ICCJ. Decizia nr. 4080/2011. Civil. Constatare nulitate act. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA A II-A CIVILĂ
Decizia nr. 4080/2011
Dosar nr. 1225/1285/2009
Şedinţa publică din 13 decembrie 2011
Din examinarea actelor şi lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 2826 din 28 iunie 2010 pronunţată de Tribunalului Comercial Cluj, a fost anulată cererea formulată de reclamantul PENITENCIARUL GHERLA în contradictoriu cu pârâta SC K.Y.K. SRL GHERLA, ca netimbrată.
Pentru a hotărî astfel, prima instanţă a reţinut că s-a pus în discuţia părţilor excepţia netimbrării acţiunii, reclamantului fiindu-i pusă în vedere obligaţia de achitare a taxei de timbru în sumă de 1.276,99 şi 5 lei timbre judiciare, în şedinţa din data de 17 mai 2010, ambele părţi lăsând la aprecierea instanţei modul de soluţionare a excepţiei invocate.
Întrucât reclamantul nu s-a conformat dispoziţiilor instanţei de a achita taxa de timbru aferentă acţiunii formulate, în speţă s-a făcut aplicarea dispoziţiilor art. 20 alin. (3) din Legea nr. 146/1997, astfel încât s-a dispus anularea acţiunii ca netimbrată.
S-a mai reţinut că, deşi pârâta a cerut obligarea reclamantului la plata cheltuielilor de judecată, la dosar nu a fost depusă nici o dovadă a efectuării acestor cheltuieli, contractul de asistenţă juridică depus la dosar la fila 112 neputând constitui dovada plăţii sumelor de bani menţionate în cuprinsul său, cu atât mai mult cu cât onorariul avocaţial a fost stabilit în euro.
Împotriva acestei hotărâri, a declarat apel pârâta SC K.Y.K. SRL GHERLA, solicitând admiterea acestuia şi modificarea în parte a hotărârii atacate, cu obligarea reclamantului la plata cheltuielilor de judecată în valoare de 9520 lei cu TVA inclus şi onorariu de succes în valoare de 5950 Euro cu TVA inclus.
Prin decizia civilă nr. 70/2011 din 15 aprilie 2011, Curtea de Apel Cluj, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, a respins apelul.
În argumentarea soluţiei pronunţate, s-a reţinut că prima instanţă a invocat din oficiu excepţia netimbrării acţiunii, iar reprezentantul pârâtei a lăsat la aprecierea instanţei soluţia asupra excepţiei, solicitând obligarea reclamantului la plata cheltuielilor de judecată potrivit contractului de asistenţă juridică anexat în copie.
S-a reţinut că prima instanţă a apreciat în mod corect că la momentul soluţionării cauzei, deşi pârâta a cerut obligarea reclamantului la plata cheltuielilor de judecată, la dosar nu a fost depusă nici o dovadă a efectuării acestor cheltuieli de către pârâtă, contractul de asistenţă juridică depus la dosar la fila 112 neputând constitui dovada plăţii sumelor menţionate.
Faţă de această împrejurare, s-a reţinut că prima instanţă a dezlegat în mod corect chestiunea litigioasă legată de acordarea cheltuielilor de judecată şi în consecinţă a fost respins apelul pârâtei.
Împotriva deciziei sus menţionate, a declarat recurs pârâta SC K.Y.K. SRL GHERLA, invocând dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., în temeiul cărora a solicitat admiterea recursului şi modificarea deciziei recurate, în sensul admiterii apelului şi obligării reclamantului la plata cheltuielilor de judecată în valoare de 9520 lei cu TVA inclus şi onorariu de succes în valoare de 5950 Euro cu TVA.
În motivarea recursului, pârâta a susţinut, în esenţă, că hotărârea atacată este nelegală, având în vedere că la momentul solicitării cheltuielilor de judecată, a depus la dosarul cauzei, copie certificată a contractului de asistenţă juridică, iar potrivit art. 30 alin. (3) din Legea nr. 51/1995, contractele de asistenţă juridică sunt titluri executorii, astfel încât apreciază ca fiind justificată cererea sa.
A mai susţinut recurenta că în apel a depus şi dovada cheltuielilor de judecată, respectiv chitanţele de plată a onorariului de avocat.
Recursul pârâtei SC K.Y.K. SRL GHERLA este nefondat, pentru considerentele ce urmează:
Înalta Curte va examina în raport de motivul de nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. invocat de către recurentă, greşita aplicare a dispoziţiilor art. 274 C. proc. civ.
Astfel, dispoziţiile textului legal sus menţionat statuează asupra unui aspect al raportului juridic de drept procesual, stabilind că ``Partea care cade în pretenţii, va fi obligată, la cerere, să plătească cheltuieli de judecată``. În cadrul acestui raport, instanţa va determina cuantumul cheltuielilor de judecată, partea din vina căreia s-a purtat procesul trebuind să suporte cheltuielile de judecată, o componentă a acestor cheltuieli fiind constituită din onorariile de avocat.
Pentru a răspunde criticilor recurentei şi pentru argumentarea soluţiei pronunţate, Înalta Curte reţine că trebuie făcută distincţie între raportul juridic civil, respectiv contractul de asistenţă juridică, reglementat de Legea nr. 51/1995 şi raportul juridic de drept procesual civil, reglementat de art. 274 C. proc. civ., raport în cadrul căruia trebuie soluţionată problema cheltuielilor de judecată.
Este adevărat că raportul juridic dintre avocat şi clientul său nu poate fi controlat în mod direct de către nici un organ al statului, însă în situaţia aplicării dispoziţiilor art. 274 C. proc. civ., acest raport nu este afectat în nici un mod, având în vedere că activitatea instanţei se limitează la stabilirea cheltuielilor de judecată funcţie de dovada făcută în acest sens.
În cadrul operaţiei de determinare a cheltuielilor de judecată, instanţa are de analizat în ce măsură cheltuielile făcute de partea care a câştigat procesul sunt justificate. Astfel, în ceea ce priveşte onorariul de avocat, acesta se dovedeşte prin depunerea la dosarul cauzei a chitanţei reprezentând achitarea sumei respective sau a ordinului de plată, însoţite de un exemplar al facturii fiscale, care să menţioneze numărul contractului de asistenţă juridică sau numărul dosarului pentru care au fost achitate aceste sume.
În raport de această situaţie de fapt, Înalta Curte constată că în mod legal instanţa de apel a respins cererea de acordare a cheltuielilor de judecată, ocazionate de prestaţia avocatului în faţa primei instanţe, în condiţiile în care justificarea acestor cheltuieli a fost făcută cu o fotocopie a contractului de asistenţă juridică, care aşa cum s-a arătat anterior face dovada raportului juridic dintre client şi avocat şi nu poate fi opus terţilor.
Critica recurentei privind natura juridică a contractului de asistenţă, care este titlu executoriu în ceea ce priveşte cheltuielile de judecată, nu poate fi reţinută întrucât vizează raporturile dintre avocat şi clientul său, sumele putând fi recuperate prin intermediul executării silite de la client şi nu au relevanţă asupra situaţiei de faţă, în care aceste sume nu au fost justificate în faţa instanţei.
În raport de aceste considerente, Înalta Curte, constatând legalitatea deciziei recurate, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., urmează a respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta SC K.Y.K. SRL GHERLA împotriva deciziei civile nr. 70/2011 din 15 aprilie 2011 pronunţată de Curtea de Apel Cluj, secţia comercială, contencios administrativ şi fiscal.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 13 decembrie 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4082/2011. Civil. Pretenţii. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 4079/2011. Civil. Evacuare. Recurs → |
|---|
