ICCJ. Decizia nr. 4497/2011. Civil. Drepturi băneşti. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 4497/2011
Dosar nr. 5207/120/2008
Şedinţa publică din 26 mai 2011
Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la data de 9 octombrie 2008 la Tribunalul Dâmboviţa reclamanţii I.M.E., ş.a., au chemat în judecată pe pârâta SC P. SA solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunţa aceasta să fie obligată la plata drepturilor băneşti cuvenite, care nu s-au acordat conform art. 176 alin. (1) şi (2) din contractul colectiv de muncă la nivel de ramură energie electrică, termică, petrol şi gaze pentru anii 2005, 2006 şi 2007, reactualizarea în funcţie de rata inflaţiei a drepturilor ce se vor stabili şi obligarea pârâtei să stabilească şi să acorde pentru reclamanţi acţiunile la care au dreptul ca urmare a trecerii la o formă de privatizare, potrivit art. 168 alin. (6) din contractele colective de muncă din anii 2004-2008.
In drept reclamanţii au invocat dispoziţiile art. 38, art. 243, art. 283 alin. (1) lit. c) şi art. 287 C. muncii şi art. 145, art. 168 alin. (1), art. 176, art. 232 din contractul colectiv de muncă la nivel de societate pe anii 2005, 2006 şi 2007.
Prin sentinţa nr. 57 din 8 ianuarie 2009 Tribunalul Dâmboviţa, secţia civilă, a admis în parte acţiunea, a obligat pârâta la plata către reclamanţii ale căror contracte de muncă nu au încetat anterior lunii octombrie 2007 a suplimentării salariale pentru luna octombrie 2007 (aprovizionare toamnă-iarnă) în cuantum de un salariu minim pe P. SA, drepturi actualizate până la acordarea efectivă. A respins ca neîntemeiată cererea privind suplimentările pentru aprovizionarea toamnă-iarnă pe anii 2005-2006 şi contravaloarea unei cantităţi de gaze pe anii 2005-2006-2007. A respins ca prematură cererea reclamanţilor privind acordarea de acţiuni gratuite.
Împotriva acestei sentinţe pârâta a declarat recurs.
La data de 17 iunie 2009 Curtea de Apel Ploieşti, secţia conflicte de muncă şi asigurări sociale, a luat în discuţie excepţia invocată de pârâtă privind neconstituţionalitatea prevederilor legale cuprinse în art. 298 alin. (2) ultima liniuţă din Legea nr. 53/2003 prin raportare la prevederile art. 1 alin. (4) şi (5), art. 73 alin. (3) lit. p) şi art. 79 alin. (1) din Constituţia României, respingând cererea de sesizare a Curţii Constituţionale.
Împotriva acestei încheieri, la data de 17 iunie 2009, pârâta a declarat recurs, înregistrat la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia civilă şi de proprietate intelectuală, la data de 20 iulie 2009, solicitând admiterea recursului, modificarea în tot a încheierii recurate în sensul de a dispune suspendarea cauzei şi sesizarea Curţii Constituţionale, susţinând în esenţă că sunt îndeplinite condiţiile de admisibilitate ale excepţiei de neconstituţionalitate, potrivit dispoziţiilor art. 29 din Legea nr. 47/1992.
Judecata recursului a fost suspendată prin încheierea de la 28 ianuarie 2010, în temeiul dispoziţiilor art. 242 alin. (1) C. proc. civ., întrucât părţile legal citate nu s-au prezentat la termenul defipt şi nu s-a cerut judecarea în lipsă, dosarul rămânând în nelucrare de la acea dată.
Părţile nu au cerut repunerea cauzei pe rol, aşa încât din oficiu, s-a dispus citarea părţilor pentru a fi pusă în discuţie perimarea.
Perimarea este o sancţiune procedurală de aplicaţie generală, care operează atât în etapa judecăţii în primă instanţă, cât şi în etapa judecăţii în căile de atac, având o natură juridică mixtă, în sensul că este o sancţiune procedurală pentru nerespectarea termenului prevăzut de lege, constând în stingerea procesului în faza în care se găseşte, dar şi o prezumţie de desistare, dedusă din faptul nestăruinţei părţilor un timp îndelungat în judecată.
Potrivit art. 248 alin (1) C. proc. civ., orice cerere de chemare în judecată, contestaţie, apel, recurs, revizuire şi orice altă cerere de reformare sau revocare se perima de drept, chiar împotriva incapabililor, dacă a rămas în nelucrare din vina părţii timp de 1 an.
Se mai constată, în egală măsură , că în dosar nu s-au dovedit cauze care să împiedice curgerea termenului de prescripţie [art. 248 alin. (2) C. proc. civ.], să întrerupă (art. 249 C. proc. civ.) sau să suspende (art. 250 C. proc. civ.) acest termen.
În cauză, judecarea recursului a rămas în nelucrare, din vina părţilor o perioadă de timp mai mare de un an şi, în consecinţă, în temeiul art. 252 alin. (1) C. proc. civ. se va constata din oficiu, pentru considerentele expuse, că recursul declarat la data de 17 iunie 2009 împotriva încheierii de şedinţă din 17 iunie 2009 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia conflicte de muncă şi asigurări sociale s-a perimat de drept.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Constată perimat recursul declarat de pârâta SC P. SA împotriva încheierii din 17 iunie 2009 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia conflicte de muncă şi asigurări sociale.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 26 mai 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4679/2011. Civil. Despăgubiri Legea... | ICCJ. Decizia nr. 4641/2011. Civil. Contestaţie decizie de... → |
|---|
