ICCJ. Decizia nr. 4084/2011. Civil. Obligatia de a face. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA A II-A CIVILĂ
Decizia nr. 4084/2011
Dosar nr. 1258/1371/2010
Şedinţa publică din 13 decembrie 2011
Prin sentinţa comercială nr. 3506 din 17 decembrie 2010 pronunţată de Tribunalul Comercial Mureş s-a admis acţiunea formulată de reclamanta SC A.T.N.G.C. SRL Luduş, împotriva pârâtei SC R.V.L. SA Luduş, societate în faliment, reprezentată prin lichidator S & B L.C. SPPI Tg.Mureş, şi în consecinţă, pârâta a fost obligată să ridice toate cablurile aferente instalaţiei electrice dezafectate, existente în interiorul şi pe acoperişul clădirii proprietatea reclamantei, iar în subsidiar, autorizează reclamanta să ridice aceste cabluri pe cheltuiala pârâtei. A fost respinsă ca neîntemeiată cererea reconvenţională formulată de pârâtă, care a fost, totodată, obligată la plata sumei de 4.100 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunţa această sentinţă, prima instanţă a reţinut că, în baza procesului-verbal de adjudecare din data de 28 octombrie 2005, reclamanta a devenit proprietara imobilului care a aparţinut pârâtei, căreia îi revine obligaţia de a ridica cablurile în litigiu, potrivit art. 1076 C. civ., derivând din obligaţia de garanţie a vânzătorului, prevăzută de art. 1336 pct. 1, art. 1339 C. civ.
Cu privire la cererea reconvenţională prin care pârâta a invocat un prejudiciu de 54.393 lei, reprezentând costul remedierii cablurilor deteriorate de reclamantă, prin distrugerea instalaţiei electrice, s-a reţinut că prejudiciul nu este cert, deoarece cablurile nu mai erau în folosinţă de un an, aşa încât, repunerea lor sub tensiune necesita lucrări de remediere.
Apelul declarat de pârâtă împotriva acestei hotărâri a fost admis prin decizia nr. 34/A din 16 mai 2011 a Curţii de Apel Târgu Mureş şi, în consecinţă, sentinţa fost schimbată în parte, în sensul admiterii în parte a acţiunii reconvenţionale, dispunându-se ca reclamanta să achite suma de 27.196,5 lei, reprezentând despăgubiri către pârâtă. S-au menţinut celelalte dispoziţii ale sentinţei.
În considerentele deciziei s-a reţinut, în esenţă, faptul că reclamanta se face culpabilă prin aceea că, în mod abuziv, fără a apela la mijloacele juridice, a procedat la tăierea întregii instalaţii electrice, fără acordul pârâtei.
De asemenea, şi atitudinea pârâtei a fost abuzivă, prin aceea că nu s-a conformat la solicitările reclamantei, ulterioare adjudecării,păstrând aceste instalaţii nefuncţionale.
Reţinându-se culpa comună a celor două părţi în litigiu, instanţa de apel a acordat jumătate din suma care a făcut obiectul cererii reconvenţionale.
Împotriva deciziei ambele părţi au declarat recurs.
1. Reclamanta SC A.T.N.G.C. SRL Luduş a solicitat admiterea recursului şi, în consecinţă, respingerea apelului pârâtei şi menţinerea sentinţei primei instanţe, cu obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea recursului se invocă existenţa unei contrarietăţi între dispozitiv şi considerente, prin obligarea reclamantei la despăgubiri pentru îndepărtarea de pe construcţia proprietatea sa a unor conductori electrici despre care s-a reţinut că nu au valoare economică, existând diferenţă şi în legătură cu cuantumul concret care, apare o dată ca fiind de 27.196 lei, iar în dispozitiv, de 27.196,5 lei.
Recurenta mai susţine că greşit s-a reţinut faptul că, adjudecarea imobilului s-a făcut cu excluderea instalaţiei electrice, ceea ce reprezintă o sarcină care grevează bunul, cu ignorarea unei probe, respectiv a adeverinţei nr. 10133 din 6 decembrie 2005 emisă de Administraţia Finanţelor Publice Luduş conform căreia imobilul vândut ”nu mai este grevat de nici o sarcină” astfel că, din acest motiv nu se poate reţine o conduită ilicită a reclamantei, pe care instanţa de apel îşi motivează obligarea acesteia la plata despăgubirilor.
Este criticată decizia din apel şi sub aspectul conţinutului înscrisului în conformitate cu care s-a stabilit cuantumul sumei, susţinându-se că oferta SISE Electrica Transilvania Sud nu cuantifică şi nu ţine cont de prejudiciul încercat de pârâtă prin tăierea conductorilor electrici care traversau clădirea proprietatea reclamantei şi care potrivit instanţei de apel nu aveau utilitate funcţională şi nici valoare economică, ci, cuantifică costurile totale privind o eventuală operaţiune de repunere în funcţiune a instalaţiei electrice de pe întreaga platformă industrială.
Sub aspectul răspunderii civile delictuale, recurenta susţine că în mod greşit, prin aplicarea greşită a legii s-a reţinut existenţa prejudiciului, stabilind răspunderea reclamantei pe ideea de culpă comună, întrucât nu s-a dovedit că instalaţia electrică era funcţională în momentul îndepărtării conductorilor, şi nici interesul pârâtei ori al unui terţ de a proceda la repunerea în funcţiune a acesteia, ci, mai mult, s-a făcut dovada vânzării acestor conductori la licitaţie publică organizată de lichidatorul judiciar la data de 17 decembrie 2010, data pronunţării sentinţei de către prima instanţă.
2. Prin recursul declarat, pârâta SC R.V.L. SA societate în faliment, reprezentată prin lichidator S&B L.C. SPPI Tg.Mureş şi S.T. –practician în insolvenţă, a solicitat modificarea în parte a deciziei comerciale nr. 34/A din 16 mai 2010, în sensul admiterii apelului său şi respingerii, în consecinţă, a cererii de chemare în judecată formulată de reclamanta SC A.T.N.G.C. SRL Luduş, admiterii cererii reconvenţionale, cu obligarea reclamantei la plata sumei de 54.393,01 lei reprezentând prejudiciul cauzat prin dezafectarea şi aducerea în stare de neîntrebuinţare a instalaţiei electrice proprietatea pârâtei, cu cheltuieli de judecată.
O primă critică are în vedere motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 7 C. proc. civ. şi se susţine că, instanţa de apel nu argumentează menţinerea soluţiei instanţei de fond cu privire la acţiunea formulată de reclamanta SC A.T.N.G.C. SRL Luduş, şi nu analizează motivele de apel în legătură cu acest aspect şi care se referă la schimbarea de către prima instanţă a temeiului de drept pe care reclamanta şi-a fundamentat acţiunea, din obligaţie de a face, prevăzută de art. 1077 C. civ., în cea de a nu face, prevăzută de art. 1076 C. civ.
A doua critică vizează motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. şi în dezvoltarea căruia, în privinţa cererii principale, recurenta repune în discuţie modalitatea de apreciere a probaţiunii de către instanţele de fond în legătură cu concluzia caracterului inutil al instalaţiei electrice, la care s-a ajuns.
Sub aspectul modului de soluţionare a cererii reconvenţionale se arată că admiterea în parte a acesteia este nelegală în raport de principiul reparării integrale a prejudiciului cauzat prin fapta ilicită a reclamantei, principiu fundamentat pe răspunderea civilă delictuală.
În concret se susţine că prejudiciul a fost dovedit în întregime, iar stabilirea culpei comune ca fundament al diminuării cuantumului acestuia este în contradicţie cu probele dosarului, cu faptul că, în cursul urmăririi penale a reprezentantului societăţii reclamante, în legătură cu dezafectarea instalaţiei electrice a pârâtei, acesta a fost de acord cu repararea prejudiciului.
Prin întâmpinarea formulată în cauză, pârâta-intimată SC R.V.L. SA Luduş, prin lichidator S&B L.C. SPPI Tg.Mureş şi S.T. –practician în insolvenţă, a solicitat respingerea recursului declarat de reclamanta SC A.T.N.G.C. SRL Luduş, cu obligarea acesteia la plata cheltuielilor de judecată.
În apărare susţine că, instanţa de apel a stabilit fără echivoc culpa reclamantei la săvârşirea faptei de tăiere a instalaţiei electrice proprietatea pârâtei şi că, nu există nici o contrarietate între considerentele si dispozitivul deciziei.
Recunoaşterile administratorului societăţii reclamante în cursul urmăririi penale, în legătură cu dezafectarea instalaţiei electrice a pârâtei, care a fost de acord cu repararea prejudiciului, sunt de natură să înlăture orice susţinere în legătură cu inexistenţa acestuia.
De asemenea, arată că nu prezintă relevanţă soarta actuală a cablurilor, din perspectiva culpei reclamantei şi a prejudiciului cauzat la momentul săvârşirii faptei ilicite.
Analizând recursurile prin prisma motivelor invocate se vor reţine următoarele:
Reclamanta SC A.T.N.G.C. SRL Luduş a achiziţionat de la pârâta SC R.V.L. SA Luduş, în insolvenţă, prin licitaţie publică, un imobil (hală) pe care s-a aflat amplasată o instalaţie electrică proprietatea pârâtei, şi pe care aceasta a refuzat să o ridice, în pofida solicitărilor scrise repetate ale societăţii reclamante.
Prin cererea de chemare în judecată reclamanta a solicitat să se dispună obligarea pârâtei la ridicarea acestor instalaţii electrice, iar în caz de refuz, obligaţia alternativă de a fi autorizată reclamanta să efectueze această operaţiune.
Cu toate acestea, anterior pronunţării unei hotărâri judecătoreşti reclamanta a procedat la tăierea instalaţiei electrice, faptă ce a făcut obiectul cercetării penale în dosarul nr. 888/P/2008 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Luduş şi în urma căreia administratorul SC A.T.N.G.C. SRL a fost scos de sub urmărirea penală pentru săvârşirea infracţiunii de distrugere, recunoscând însă fapta şi angajându-se la recuperarea prejudiciului cauzat SC R.V.L. SA.
În prezent, instalaţia electrică a făcut obiectul vânzării la licitaţie publică, astfel încât criticile pârâtei în legătură cu neargumentarea menţinerii soluţiei cu privire la acţiunea principală, cu ocazia judecării apelului nu mai prezintă interes şi nu ar putea conduce la pronunţarea altei soluţii care, sub acest aspect să afecteze interesul recurentei-pârâte, privit prin prisma caracteristicilor pe care acesta trebuie să le îmbrace: personal, direct, actual şi legitim.
În ceea ce priveşte cererea reconvenţională se va reţine că dezlegarea dată acesteia prin decizia de apel este legală, în sensul reţinerii culpei comune a părţilor la producerea prejudiciului.
Astfel, potrivit art. 998 C. civ., ”orice faptă a omului, care cauzează altuia prejudiciu, obligă pe acela din a cărui greşeală s-a ocazionat, a-l repara”, iar conform art. 999 C. civ., ”omul este responsabil nu numai pentru prejudiciul ce a cauzat prin fapta sa, dar şi de acela ce a cauzat prin neglijenţa sau imprudenţa sa”.
Pentru antrenarea răspunderii civile delictuale se cere existenţa unui prejudiciu, a unei fapte ilicite, raportul de cauzalitate dintre acestea, precum şi existenţa vinovăţiei celui care a cauzat prejudiciul, constând în intenţia, neglijenţa sau imprudenţa cu care a acţionat.
S-a relevat în speţă, producerea unui prejudiciu patrimonial în cuantum de 54.393,01 lei, care s-a dovedit cert, în patrimoniul pârâtei, dincolo de orice neconcordanţă semnalată de recurenta-reclamantă între anumite aspecte reţinute în considerentele deciziei, cu cele din dispozitiv.
În ceea ce priveşte criticile legate de cuantumul concret al sumei stabilite cu acest titlu se va reţine că acestea nu vor putea fi valorificate în temeiul art. 304 pct. 9 C. proc. civ. deoarece interpretarea probelor constituie o chestiune de fapt, precum la fel constituie şi critica legată de neacordarea relevanţei necesare unei probe din dosar în legătură cu lipsa grevării de sarcini a imobilului.
Prejudiciul s-a datorat însă culpei comune a părţilor, reţinându-se corect, pe de o parte, inacţiunea pârâtei de a ridica instalaţia electrică de pe proprietatea reclamantei, la solicitările exprese ale acesteia, iar pe de altă parte, fapta ilicită a reclamantei de a proceda la tăierea efectivă a instalaţiei, proprietatea pârâtei, fără acordul acesteia şi în lipsa unei autorizări judecătoreşti în acest sens.
Raportul de cauzalitate între prejudiciu şi fapta ilicită este evident, iar, în legătură cu vinovăţia, aşa cum s-a reţinut anterior, la ponderea prejudiciului a concurat, pe lângă fapta ilicită a reclamantei, şi aceea a pârâtei.
Din această perspectivă, atât criticile pârâtei privind încălcarea principiului reparării integrale a prejudiciului, cât şi cele ale reclamantei cu privire la reţinerea eronată a culpei sale sunt nefondate.
Aşa cum s-a arătat, toate elementele răspunderii civile delictuale sunt prezente în speţă şi au fost analizate în mod legal de către instanţa de apel, în raport de dispoziţiile art. 998, art. 999 C. civ.
În acest mod s-a răspuns unitar criticilor cuprinse în cele două recursuri care, pe lângă aspecte ce ţin de legalitatea soluţiei pronunţate au relevat şi aspecte legate de temeinicia acesteia şi care nu au putut face obiect al analizei în prezentul recurs, după cum s-a menţionat.
Nefiind deci, fondate criticile întemeiate pe dispoziţiile art. 304 pct. 7 şi 9 C. proc. civ., potrivit celor mai sus reţinute, în baza art. 312 alin. (1) C. proc. civ. se vor respinge recursurile declarate de reclamanta SC A.T.N.G.C. SRL şi pârâta SC R.V.L. SA.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondate recursurile declarate de reclamanta SC A.T.N.G.C. SRL LUDUŞ şi de pârâta SC R.V.L. SA PRIN LICHIDATOR JUDICIAR S & B L.C. SPRL TG. MUREŞ împotriva deciziei nr. 34/A din 16 mai 2011 pronunţată de Curtea de Apel Tg. Mureş, secţia comercială, contencios administrativ şi fiscal.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 13 decembrie 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3992/2011. Civil. Obligatia de a face. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 4083/2011. Civil. Pretenţii. Recurs → |
|---|
