care nu s-au executat lucrările pentru care s-a dispus exproprierea, ceea ce nu este cazul în speţă, unde s-a reţinut că lucrările pentru care s-a dispus exproprierea ocupă terenul parţial, rămânând liberă o anumită suprafaţă, situaţie ce intră în sfera de reglementare a dispoziţiilor art. 11 alin. (3) din Legea nr. 10/2001.
Având în vedere considerentele expuse, Înalta Curte reţine că hotărârea recurată a fost dată cu aplicarea corectă a legii pe aspectul restituirii în natură a suprafeţei de teren de 643 mp, astfel că nefiind întrunite cerinţele art. 304 pct. 9 C. proc. civ. va respinge recursul pârâtului, ca nefondat, pe temeiul dispoziţiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ.
Văzând şi prevederile art. 274 alin. (1) C. proc. civ., curtea va obliga pe recurent, ca parte căzută în pretenţii prin respingerea cererii sale de recurs, la plata cheltuielilor de judecată suportate de intimaţii-reclamanţi în această fază procesuală. Cheltuielile de judecată se ridică la suma de 6350 lei, din care 5950 lei reprezintă onorariu de avocat, dovedit cu chitanţa şi factura de la fila 33 dosar, iar 400 lei reprezintă cheltuieli de transport, dovedite cu biletul de avion de la fila 32 dosar.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de pârâtul Primarul municipiului Cluj-Napoca împotriva deciziei civile nr. 291/A din 5 noiembrie 2009 a Curţii de Apel Cluj, secţia civilă, de muncă şi asigurări sociale, pentru minori şi familie.
Obligă pe recurentul Primarul municipiului Cluj-Napoca la plata sumei de 6350 lei, cheltuieli de judecată în recurs, către intimaţii M.A. şi R.M.C.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 21 ianuarie 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 408/2011. Civil. Reparare prejudicii erori... | ICCJ. Decizia nr. 399/2011. Civil. Legea 10/2001. Recurs → |
|---|
