ICCJ. Decizia nr. 4494/2011. Civil. Perimare. Recurs
Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr.4494/2011
Dosar nr. 1177/1/2000
Şedinţa publică din 26 mai 2011
Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la data de 28 martie 2000 la Tribunalul Bucureşti, secţia a III-a civilă, reclamanţii N.C., N.D., N.A. şi N.M. au solicitat în contradictoriu cu pârâţii Consiliul General al Municipiului Bucureşti şi SC C. SA ca prin hotărârea ce se va pronunţa aceştia să fie obligaţi să le lase în deplină proprietate şi liniştită posesie imobilul din Bucureşti sector 5 (construcţie şi teren).
Prin sentinţa civilă nr. 838 din 7 iulie 2000 Tribunalul Bucureşti, secţia a III-a civilă, a respins acţiunea.
Împotriva acestei sentinţe reclamanţii au declarat apel, care a fost respins ca nefondat prin Decizia civilă nr. 601 A din 13 octombrie 2000 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă.
Împotriva acestei decizii reclamanţii au declarat recurs, înregistrat la data de 20 decembrie 2000 la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie (Curtea Supremă de Justiţie).
Prin încheierea de la data de 1 iunie 2001 a fost suspendată judecata recursului, la cererea recurenţilor reclamanţi, în temeiul dispoziţiilor art. 47 alin. (1) din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, motivat de împrejurarea că această lege se aplică şi acţiunilor în curs de judecată, persoanele îndreptăţite putând solicita suspendarea judecării cauzei.
Dosarul a fost repus pe rol din oficiu la data de 3 octombrie 2005, măsura suspendării judecării cauzei fiind menţinută prin încheierea din data de 19 ianuarie 2006, deoarece niciuna din părţile legal citate nu s-a prezentat pentru a preciza care este stadiul procedurii administrative prevăzută de Legea nr. 10/2001.
În data de 3 iunie 2010 s-a dispus din oficiu repunerea pe rol a cauzei în vederea discutării perimării
Recurenţii-reclamanţi au fost citaţi pentru termenul de judecată din 30 septembrie 2010 cu menţiunea de a indica stadiul soluţionării notificării formulate în temeiul dispoziţiilor Legii nr. 10/2001.
La data de 15 decembrie 2010 Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a solicitat Primăriei Municipiului Bucureşti, Comisia pentru aplicarea Legii nr. 10/2001 să comunice stadiul soluţionării notificării formulate de reclamanţi cu privire la imobilul situat în Bucureşti, sector 5 (construcţie corp B în suprafaţă de 14,49 mp şi teren în suprafaţă de 144 mp), precum şi să se comunice dacă s-a emis dispoziţie/decizie cu privire la acest imobil şi dacă au fost pronunţate hotărâri judecătoreşti în temeiul Legii nr. 10/2001.
La termenul din data de 26 mai 2011 reprezentanta pârâtului Consiliul General al Municipiului Bucureşti a depus dispoziţia nr. 72 din 17 august 2001 privind restituirea în natură în proprietatea reclamanţilor a imobilului corp B situat în Bucureşti, sector 5.
Recursul se constată a fi perimat.
Judecata recursului a fost suspendată prin încheierea de la 1 iunie 2001 la cererea recurenţilor reclamanţi, în temeiul dispoziţiilor art. 47 alin. (1) din Legea nr. 10/2001.
La data de 17 august 2001 a fost emisă de către Primarul General al Municipiului Bucureşti dispoziţia nr. 72 privind imobilul în litigiu.
Se constată că după data de 1 iunie 2001 dosarul a rămas în nelucrare, împrejurare ce atrage incidenţa dispoziţiilor art. 248 pct. 1 C. proc. civ., termenul de prescripţie fiind întrerupt în perioada 1 iunie 2001 (data suspendării judecării cauzei) - 17 august 2001 (data emiterii deciziei nr. 72/2001 privind imobilul în litigiu).
Părţile nu au cerut repunerea cauzei pe rol, aşa încât din oficiu, la data de 3 iunie 2010, s-a dispus citarea părţilor pentru a fi pusă în discuţie perimarea.
Perimarea este o sancţiune procedurală de aplicaţie generală, care operează atât în etapa judecăţii în primă instanţă, cât şi în etapa judecăţii în căile de atac, având o natură juridică mixtă, în sensul că este o sancţiune procedurală pentru nerespectarea termenului prevăzut de lege, constând în stingerea procesului în faza în care se găseşte, dar şi o prezumţie de desistare, dedusă din faptul nestăruinţei părţilor un timp îndelungat în judecată.
Perimarea operează cu condiţia ca timp de un an să nu se fi săvârşit nici un act de procedură în vederea judecării cauzei, situaţie cauzată de lipsa de diligenţă a părţilor, care nu au acţionat în acest scop, deşi aveau posibilitatea să o facă.
Potrivit art. 248 alin (1) C. proc. civ., orice cerere de chemare în judecată, contestaţie, apel, recurs, revizuire şi orice altă cerere de reformare sau revocare se perima de drept, chiar împotriva incapabililor, dacă a rămas în nelucrare din vina părţii timp de 1 an.
Rezultă că, pentru a interveni perimarea în materie civilă, pricina, indiferent de faza procesuală în care se află, trebuie să fi rămas în nelucrare timp de un an şi această lăsare a pricinii în nelucrare să fie cauzată de culpa părţii.
In speţă se constată că termenul de prescripţie a fost împiedicat să curgă [art. 248 alin. (2) C. proc. civ.] în perioada 1 iunie 2001 - 17 august 2001, iar după această dată părţile au lăsat să treacă un interval de timp mai mare de un an fără a fi săvârşit vreun act de procedură în vederea reluării judecăţii recursului.
Din verificarea lucrărilor dosarului rezultă că până la data de 3 iunie 2010, când s-a repus cauza pe rol, nu s-a înregistrat nicio cerere de repunere a cauzei pe rol în vederea continuării judecăţii sau vreo cauză care să întrerupă (art. 249 C. proc. civ.) sau să suspende (art. 250 C. proc. civ.) acest termen.
In cauză, judecarea recursului a rămas în nelucrare, din vina părţilor o perioadă de timp mai mare de un an şi, în consecinţă, în temeiul art. 252 alin. (1) C. proc. civ. se va constata din oficiu, pentru considerentele expuse, că recursul declarat la data 20 decembrie 2000 împotriva deciziei nr. 601 A din 13 octombrie 2000 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă, s-a perimat de drept.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Constată perimat recursul declarat de reclamanţii N.C., N.D., N.A. şi N.M. împotriva deciziei nr. 601 A din 13 octombrie 2000 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 26 mai 2011.
← ICCJ. Decizia nr. 4493/2011. Civil. Legea 10/2001. Contestaţie... | ICCJ. Decizia nr. 4444/2011. Civil. Revendicare imobiliară.... → |
---|