ICCJ. Decizia nr. 4076/2011. Civil. Actiune în daune contractuale. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA A II-A CIVILĂ
Decizia nr. 4076/2011
Dosar nr. 23236/3/2009
Şedinţa publică din 13 decembrie 2011
Din examinarea actelor şi lucrărilor dosarului constată următoarele:
Prin cererea înregistrată iniţial pe rolul Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti, reclamanta SC L.R.C. SRL prin lichidator judiciar SCPA T. ŞI ASOCIAŢII SPRL BUCUREŞTI a chemat în judecată pe pârâta S.N.A.I. BUCUREŞTI BĂNEASA – A.V. SA, solicitând obligarea acesteia de a proceda la deblocarea din contul bancar nr. 6781002702274 ROL08 deschis pe numele reclamantei la Banc Post, sucursala Coşbuc, suma de 7.084,24 lei reprezentând valoarea garanţiilor de execuţie pentru lucrările efectuate de SC L.R.C. SRL în baza contractului de execuţie nr. 2706 din 18 august 2003, sub sancţiunea de daune cominatorii de 100 lei/zi de întârziere, până la deblocarea sumei sus menţionate.
Prin sentinţa comercială nr. 3557 din 3 martie 2009 pronunţată de Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti, s-a dispus declinarea competenţei materiale de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Bucureşti, secţia a VII-a comercială.
Prin sentinţa comercială nr. 5235 din 23 aprilie 2010, Tribunalului Bucureşti, secţia a VII-a comercială, a respins ca neîntemeiată acţiunea reclamantei.
Pentru a hotărî astfel, s-a reţinut că reclamanta şi-a recuperat 70% din garanţia de bună execuţie în urma încheierii procesului-verbal de recepţie finală, că din actele dosarului nu a rezultat ce s-a întâmplat cu diferenţa de 30% şi nici modul de calcul şi provenienţa sumei pretinse de 7.084,24 lei şi că simplul fapt al constatării acesteia în contul de garanţie, suma nefiind determinată conform contractului părţilor, nu dă dreptul reclamantei la vreo restituire.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel reclamanta SC L.R.C. SRL prin lichidator judiciar SCPA T. ŞI ASOCIAŢII SPRL, iar prin decizia nr. 10/2011 din 18 ianuarie 2011, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a comercială, a respins ca nefondat apelul.
Prin încheierea de şedinţă din 28 septembrie 2010, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a comercială, a încuviinţat proba cu acte solicitată de reclamantă şi a respins proba cu expertiza contabilă şi proba solicitată în temeiul art. 172 alin. (1) C. proc. civ., de către aceeaşi parte.
În argumentarea soluţiei pronunţate, instanţa de apel a reţinut, în esenţă, că reclamanta SC L.R.C. SRL a sesizat instanţa judecătorească cu o acţiune neevaluabilă în bani prin care a solicitat ca pârâta S.N.A.I. BUCUREŞTI BĂNEASA B.V. să fie obligat să facă demersuri pentru deblocarea sumei de 7.084,24 lei găsită în contul de garanţii bancare nr.6781002702274ROL08 deschis pe numele reclamantei la B.P., sucursala Coşbuc.
În justificarea pretenţiilor formulate, reclamanta s-a prevalat de contractul părţilor de executare lucrări nr. 2706 din 18 august 2003 şi s-au invocat dispoziţiile art. 11.2 alin. (1) din contract în baza cărora aceasta a consemnat în favoarea pârâtei beneficiare o garanţie de bună execuţie a contractului, în valoare totală de 1.097.750 lei reprezentând 5% din preţul lucrărilor. A susţinut reclamanta că, deşi şi-a executat corespunzător toate obligaţiile care îi reveneau, pârâta nu i-a restituit în întregime valoarea garanţiei amintite.
S-a reţinut că potrivit art. 11.2 alin. (1) din convenţia părţilor, pârâta trebuia să restituie astfel garanţia de bună execuţie: 70% în termen de 14 zile de la data încheierii procesului-verbal de recepţie la terminarea lucrărilor şi, restul de 30%, la expirarea duratei de garantare a lucrărilor pe baza procesului-verbal de recepţie finală, iar procesul-verbal de recepţie la terminarea lucrării s-a încheiat sub nr. 1862 la 30 iunie 2004 şi procesul-verbal de recepţie la expirarea perioadei de garantare s-a încheiat la 19 iulie 2006.
S-a mai reţinut că prin adresa nr. 372 din 5 februarie 2004, pârâta i-a confirmat reclamantei că urmează să restituie 70% din valoarea garanţiei şi anume 559.476.567 lei ROL şi că, în condiţiile agreate de părţi, va mai rămâne o sumă de 329.325.000 lei ROL în cont, reprezentând 30% din valoarea garanţiei, sumă ce se va elibera la expirarea duratei de garantare a lucrărilor.
Totodată, s-a reţinut că din procesul-verbal încheiat la 19 iulie 2006 rezultă că reclamanta şi-a îndeplinit corespunzător toate obligaţiile asumate prin contract iar acest lucru este confirmat şi de adresa nr. 2944 din 20 iulie 2006 pe care pârâta a înaintat-o băncii B.P., sucursala Coşbuc, prin care se solicită să se elibereze reclamantei restul garanţiei consemnată la dispoziţia pârâtei, în valoare de 35.012,97 lei (RON).
Prin urmare, pârâta a făcut toate demersurile în sensul deblocării garanţiei consemnată la dispoziţia sa potrivit contractului de lucrări nr. 2706/2003. Mai mult, suma de 35.012,97 lei din cuprinsul adresei nr. 2944/2006 înaintată băncii este mai mare decât suma menţionată în adresa nr. 372/2004, adresă însă care făcea referire la un rest de 32.932,50 lei, ca reprezentând 30% din valoarea garanţiei.
S-a concluzionat că reclamanta a promovat prezenta acţiune în instanţă numai în considerarea unei sume de 7.084,24 lei a cărei provenienţă în contul său bancar pentru garanţii nu şi-a putut-o altfel explica, însă nu a putut dovedi refuzul pârâtei în sensul deblocării întregii garanţii de bună execuţie aflate la dispoziţia sa în baza contractului de lucrări nr. 2706/2003 şi nici că suma de 7.084,24 lei ar proveni din respectiva garanţie.
De altfel, în cuprinsul cererii de chemare în judecată se menţionează că respectivul cont bancar nr. 6781002702274ROL08 a fost deschis pe numele pârâtei în considerarea raporturilor comerciale dintre părţi, dar aceste raporturi nu s-au desfăşurat doar în baza convenţiei nr. 2706/2003 ci şi în baza altor contracte.
În final, s-a reţinut că în vederea soluţionării pricinii nu era necesar să se administreze proba cu expertiză contabilă solicitată de reclamantă, ea neputând lămuri asupra faptului pretins, asupra unui fapt negativ imputat pârâtului şi din chiar cuprinsul obiectivelor expertizei contabile propuse şi în faza apelului rezultă că apelanta nu cunoaşte cu exactitate de unde provine suma de 7.084,24 lei, dacă ea reprezintă sau nu un rest din valoarea garanţiei consemnată în baza contractului nr. 2705/2003.
Împotriva deciziei sus menţionate, a declarat recurs reclamanta SC L.R.C. SRL prin lichidator judiciar SCPA T. ŞI ASOCIAŢII SPRL BUCUREŞTI.
În dezvoltarea motivelor de recurs, recurenta-reclamantă a criticat decizia atacată prin prisma dispoziţiilor art. 105 alin. (2) C. proc. civ. şi art. 129 alin. (5) acelaşi cod, sub aspectul încălcării dreptului la apărare prin respingerea probei cu expertiză contabilă şi încălcarea rolului activ al instanţei prin lăsarea neelucidată a unei problematici de fapt esenţială pentru dezlegarea pricinii.
În continuare, a susţinut recurenta că prin încheierea din 28 septembrie 2010, a fost respinsă cererea de administrare a probei cu expertiza contabilă, în condiţiile în care s-a constatat caracterul neclar al situaţiei de fapt deduse judecăţii, sub aspectul definirii şi probării naturii sumei de 7.084,24 lei. Prin această măsură, a susţinut recurenta că instanţa a încălcat dispoziţiile art. 129 alin. (5) C. proc. civ., în sensul că legea instituie atributul instanţei de a dispune completarea probelor atunci când sunt neîndestulătoare.
A mai susţinut recurenta că decizia atacată încalcă prevederile legale aplicabile, respectiv a normelor din materia administrării probelor, având în vedere că reclamantul are obligaţia de a proba existenţa dreptului său subiectiv şi a obligaţiei corelative a pârâtului, fără a fi obligat să probeze şi refuzul executării obligaţiei de către debitor.
Recursul reclamantei SC L.R.C. SRL prin lichidator judiciar SCPA T. ŞI ASOCIAŢII SPRL BUCUREŞTI este nefondat, pentru considerentele ce urmează:
Prealabil analizării motivelor de recurs formulate, se impune a fi făcută precizarea că, deşi recurenta nu a indicat niciunul din motivele de nelegalitate prevăzute de art. 304 C. proc. civ., din dezvoltarea criticilor formulate rezultă incidenţa în cauză a dispoziţiilor art. 304 pct. 5 şi 9 C. proc. civ.
Motivul de nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 5 C. proc. civ. vizează nelegalitatea unei hotărâri atunci când instanţa a încălcat formele de procedură sub sancţiunea nulităţii prevăzute de art. 105 alin. (2) C. proc. civ. Pentru examinarea acestui motiv trebuie reţinut că trimiterea la art. 105 alin. (2) C. proc. civ. are în vedere reglementarea de drept comun a nulităţilor procedurale în cele două ipoteze: îndeplinirea actului de procedură cu neobservarea formelor legale şi îndeplinirea actului de către un funcţionar necompetent.
Din perspectiva cerinţelor textului legal invocat se constată că susţinerile recurentei nu se încadrează în niciuna dintre cele două ipoteze. În concret, recurenta reproşează instanţei soluţia de respingere a probei cu expertiza contabilă, scopul evident fiind acela de refacere şi reapreciere a probatoriului administrat în cauză, aspecte ce exced analizei instanţei de recurs, potrivit dispoziţiilor legale ce reglementează calea de atac extraordinară a recursului.
În ceea ce priveşte motivul de nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., cu referire la încălcarea dispoziţiilor art. 129 alin. (5) C. proc. civ., se constată că instanţa de apel a examinat corect cauza raportat la cerinţele prevăzute de art. 1169 Cod civil, potrivit căruia actori incumbit probatio.
Este adevărat că, potrivit art. 129 alin. (5) C. proc. civ., judecătorii au îndatorirea să stăruie, prin toate mijloacele legale, pentru a preveni orice greşeală privind aflarea adevărului în cauză, pe baza stabilirii faptelor şi prin aplicarea corectă a legii, în scopul pronunţării unei hotărâri legale şi temeinice. Mai mult, ei pot ordona administrarea probelor pe care le consideră necesare, chiar dacă părţile se împotrivesc.
Nu se poate reţine însă încălcarea principiului rolului activ al instanţei, deoarece în demersul aflării adevărului, instanţa are plenitudine de competenţă în ceea ce priveşte probele administrate în cauză, apreciind în ce măsură proba solicitată îndeplineşte cerinţele utilităţii, pertinenţei şi concludenţei în soluţionarea cauzei. Aşa fiind, este de observat că instanţa a apreciat în mod corect asupra admisibilităţii probei solicitate, reţinând a nu fi lămuritoare în dezlegarea litigiului, având în vedere pe de o parte că nu se putea face dovada unui fapt negativ, iar pe de altă parte, din chiar obiectivele expertizei propuse de către recurenta-reclamantă, rezultă că aceasta nu cunoaşte dacă suma de 7.084,24 lei reprezintă sau nu un rest din valoarea garanţiei consemnate potrivit contractului încheiat între părţi.
Aşa fiind, pentru considerentele ce preced, în temeiul dispoziţiilor art. 312 C. proc. civ., recursul reclamantei va fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanta SC L.R.C. SRL PRIN LICHIDATOR JUDICIAR T. ŞI ASOCIAŢII SPRL BUCUREŞTI împotriva deciziei comerciale nr.10/2011 din 18 ianuarie 2011 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a comercială.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 13 decembrie 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4078/2011. Civil. Pretenţii. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 4072/2011. Civil. Obligatia de a face. Recurs → |
|---|
