ICCJ. Decizia nr. 4087/2011. Civil. Pretenţii. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA A II-A CIVILĂ
Decizia nr. 4087/2011
Dosar nr. 10937/86/2010
Şedinţa publică din 13 decembrie 2011
Din examinarea actelor şi lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Prin cererea de chemare în judecată, reclamanta SC F.R.Z. SRL MOLDOVIŢA a solicitat obligarea pârâtei Direcţia Silvică Suceava la plata sumei de 325.750 lei reprezentând contravaloare lemn, profit nerealizat, penalităţi de întârziere, cheltuieli pentru scos lemn la drum, amenajare drum forestier şi garanţie ilegal reţinută.
Pârâta DIRECŢIA SILVICĂ SUCEAVA a formulat întâmpinare, solicitând în principal, respingerea acţiunii ca prematur formulată şi în subsidiar ca nefondată şi cerere reconvenţională prin care a solicitat obligarea reclamantei la plata sumei de 9221,24 lei reprezentând valoare garanţie.
Prin sentinţa nr. 5491 din 13 decembrie 2010, Tribunalul Suceava, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, a respins ca nefondată acţiunea şi cererea reconvenţională, reţinând în esenţă, că între părţi s-a încheiat contractul de vânzare-cumpărare nr. 25451/2007, pentru partida nr. 16195, pentru un volum de 473 mc, ridicată în totalitate de către reclamantă, potrivit procesului-verbal întocmit şi extrasului avizelor de ridicare a cantităţii de marfă.
Cât priveşte contractul de vânzare cumpărare nr. 170004/2007 pentru partizile nr. 10062 şi 10072 pentru care reclamanta susţine că nu a ridicat cantitatea de 318 mc în valoare de 114.468,6 lei, acest contract a fost reziliat, întrucât reclamanta nu şi-a respectat obligaţia contractuală de a constitui garanţia de bună execuţie.
Deşi reclamanta a susţinut că rezilierea este nelegală, nefiind învestită cu acest capăt de cerere, prima instanţă nu a putut proceda la aceste verificări.
În ceea ce priveşte contractul nr. 2331/2007, prima instanţă a constatat de asemenea că pretenţiile reclamantei sunt neîntemeiate. Astfel, obiectul acestui contract îl reprezintă exploatarea masei lemnoase din partizile nr. 16158 şi nr. 16138. La capitolul III referitoare la obligaţiile beneficiarului, nu rezultă cea privind amenajarea unui drum forestier, iar reclamanta nu a făcut dovada că a fost împuternicită sau autorizată să execute o asemenea lucrare, ori că se impunea efectuarea ei şi nici din probatoriul administrat nu a rezultat efectuarea lucrărilor solicitate. Cu privire la cererea reconvenţională, prima instanţă a reţinut că reclamanta a depus contravaloarea garanţiilor de bună execuţie, aşa cum rezultă din copiile ordinelor de plată, iar faptul că pârâta-reclamantă a înţeles să execute aceste garanţii în cadrul altor executări, care privesc alte debite, nu permite pârâtei să solicite completarea acestor garanţii, întrucât la momentul încheierii contractelor acestea erau complete, pârâta fiind cea care, prin măsura executării silite, a micşorat aceste garanţii, deşi putea să extindă executarea silită şi asupra patrimoniului reclamantei.
Împotriva acestei sentinţe, în termen legal, a declarat apel reclamanta S.C. F.R.Z. SRL MOLDOVIŢA, iar prin decizia nr.43 din 13 mai 2011, Curtea de Apel Suceava, secţia comercială, contencios administrativ şi fiscal, a respins ca nefondat apelul.
În argumentarea soluţiei pronunţate, instanţa de apel a reţinut că între reclamantă şi Direcţia Silvică Suceava a fost încheiat contractul de vânzare-cumpărare a masei lemnoase pe picior nr. 25451/2005, pentru partida nr. 16195 cu un volum de 473 mc, achitată de reclamantă şi pe care Direcţia Silvică Suceava nu i-a permis să o ridice în totalitate, respectiv cantitatea de 319,66 mc, deoarece a fost întocmit dosarul de executare nr. 153/2008 al Executorului judecătoresc S.R., iar prin procesul-verbal încheiat în data de 24 septembrie 2008 a fost pus sechestru pentru cantitatea de 222 mc net pe picior şi 97,66 mc net în faza la drum auto.
Partida a avut un volum de 473 mc net, cu o valoare de 48908,23 lei, fără TVA, a fost autorizată spre exploatare împuternicitei pârâtei, cu autorizaţia nr. 1351 din 31 ianuarie 2008 şi predată spre exploatare în data de 08 februarie 2008, conform procesului-verbal nr. 994 din 08 februarie 2008, iar la predarea spre exploatare de către reclamantă, nu s-au făcut obiecţiuni cu privire la cantitatea si calitatea masei lemnoase.
Partida a fost reprimită la data de 30 decembrie 2008, conform procesului-verbal nr. 6633 din 30 decembrie 2008, neconstatându-se lipsuri.
S-a mai reţinut că Ocolul silvic Vatra Dornei a emis, conform eşalonării, facturile nr. 00714 din 25 februarie 2008 pentru cantitatea de 13 mc, cu o valoare de 1344,2 lei şi 000796 din 25 mai 2008 pentru cantitatea de 460 mc, cu o valoare de 47564 lei, ambele facturi fiind încasate, iar din volumul achitat, pârâta a transportat, conform avizelor de însoţire a masei lemnoase, cantitatea de 128,82 mc.
Urmare a faptului că biletele la ordin emise de reclamantă, pentru încasarea facturii nr. 0000077 din 30 iunie 2008 în valoare de 84679,4 lei, reprezentând contravaloarea cantităţii de 842 mc net din partizile nr. 16114 şi 10072, în data de 14 iulie 2008, pentru suma de 20.000,00 lei respectiv, 64.697,40 lei au fost refuzate la plată, acestea au fost investite cu formulă executorie prin încheierile din data de 04 septembrie 2008 date în dosarele nr. 1623/334/2008 şi 1622/334/2008 ale Judecătoriei Vatra Dornei. În vederea executării acestora, a fost întocmit dosarul de executare nr. 153/2008 al Executorului judecătoresc S.R. şi prin procesul-verbal încheiat în data de 24 septembrie 2008 a fost pus sechestru pentru cantitatea de 222 mc net pe picior şi 97 66 mc net în faza la drum auto, iar ulterior acesta a fost vândut prin licitaţie publică încasându-se suma de 33.230,84 lei cu care a fost acoperită parţial valoarea facturii nr. 0000077 din 30 iunie 2008.
S-a reţinut aşadar faptul că, din această partidă a fost exploatată cantitatea de 448,49 mc volum net (95%), din totalul de 473 mc, diferenţele încadrându-se în toleranţa de +/- 5%.
În ceea ce priveşte împrejurarea că reclamanta nu ar fi ridicat o anumită cantitate de material lemnos, s-a apreciat a fi lipsită de relevanţă din perspectiva îndeplinirii obligaţiilor de către pârâta-intimată cocontractantă, pretinsele abuzuri ale angajaţilor acesteia din urmă, invocate de apelantă în susţinerea pretenţiilor deduse judecăţii, neinteresând în actualul cadru procesual, putând constitui eventual obiect de cercetare de către organele de urmărire penală.
Cât priveşte contractul de vânzare-cumpărare a masei lemnoase pe picior nr. 170004/2007, pentru partizile nr. 10062 şi 100072 pentru care reclamanta susţine că nu a ridicat cantitatea de 318 mc, în valoare de 114.468,6 lei, acest contract a fost reziliat întrucât reclamanta nu şi-a îndeplinit obligaţia contractuală de a achita garanţia de bună-execuţie.
Partida 10062 a avut un volum de 270 mc net, cu o valoare de 20182,4 lei, fără TVA şi a fost autorizată spre exploatare împuternicitei pârâtei, B.A., cu autorizaţia nr. 1115 din 14 iulie 2007 şi predată spre exploatare în data de 14 iulie 2007, conform procesului-verbal nr. 5225 din 16 iulie 2007. La predarea spre exploatare nu au fost făcute obiecţiuni cu privire la cantitatea şi calitatea masei lemnoase de către reprezentanta reclamantei.
Ocolul silvic Vatra Dornei a emis, conform eşalonării, facturile nr. 4653 din 17 iulie 2008 pentru cantitatea de 88 mc, cu o valoare de 6529,6 lei, 0000558 din 24 septembrie 2007 pentru cantitatea de 92 mc, cu o valoare de 6826,4 lei şi 0000522 din 29 august 2007 pentru cantitatea de 92 mc, cu o valoare de 6826,4 lei, toate facturile fiind achitate sau compensate cu valoarea lucrărilor de exploatare din contractul de prestări servicii pentru exploatarea lemnului nr. 23331 din 09 august 2007.
Conform rezultatului exploatării partizii nr. 47 din 08 ianuarie 2009, din partidă a fost exploatată şi transportată întreaga masă lemnoasă, reclamanta nedepunând nici un document prin care să facă dovada că nu a transportat întreaga masă lemnoasă aferentă acestei partizi.
Partida nr. 10072 a avut un volum net de 461 mc, cu o valoare de 33514,7 lei, iar Ocolul silvic Vatra Dornei a emis, conform eşalonării, facturile nr. 4653 din 17 iulie 2008 pentru cantitatea de 88 mc, cu o valoare de 6529,6 lei şi 000077/30 iunie 2008 pentru cantitatea de 374 mc, cu o valoare de 27.189,8 lei.
Din total volum facturat a fost încasată numai factura nr. 4653 din 17 iulie 2008 pentru cantitatea de 88 mc cu o valoare de 6529,6 lei, biletele la ordin emise pentru factura nr. 000077 din 30 iunie 2008 pentru cantitatea de 374 mc cu o valoare de 27.189,8 lei fiind refuzate la plată.
Din totalul facturat un volum 88 mc, cu o valoare de 6529,6 lei a fost încasat, 182 mc, cu o valoare de 13231,4 lei a fost stornat cu factura nr. 000011 din 30 septembrie 2010, iar diferenţa de 192 mc, cu o valoare de 13958,4 lei a fost achitată cu valoarea obţinută din vânzarea, prin licitaţie, a masei lemnoase sechestrate din partida nr. 16195.
Astfel, s-a reţinut că în condiţiile în care, potrivit capitolului VII din contract, există posibilitatea rezilierii unilaterale a acestuia, de care pârâta a înţeles să se prevaleze în momentul neîndeplinirii de către reclamantă a obligaţiei contractuale de a constitui garanţia de bună-execuţie, aceasta din urmă nu-şi poate întemeia pretenţiile deduse judecăţii pe un act juridic desfiinţat din propria culpă.
În ceea ce priveşte pretenţiile reclamantei întemeiate pe prevederile contractului nr. 2331/2007, s-a reţinut că obiectul acestuia îl constituie exploatarea masei lemnoase aferentă partizilor nr. 16158 şi nr. 16138 şi că la capitolul III, referitor la obligaţiile beneficiarului, nu se fac nici un fel de referiri cu privire la obligativitatea de amenajare a unui drum forestier.
S-a reţinut că reclamanta nu a făcut dovada că a fost autorizată să execute lucrarea pretinsă, în condiţiile în care realitatea ar fi impus această amenajare, nestipulată printre obligaţiile contractuale, deşi sarcina probei revenea acesteia în aplicarea art. 1169 C. civ.
Nu a fost primită susţinerea reclamantei în sensul că, a fost împiedicată în faţa primei instanţe să facă dovada pretenţiilor invocate, încălcându-i-se astfel dreptul la apărare consacrat constituţional, în condiţiile în care, dispoziţiile imperative ale art. 167-241 cuprinse în Titlul III, Capitolul III, Secţiunea a III-a C. proc. civ. au fost respectate întocmai de prima instanţă, după cum rezultă fără echivoc, din ansamblul probator al cauzei.
Cum, prin încheierea nr. 8 din 06 mai 2011 a acestei instanţe, a fost admisă cererea reclamantei de amânare a plăţii taxei judiciare de timbru aferentă apelului, până la soluţionarea acestuia, în conformitate cu prevederile art. 21 alin. (3) din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru, prin decizia sus menţionată aceasta a fost obligată să achite taxa judiciară de timbru în valoare de 3684,25 lei şi timbrul judiciar în valoare de 2,5 lei, aferente acestei căi de atac.
Împotriva deciziei sus menţionate, a declarat recurs reclamanta SC F.R.Z. SRL MOLDOVIŢA, invocând dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., în temeiul cărora a solicitat, în principal, casarea hotărârilor pronunţate şi admiterea acţiunii şi în subsidiar, admiterea recursului şi trimiterea cauzei spre rejudecare primei instanţe.
În argumentarea motivului de nelegalitate invocat, recurenta a reiterat criticile formulate în apel şi a susţinut că ambele instanţe au respins probele solicitate, respectiv proba cu înscrisuri şi proba testimonială.
În continuare, a susţinut recurenta că instanţa de apel nu a cercetat şi nu s-a pronunţat asupra unui motiv de apel care se referea la faptul că la data de 21 iulie 2008, pârâta a completat un bilet la ordin, în alb, pentru o sumă nedatorată de 20.000 lei şi l-a introdus la plată deşi pârâta îi datora suma de 30.781 lei.
A mai susţinut recurenta că ambele instanţe nu au cercetat dacă pârâta s-a achitat de obligaţiile contractuale şi nici nu au verificat dacă susţinerile sale sunt reale, în raport de înscrisurile depuse odată cu cererea de chemare în judecată.
Recursul reclamantei SC F.R.Z. SRL MOLDOVIŢA este nefondat pentru considerentele ce urmează:
Potrivit art. 304 C. proc. civ., modificarea sau casarea unei hotărâri se poate cere numai pentru motive de nelegalitate, dispoziţii ce reglementează recursul, ca o cale extraordinară de atac.
Faţă de dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., invocate, Înalta Curte constată că recurenta nu a indicat în mod concret dispoziţiile legale încălcate sau aplicate greşit, iar criticile aduse deciziei recurate nu se regăsesc în dispoziţiile sus menţionate, acestea vizând de regulă, aplicarea unui text de lege străin situaţiei de fapt dedusă judecăţii sau extinderea normei de drept la situaţii neaplicabile în speţă.
Aşa fiind, se constată că singura critică ce ar putea face obiectul analizei instanţei de recurs, prin raportare la dispoziţiile art. 1169 C. civ., este cea referitoare la soluţia de respingere a probelor solicitate de către recurenta-reclamantă. Din această perspectivă, este de observat că instanţa de apel, a cărei hotărâre poate face obiectul analizei în recurs, a examinat corect cauza, raportat la cerinţele prevăzute de art. 1169 C. civ., potrivit căruia actori incumbit probatio.
Astfel, este de observat că în faţa instanţei de apel nu s-a reiterat cererea de probatorii, astfel cum susţine recurenta, ci apelul a fost soluţionat în limitele învestirii, potrivit dispoziţiilor legale ce reglementează această cale de atac. De altfel, instanţa de apel a făcut o amplă şi fundamentată examinare a probatoriului administrat în cauză, astfel cum rezultă din considerentele deciziei atacate.
În ceea ce priveşte celelalte critici referitoare la stabilirea situaţiei de fapt şi modalitatea de apreciere şi interpretare a probatoriului administrat în cauză, cu referire la sustragerile de material lemnos, se constată că nu pot face obiectul analizei în această fază procesuală, vizând aspecte de netemeinicie ce constituie atributul exclusiv al instanţelor anterioare.
Aşa fiind, pentru considerentele ce preced, în temeiul dispoziţiilor art. 312 C. proc. civ., recursul reclamantei va fi respins ca nefondat.
În temeiul dispoziţiilor art. 274 C. proc. civ., cererea intimatei-pârâte DIRECŢIA SILVICĂ SUCEAVA de obligare a recurentei la plata cheltuielilor de judecată va fi respinsă ca nedovedită, având în vedere că nu s-au depus la dosarul cauzei dovezi în susţinerea cererii formulate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanta SC F.R.Z. SRL MOLDOVIŢA împotriva deciziei nr. 43 din 13 mai 2011 pronunţată de Curtea de Apel Suceava, secţia comercială, contencios administrativ şi fiscal.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 13 decembrie 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4115/2011. Civil. Contestaţie la executare.... | ICCJ. Decizia nr. 4165/2011. Civil. Pretenţii. Recurs → |
|---|
