ICCJ. Decizia nr. 4433/2011. Civil. Despăgubiri Legea nr.221/2009. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 4433/2011
Dosar nr. 268/115/2010
Şedinţa publică din 26 mai 2011
Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:
La data de 25 ianuarie 2010 reclamanta P.R. a chemat în judecată Statul Român prin Ministerul Finanţelor Publice, solicitând obligarea acestuia la plata sumei de 500.000 Euro cu titlu de daune morale.
În motivarea acţiunii reclamanta a arătat că prin Decizia nr. 200/1951 a M.A.I., familia acesteia a fost strămutată în perioada 1951 – 1956 în localitatea Cacomeanca din Bărăgan.
Restricţiile domiciliare au fost ridicate la data de 20 decembrie 1955, iar în perioada strămutării au înfruntat mizeria, frigul şi arşiţa dogoritoare, fiind obligaţi să-şi ducă traiul fără a avea un acoperiş.
În drept, a invocat dispoziţiile Legii nr.221/2009.
Prin sentinţa civilă nr. 562 din 1 aprilie 2010 pronunţată de Tribunalul Caraş-Severin a fost admisă în parte acţiunea formulată de reclamantă şi a obligat pârâtul Statul Român prin Ministerul Finanţelor Publice să plătească reclamantei suma de 250.000 Euro, în lei la cursul B.N.R. din ziua plăţii cu titlu de despăgubiri.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond, a reţinut, în esenţă, următoarele:
Legitimarea procesuală a reclamantei a fost dovedită în cauză, faţă de dispoziţiile art. 5 alin. (1) din Legea nr. 221/2009.
Că, potrivit dispoziţiilor art. 3 alin. (1) din Legea nr. 221/2009, constituie măsură administrativă cu caracter politic orice măsură luată de organele fostei miliţii sau securităţii, având ca obiect dislocarea şi stabilirea de domiciliu obligatoriu, internarea în unităţi şi colonii de muncă, stabilirea de loc de muncă obligatoriu, dacă au fost întemeiate pe unul sau mai multe acte normative, ca de exemplu Decizia nr. 200/1951 a Ministerului Afacerilor de Interne.
Or, din analiza actelor aflate la dosar rezultă că, sunt întrunite cerinţele art. 3 şi art. 5 din Legea nr. 221/2009.
Cât priveşte cuantumul daunelor morale, prima instanţă le-a apreciat ca fiind în sumă de 250.000 Euro.
Împotriva acestei sentinţe a declarat apel pârâtul Statul Român prin Ministerul Finanţelor Publice – Direcţia Generală a Finanţelor Publice Caraş - Severin, susţinând că, familia reclamantei nu a suferit o condamnare ci a fost supusă unor măsuri administrative cu caracter politic, iar potrivit art. 5 lit. a) din Legea nr. 221/2009, numai persoanele care au suferit o condamnare pot beneficia de acordarea unor despăgubiri.
A mai invocat şi faptul că, în stabilirea cuantumului despăgubirilor trebuia să se ţină seama şi de măsurile reparatorii acordate în baza Decretului-lege nr. 118/1990 şi OUG nr. 214/1999, precizând că reclamanta a beneficiat de aceste drepturi, primind o indemnizaţie lunară de 914 lei, astfel că nu se mai justifică acordarea daunelor morale.
Prin Decizia civilă nr. 233 din 23 iunie 2010 pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, secţia civilă, a fost admis apelul declarat de pârâtul Statul Român prin Ministerul Finanţelor Publice - Direcţia Generală a Finanţelor Publice Caraş-Severin şi în consecinţă; a schimbat în parte sentinţa atacată, în sensul că a stabilit cuantumul despăgubirilor la suma de 75.000 Euro.
Pentru a decide astfel, curtea de apel, a reţinut, că din interpretarea gramaticală a dispoziţiilor art. 5 alin. (1) din Legea nr. 221/2009, rezultă fără echivoc că, atât persoanele care au suferit condamnări cu caracter politic, cât şi cele care au făcut obiectul unor măsuri administrative cu caracter politic pot beneficia de acordarea unor despăgubiri pentru prejudiciul moral suferit.
În ceea ce priveşte cuantumul despăgubirilor acordate, curtea a reţinut că, acestea nu trebuie să se transforme într-un mijloc de îmbogăţire pentru victima prejudiciului şi ţinând cont şi de măsurile reparatorii acordate prin Decretul-lege nr. 118/1990 şi OUG nr. 214/1999 le-a reapreciat la suma de 75.000 Euro (câte 25.000 Euro pentru fiecare dintre cele 3 persoane; reclamanta, mama şi bunica).
Împotriva acestei din urmă hotărâri a declarat recurs Statul Român prin Ministerul Finanţelor Publice - Direcţia Generală a Finanţelor Publice Caraş-Severin invocând motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
Dezvoltând criticile de nelegalitate, recurentul a susţinut că, reclamanta şi familia acesteia nu a suferit o condamnare, ci a făcut obiectul unei măsuri administrative cu caracter politic, iar acordarea daunelor morale nu se justifică.
Cuantumul daunelor morale deşi nejustificat se apreciază în urma unor criterii, precum cel al prevederilor proporţionalităţii daunei în raport cu despăgubirea acordată şi cel al echităţii, care să asigure o reparaţie morală şi nu una patrimonială.
Cuantificarea prejudiciului moral trebuie să i se dea o apreciere rezonabilă, echitabilă, corespunzătoare prejudiciului real suferit.
Faţă de cele expuse, recurentul a solicitat admiterea recursului, modificarea deciziei, iar pe fond respingerea acţiunii.
În subsidiar, a solicitat reducerea cuantumului despăgubirilor acordate.
Examinând Decizia atacată prin prisma criticilor invocate, Înalta Curte constată că recursul declarat în cauză este întemeiat pentru considerentele ce vor fi arătate în continuare.
Critica recurentului-pârât potrivit căreia reclamanta intimată şi familia acesteia nu a suferit o condamnare cu caracter politic, ci a făcut obiectul unei măsuri administrative cu caracter politic, neîndeplinind condiţiile prevăzute de lege pentru a primi despăgubiri cu caracter moral este nefondată.
Prin Legea nr. 221 din 2 iunie 2009, legiuitorul a înţeles să definească ce se înţelege prin „condamnarea cu caracter politic" [art. 1 alin. (1)] precum şi prin „măsură administrativă cu caracter politic" (art. 3), a enumerat faptele considerate a fi atras condamnări şi măsuri administrative cu acest caracter, a precizat condiţiile în care şi alte fapte se încadrează în această categorie, fără a fi enumerate expres în lege şi totodată a precizat posibilitatea persoanelor care consideră că au suferit o condamnare sau care au făcut obiectul unor măsuri administrative de acest gen de a se adresa instanţelor judecătoreşti pentru constatarea caracterului politic al condamnării pentru alte fapte decât cele expres prevăzute de lege [art. 1 alin. (4), art. 4 alin. (1)], pentru constatarea caracterului politic al măsurii administrative [art. 3 şi art. 4 alin. (2)].
În art. 5 alin. (1) lit. a), al Legii nr. 221/2009 este reglementat dreptul persoanelor care au suferit condamnări cu caracter politic în perioada 6 martie 1945 – 22 decembrie 1989 sau care au făcut obiectul unor măsuri administrative cu caracter politic de a primi din partea statului despăgubiri pentru prejudiciul moral suferit.
Conform actelor aflate la dosar, prin Decizia M.A.I. nr. 200/1951 reclamanta şi familia sa au făcut obiectul măsurii administrative cu caracter politic fixându-le domiciliu obligatoriu în localitatea Feteştii Noi în perioada 18 iunie 1951 – 20 decembrie 1955.
Aşadar, critica recurentului că reclamanta nu beneficiază de despăgubiri cu caracter politic urmează a fi înlăturată.
Este întemeiată critica privind cuantumul daunelor morale acordate reclamantei şi familiei sale.
În cazul daunelor morale dat fiind natura prejudiciului care le generează nu există criterii precise pentru determinarea cuantumului lor.
Este incontestabil că, în cauză, au fost lezate drepturi fundamentale ale omului, a existat o atingere a valorilor care definesc personalitatea umană, demnitatea, onoarea, suferinţele fizice şi psihice ale familiei reclamantei-intimate.
Repararea prejudiciului nepatrimonial presupune acordarea unei satisfacţii de ordin moral susceptibile de a înlocui valoarea de care a fost lipsită.
Pentru cuantificarea acestui prejudiciu trebuie avut în vedere principiul proporţionalităţii şi al echităţii la care recurge şi Curtea Europeană a Drepturilor Omului atunci când acordă despăgubiri morale.
Or, judecând în echitate, se constată că suma acordată reclamantei şi familiei sale cu titlu de despăgubiri pentru prejudiciul moral suferit urmează a fi reapreciată la 37.500 Euro, fiind suficientă pentru a oferi o reparaţie pentru atingerea adusă.
În stabilirea acestui prejudiciu moral se are în vedere şi faptul că reclamanta P.R. beneficiază de o indemnizaţie lunară de 914 lei, cu titlu de despăgubiri pentru măsurile abuzive la care a fost supusă în perioada comunistă aşa cum rezultă din Hotărârea nr. 1597 din 29 noiembrie 1990 emisă de Comisia Judeţeană Caraş-Severin de Aplicare a Decretului-lege nr. 118/1990.
De precizat că, mama reclamantei şi bunica acesteia P.Z. şi P.D. au decedat la 24 iunie 1965 şi respectiv 30 decembrie 1998.
Faţă de cele expuse, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul declarat în cauză de pârâtul Statul Român prin Ministerul Finanţelor Publice, va modifica Decizia atacată în sensul că va stabili cuantumul despăgubirilor morale la 37.500 Euro, la cursul B.N.R. din ziua plăţii.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de pârâtul STATUL ROMÂN PRIN MINISTERUL FINANŢELOR PUBLICE PRIN DIRECŢIA GENERALĂ A FINANŢELOR PUBLICE CARAŞ SEVERIN împotriva deciziei civile nr. 233 din 23 iunie 2010 a Curţii de Apel Timişoara, secţia civilă.
Modifică Decizia atacată în sensul că stabileşte cuantumul despăgubirilor la suma de 37500 Euro, la cursul BNR din ziua plăţii.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 26 mai 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4486/2011. Civil. Reparare prejudicii erori... | ICCJ. Decizia nr. 4354/2011. Civil. Fond funciar. Revizuire -... → |
|---|
