ICCJ. Decizia nr. 4086/2011. Civil. Anulare incident plată. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA A II-A CIVILĂ
Decizia nr. 4086/2011
Dosar nr. 7445/110/2010
Şedinţa publică din 13 decembrie 2011
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 120 din 10 februarie 2011 pronunţată în dosarul nr. 7445/110/2010 al Tribunalului Curtea de Apel Bacău, secţia comercială şi contencios administrativ, s-a respins ca neîntemeiată acţiunea formulată de reclamanta SC S. SRL împotriva pârâtelor B.N.R. – Centrala Incidentelor de Plăţi Bucureşti şi Banca Transilvania Bacău având ca obiect anularea incidentului de plată.
Pentru a pronunţa această soluţie prima instanţă a reţinut în esenţă că reclamanta a solicitat anularea şi radierea din centrala incidentelor bancare a incidentului minor nr. 578 din 20 septembrie 2010, generat de refuzul la plată al biletului la ordin pe care l-a emis în favoarea SC A.B.Q. SRL.
În motivarea acţiunii reclamanta a arătat că deşi plata biletului la ordin a fost refuzată din lipsa disponibilului în cont, în aceeaşi zi a achitat la casieria beneficiarului suma prevăzută în biletul la ordin urmând ca acesta să fie retras de la plată. Pe de altă parte, la data introducerii la plată a biletului la ordin, societatea reclamantă avea disponibil în cont pentru efectuarea plăţii, însă pârâta Banca Transilvania Bacău a utilizat suma pentru acoperirea dobânzilor.
În temeiul prevederilor art. 2 lit. b) din Regulamentul nr. 1/2001 emis de B.N.R., tribunalul a respins acţiunea reclamantei cu motivarea că instanţei de judecată nu-i revine misiunea analizării obligaţiilor contractuale dintre partenerii de afaceri, ci doar aceea de a examina obligaţiile participanţilor înaintea sau în timpul procesului de decontare a instrumentelor de plată, respectiv a corectitudinii declanşării incidentului de plată de către persoana declarantă şi a îndeplinirii obligaţiei emitentului instrumentului de plată de a avea disponibil în cont la data prezentării la plată.
Raportat la aceste dispoziţii legale, prima instanţă a apreciat ca fiind lipsită de relevanţă împrejurarea că la data decontării, 20 septembrie 2010, reclamanta avea disponibil în cont pentru a achita suma necesară, pe care însă pârâta Banca Transilvania Bacău a utilizat-o pentru acoperirea dobânzilor, deoarece în efectuarea plăţilor există anumite priorităţi legale ce trebuie respectate de entitatea bancară. În plus, în condiţiile în care reclamanta a achitat în numerar suma datorată la casieria SC A.B.Q. SRL, în aceeaşi zi în care biletul la ordin era scadent, aceasta are posibilitatea de a se îndrepta direct împotriva partenerei sale de afaceri.
Prin decizia civilă nr. 52 din 9 iunie 2011 a Curţii de Apel Bacău, secţia comercială, contencios administrativ şi fiscal, s-a admis apelul - recalificat potrivit art. 2821 C. proc. civ. - declarat de reclamantă, cu consecinţa schimbării în tot a sentinţei, în sensul admiterii acţiunii şi anulării din Centrala Incidentelor de Plăţi a incidentului de plată nr. 578 din 20 septembrie 2010 privind biletul la ordin nr. BTRL3BT7072860.
Pentru a proceda astfel, instanţa de apel a arătat că în aceeaşi zi în care biletul la ordin a fost introdus la plată, adică 20 septembrie 2010, reclamanta a achitat în numerar suma datorată către SC A.B.Q. SRL care a efectuat demersuri pentru a retrage din circuit instrumentul de plată doar la data de 21 septembrie 2010, când banca solicitase deja înregistrarea incidentului de plată.
Prin urmare, obligaţia contractuală a reclamantei a fost îndeplinită în timpul procesului de decontare a instrumentului de plată, astfel încât înregistrarea incidentului de plată s-a făcut din eroare, deoarece obligaţia de plată fusese executată, ipoteza în care nu se mai poate pune în discuţie necesitatea apărării unui interes public în sensul dispoziţiilor Regulamentului nr. 1/2001 al B.N.R.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs pârâta B.N.R. – Centrala Incidentelor de Plăţi criticând-o pentru motivele de nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 8 şi 9 C. proc. civ.
În dezvoltarea criticilor recurenta invocă faptul că instanţa de apel nu a indicat pârâta obligată să anuleze incidentul de plată, nu face referire la poziţia procesuală a pârâtei Banca Transilvania Bacău ceea ce contravine dispoziţiilor Regulamentului nr. 1/2001 emis de BNR, potrivit cărora B.N.R. trebuie citată în astfel de cauze pentru ca hotărârea să-i fie opozabilă, dar nu poate fi direct obligată deoarece nu are nici un rol în procesul declarării incidentului de plată ci doar asigură baza materială a CIP şi ţinerea evidenţei incidentelor declarate.
Acelaşi regulament, susţine recurenta, a fost aplicat greşit prin decizia recurată, deoarece în sensul acestui act normativ în cadrul incidentului de plată trebuie examinate exclusiv relaţiile dintre părţile procesului, respectiv reclamanta şi persoana declarantă şi nu relaţiile comerciale dintre cele două societăţi comerciale.
În acest context, chiar dacă reclamanta a efectuat plata directă în timpul procesului de decontare a biletului la ordin, pârâtei Banca Transilvania Bacău nu-i este imputabilă înregistrarea incidentului de plată, întrucât banca nu are obligaţia de a întreprinde cercetări pentru stabilirea unei situaţii de fapt.
Analizând recursul formulat prin prisma motivelor invocate şi dispoziţiile legale anterior menţionat, Înalta Curte constată că este nefondat.
Astfel, cu precizarea că deşi invocate, prevederile art. 304 pct. 8 C. proc. civ. nu sunt incidente în lipsa unei dezvoltări corespunzătoare a criticilor, se va reţine că prin decizia recurată, instanţa de apel a aplicat corect prevederile art. 2 lit. b) şi art. 36 alin. (2) din Regulamentul nr. 1/2001 emis de B.N.R., situaţie în care motivul de recurs întemeiat pe prevederile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. este de asemenea nefondat.
În conformitate cu prevederile art. 2 lit. b) din regulament, incidentul de plată este definit ca ,,neîndeplinirea întocmai şi la timp a obligaţiilor participanţilor, înaintea sau în timpul procesului de decontare a instrumentului, obligaţii rezultate prin efectul legii şi/sau al contractului care le reglementează, a căror neîndeplinire este adusă la cunoştinţa CIP de către persoanele declarante, pentru apărarea interesului public.
Din această perspectivă, pe baza probelor administrate, a căror examinare nu este posibilă în recurs, în considerarea specificului acestei căi de atac, prin decizia recurată s-a stabilit că reclamanta şi-a îndeplinit obligaţia de plată la data de 20 septembrie 2010, în timpul procesului de decontare a instrumentului de plată, iar înregistrarea, la aceeaşi dată a incidentului de plată s-a produs numai ca efect al întârzierii demersului de retragere al biletului la ordin.
Prin urmare, nefiind îndeplinite cerinţele textului legal anterior citat instanţa a dispus potrivit art. 36 alin. (2) din regulament anularea incidentului de plată.
Conform acestor dispoziţii anularea informaţiilor privind incidentele de plăţi se poate face numai de către persoanele declarante din proprie iniţiativă sau la solicitarea instanţei judecătoreşti în baza unei cereri de anulare. În speţă, anularea incidentului a fost dispusă de instanţă ca urmare a admiterii cererii de anulare formulată de reclamanta şi nu prin obligarea uneia dintre cele două pârâte să aducă la îndeplinire această măsură.
Deşi, este corectă susţinerea recurentei potrivit căreia citarea sa în cauză priveşte doar opozabilitatea, o atare constatare nu poate conduce la o altă concluzie decât aceea de înlăturare a acestei critici, în condiţiile în care prin decizia recurată nu s-a stabilit nicio obligaţie în sarcina recurentei.
Cu privire la cel de al doilea motiv de recurs, constând în lipsa culpei pârâtei Banca Transilvania Bacău în înregistrarea incidentului de plată, se va reţine că această pârâtă nu a exercitat calea de atac, iar pe de altă parte instanţa de apel a argumentat că înregistrarea incidentului s-a efectuat din eroare dar numai ca efect al întârzierii demersului de retragere al biletului la ordin.
În concluzie, recursul va fi respins ca nefondat conform art. 312 alin. (1) C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta BANCA NAŢIONALĂ A ROMÂNIEI – CENTRALA INCIDENTELOR DE PLĂŢI BUCUREŞTI împotriva deciziei civile nr. 52/2011 din 9 iunie 2011 pronunţată de Curtea de Apel Bacău, secţia comercială, contencios administrativ şi fiscal.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 13 decembrie 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4167/2011. Civil. Pretenţii. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 4085/2011. Civil. Acţiune în constatare. Recurs → |
|---|
