ICCJ. Decizia nr. 4354/2011. Civil. Fond funciar. Revizuire - Recurs
Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 4354/2011
Dosar nr.7025/1/2010
Şedinţa publică din 24 mai 2011
Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 671 din 2 martie 2009 Judecătoria Cornetu, Judeţul Ilfov a admis acţiunea formulată de reclamantele A.I. şi N.M. - în contradictoriu cu pârâţii Comisia locală de fond funciar Clinceni, Comisia Judeţeană Ilfov, P.G. şi Primăria comunei Clinceni prin primar – şi în consecinţă a constatat nulitatea absolută a titlului de proprietate nr. 17534/1995, în sensul că „va fi radiat de pe acesta" P.I. şi trecute A.I. şi N.M., moştenitoarele defunctei P.L.
Pentru a se pronunţa astfel, prima instanţă a reţinut în esenţă că P.I., autorul pârâtului P.G., a renunţat expres la succesiunea L.P., prin declaraţie autentificată nr. 503/1969.
Or, se mai arată, potrivit legii succesibilul renunţător nu poate beneficia de reconstituirea dreptului de proprietate deoarece „eredele renunţător, este considerat că nu a fost niciodată erede" devenind o persoană străină de moştenirea fostului proprietar.
Tot astfel, conchide instanţa fondului, cererea de reconstituire făcută de un renunţător nu poate echivala cu o retractare a renunţării.
Soluţia a fost menţinută de Tribunalul Bucureşti, secţia a V-a civilă, care, prin Decizia nr. 614/R din 12 martie 2010, în esenţă cu aceeaşi motivare, a respins recursul recurentului, ca nefondat.
Împotriva acestei ultime hotărâri, la 18 august 2010 a formulat cerere de revizuire, P.I.G., pârât în cauză care, făcând trimitere la prevederile art. 322 pct. 7 C. proc. civ., susţine că hotărârea atacată este contrară deciziei nr. 1290 din 13 aprilie 2000, dată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă, în acelaşi litigiu.
Examinând cererea de revizuire prin prisma dispoziţiilor art. 324 (1) pct. 1 C. proc. civ., Înalta Curte constată că aceasta a fost formulată cu depăşirea termenului prevăzut de lege.
Astfel, potrivit textului de lege mai sus citat, termenul de revizuire este de o lună, şi curge, în cazul motivelor prevăzute de art. 322 pct. 1, 2 şi 7 alin. (1) C. proc. civ., de la comunicarea hotărârilor definitive, iar când hotărârile au fost date de instanţe de recurs, după evocarea fondului, de la pronunţare.
Dacă hotărârile potrivnice sunt date de instanţele prevăzute la punctul 7 alin. (2), termenul curge de la pronunţarea ultimei hotărâri.
În speţă, se susţine că ar fi potrivnice hotărâri date de instanţe diferite în grad, hotărârea atacată pe calea revizuirii fiind pronunţată de o instanţă de recurs.
Ca atare, termenul de introducere a cererii de revizuire pentru contrarietate de hotărâri curge de la pronunţarea acestei ultime hotărâri, respectiv de la 12 martie 2010.
Or, aşa cum s-a arătat, cererea de revizuire a fost adresată Curţii de Apel Bucureşti, la 18 august 2010, cu mult peste termenul de o lună, defipt prin lege.
Pe cale de consecinţă, cererea de revizuire fiind formulată de P.I.G., cu neobservarea susmenţionatelor dispoziţii legale, urmează a fi respinsă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca tardivă, cererea de revizuire formulată de revizuenţii P.I.G. şi P.(P.)I.G. împotriva deciziei nr. 614/R din 12 martie 2010 a Tribunalului Bucureşti, secţia a V-a civilă.
Respinge ca rămasă fără obiect, cererea de suspendare a executării deciziei menţionate.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 24 mai 2011.
← ICCJ. Decizia nr. 4433/2011. Civil. Despăgubiri Legea... | ICCJ. Decizia nr. 4405/2011. Civil. Legea 10/2001. Revizuire -... → |
---|