ICCJ. Decizia nr. 4444/2011. Civil. Revendicare imobiliară. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 4444/2011
Dosar nr.27910/3/2008
Şedinţa publică din 26 mai 2011
Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:
Curtea de Apel Bucureşti a fost sesizată cu soluţionarea apelului declarat de reclamantele P.R.S.C., L.R.M., P.A.S.A. şi de intervenientul I.C. împotriva sentinţei civile nr. 1332 din 23 noiembrie 2009 a Tribunalului Bucureşti.
Apreciind că soluţionarea prezentei cauze, sub aspectul verificării calităţii procesuale active, care are prioritate, depinde şi de existenţa unei cote din dreptul de proprietate asupra imobilului revendicat în patrimoniul reclamantei P.R.S.C., a cărei dobândire pe cale succesorală de pe urma defunctei T.E. este supusă unei contestaţii judiciare serioase din partea intervenientului I.C., a admis cererea de suspendare formulată de către acesta.
Aceeaşi instanţă a reţinut că, Curtea de Apel Bucureşti se poate soluţiona cauza pe baza situaţiei juridice existente la data pronunţării, însă acest argument este valabil ori de câte ori se formulează o cerere de suspendare, astfel că validarea lui ar conduce la lăsarea fără aplicare a dispoziţiilor art. 244 alin. (1) C. proc. civ., ceea ce nu poate fi admis.
De aceea, instanţa are posibilitatea de a aprecia, de la caz la caz, dacă partea care solicită suspendarea urmăreşte un alt scop decât protejarea intereselor sale.
S-a conchis în sensul că, în ceea ce priveşte posibila vătămare a intereselor pârâtului prin admitere cererii de suspendare, aceasta nu poate consta decât în implicarea prelungit; într-o procedură judiciară, în timp ce prejudicierea intereselor părţii căreia i s-respins cererea de suspendare, în situaţia în care ar obţine o hotărâre favorabilă în celălalt proces, este mult mai gravă, implicând declanşarea uni nou litigiu.
Împotriva încheierii din data de 14 iunie 2010 privind suspendarea cauzei în temeiul art. 2441 [alin. (1) şi alin. (2)] C. proc. civ. au declarat recurs recurenţii P.F. şi F.P. care au susţinut următoarele critici de nelegalitate.
Obiectul cererii este revendicarea şi compararea titlurilor de proprietate astfel că pricina nu "atârna intru totul " de dezlegarea celorlalte cauze.
Se menţionează că încheierea privind suspendarea nu este motivată. Suspendarea cauzei pentru aceleaşi motive si întemeiata pe art. 2441 C. proc. civ. a mai fost dezbătută si soluţionata de instanţa de apel, aceasta respingând aceasta cerere, prin încheierea din data de mai 2009.
Se mai susţine că în mod contradictoriu şi inconsecvent consilierul Municipiului Bucureşti, deşi nu a schimbat nimic în probatoriul şi documentele de la dosar, susţinând şi admiterea cererii de suspendare.
Instanţa a pronunţat o asemenea soluţie încălcând dispoziţiile legale prevăzute de art. 287 alin. (2) C. proc. civ., precum şi art. 92 alin. (2) C. proc. civ. cu privire la normele imperative de judecare a apelului la termenul din 14 iunie 2010.
Faţă de faptul că dosarul a fost suspendat până la soluţionarea unui litigiu succesoral aflat încă la fond, se consideră că au fost afectate şi drepturile tuturor părţilor:
Analizând recursul declarat prin prisma dispoziţiilor legale incidente, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată că recursul este nefondat, urmând a fi respins pentru următoarele considerente:
Pentru a fi incident motivul de modificare reglementat de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. este necesar ca hotărârea recurată să fie lipsită de temei legal sau să fie dată cu aplicarea sau interpretarea greşită a legii.
În cauză, instanţa de apel a interpretat şi aplicat în mod just dispoziţiile art. 244 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ. dispunând suspendarea judecării apelurilor până la soluţionarea irevocabilă a dosarului nr. 3289/299/2009 al Judecătoriei sector 1 Bucureşti.
Dispoziţiile art. 244 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ. prevăd că instanţa poate suspenda judecata atunci când dezlegarea pricinii atârnă, în tot sau în parte de existenţa sau inexistenţa unui drept care face obiectul unei alte judecăţii, textul de lege lăsând la latitudinea instanţei posibilitatea de a suspenda cauza, având deplina libertate de apreciere în acest caz de suspendare legală facultativă.
Susţinerile recurenţilor din cuprinsul motivelor de recurs nu se justifică, instanţa de apel a apreciat în mod corect că soluţionarea cauzei deduse judecăţii depinde de existenţa dreptului ce face obiectul dosarului nr. 3289/299/2009 al Judecătoriei sector 1 Bucureşti, al cărui obiect îl constituie constatarea nulităţii certificatului de moştenitor, certificat cu care reclamanţii îşi legitimează calitatea procesuală activă în cauza dedusă judecăţii.
Nici criticile recurenţilor privind poziţia Municipiului Bucureşti care ar fi fost de acord cu rejudecarea cauzei eventuala afectare a drepturilor părţilor prin suspendarea cauzei nu pot conduce la susţinerea nelegalităţii încheierii recurate deoarece în mod just s-a interpretat textul art. 244 alin. (1) C. proc. civ. ce constituie unul din cazurile de suspendare legală facultativă şi se referă la o chestiune prealabilă, ce ar putea avea o influenţă hotărâtoare asupra dreptului dedus în justiţie.
Pentru aceste considerente, se va respinge recursul şi în baza art. 312 C. proc. civ. se va menţine încheierea Curţii de Apel, secţia a III-a civilă.
PENTRU ACESTE MOTIV.
ÎN NUMELE LEGI.
DECIDE
Respinge recursul declarat de pârâţii P.F. şi F.P. împotriva încheierii de şedinţă din 14 iunie 2010 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a III a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 26 mai 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4494/2011. Civil. Perimare. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 4486/2011. Civil. Reparare prejudicii erori... → |
|---|
