ICCJ. Decizia nr. 4641/2011. Civil. Contestaţie decizie de concediere. Revizuire - Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 4641/2011
Dosar nr.707/64/2010
Şedinţa publică din 31 mai 2011
Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:
Prin Decizia civilă nr. 1026/M din 01 octombrie 2010, Curtea de Apel Braşov, secţia civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie, de conflicte de muncă şi asigurări sociale, a admis excepţia de necompetenţă materială a Curţii de Apel Braşov şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei, având ca obiect revizuirea deciziei civile nr. 780/2010 a Curţii de Apel Braşov, în favoarea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
Prin cererea înregistrată la această instanţă sub nr. 707/2010, revizuentul M.N.A. a solicitat revizuirea deciziei civile nr. 780/2010 a Curţii de Apel Braşov, în contradictoriu cu intimata SC G. SRL.
S-a susţinut că dispozitivul deciziei civile sus-menţionate cuprinde dispoziţii potrivnice ce nu se pot aduce la îndeplinire, prin raportare la dispoziţiile sentinţei civile nr. 509/2010 a Tribunalului Covasna.
În drept, cererea a fost întemeiată pe dispoziţiile art. 322 pct. 7 C. proc. civ.
Prin sentinţa civilă nr. 509/2010, Tribunalul Covasna a admis, în parte, contestaţia formulată de M.N.A., în contradictoriu cu intimata S.C. G. SRL, a anulat Decizia nr. 1 emisă de intimată la data de 01 aprilie 2010, a dispus reintegrarea contestatorului în funcţia de fotograf la unitatea intimată, a fost obligată intimata să plătească contestatorului despăgubiri reprezentând salariile indexate, majorate şi actualizate, a celorlalte drepturi de care ar fi beneficiat pe perioada dintre data încetării raporturilor de muncă şi data reintegrării efective în funcţia deţinută, a constatat că în perioada 1 noiembrie 2009 şi 11 noiembrie 2009, contestatorul a avut raporturi de muncă cu societatea intimată în funcţia de fotograf, astfel a obligat angajatorul să-i achite drepturile salariale cuvenite pentru funcţia de fotograf, actualizate cu indicele de inflaţie care se vor calcula pe perioada dintre data scadenţei şi data plăţii efective a debitului, a obligat intimata la plata către contestator a sumei de 5.812,92 lei, reprezentând contravaloarea a 266 ore suplimentare efectuate în perioada dintre data de 1 noiembrie 2009 şi 28 februarie 2010, actualizată cu indicele de inflaţie ce se va cuantifica pe intervalul dintre data scadenţei şi data plăţii efective a sumei, a respins restul pretenţiilor formulate.
Prin Decizia civilă nr. 780/2010, Curtea de Apel Braşov a admis, în parte, contestaţia, a constatat că în perioada 1 noiembrie 2009-11 noiembrie 2009, contestatorul a avut raporturi de muncă cu societatea pârâtă, a fost obligată pârâta SC G. SRL să-i achite drepturile salariale cuvenite contestatorului pentru funcţia de fotograf, actualizate cu indicele de inflaţie de la data scadenţei până la plata efectivă, pentru perioada lucrată 01 noiembrie 2009 - 11 noiembrie 2009, a respins restul pretenţiilor contestatorului, a menţinut din dispoziţiile sentinţei prevederea referitoare la plata drepturilor salariale pe perioada 1 noiembrie 2009 -11 noiembrie 2009 şi cea referitoare la respingerea restului pretenţiilor, a înlăturat dispoziţiile referitoare la anularea deciziei 1 din 1 aprilie 2010, la reintegrarea contestatorului, la plata drepturilor salariale şi a orelor suplimentare, a obligat intimatul contestator M.N.A. să plătească recurentei suma de 1000 lei cheltuieli de judecată în recurs.
Revizuentul M.N.A. a declarat prezenta cale de atac, invocând existenţa unor hotărâri potrivnice, respectiv sentinţa civilă nr. 509/2010 a Tribunalului Covasna şi Decizia civilă nr. 780/2010 a Curţii de Apel Braşov.
Cererea de revizuire va fi respinsă ca inadmisibilă, pentru următoarele considerente:
În drept, potrivit dispoziţiilor art. 322 pct. 7 C. proc. civ., se poate cere revizuirea unei hotărâri rămase definitive în instanţa de apel sau prin neapelare, precum şi a unei hotărâri dată de o instanţă de recurs atunci când evocă fondul, „dacă există hotărâri definitive potrivnice, date de instanţe de acelaşi grad sau de grade deosebite, în una şi aceeaşi pricină, între aceleaşi persoane, având aceiaşi calitate".
Raţiunea reglementării prevăzută de dispoziţia legală sus-menţionată o constituie necesitatea de a se înlătura o a doua hotărâre judecătorească pronunţată cu încălcarea principiului lucrului judecat.
Aşadar, pentru a fi admisibilă o cerere de revizuire în condiţiile art. 322 pct. 7 C. proc. civ., este necesar ca cele două hotărâri judecătoreşti să fie pronunţate în cauze (dosare) diferite, între acelaşi părţi, având acelaşi obiect.
Ipoteza de fapt invocată de revizuent în cauza de faţă nu poate fi valorificată în contextul unei cereri de revizuire întemeiată pe dispoziţiile art. 322 alin. (1) pct. 7 C. proc. civ., întrucât, aşa cum rezultă cu prisosinţa din paragrafele anterioare, hotărârile au fost pronunţate în acelaşi dosar, dar în etape procesuale diferite, ceea ce înseamnă că nu sunt îndeplinite în mod cumulativ cerinţele textului de lege sus-menţionat.
Aşa fiind, pentru considerentele de fapt şi de drept prezentate anterior, Înalta Curte va constata că nu sunt îndeplinite condiţiile de admisibilitate prevăzute de art. 322 pct. 7 C. proc. civ. şi, drept consecinţa, va respinge cererea de revizuire dedusă judecăţii.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca inadmisibilă cererea de revizuire formulată de revizuentul M.N.A. împotriva deciziei nr. 780/R din 30 iulie 2010 a Curţii de Apel Braşov, secţia civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie, de conflicte de muncă şi asigurări sociale, pronunţată în dosarul nr. 967/119/2010.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 31 mai 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4497/2011. Civil. Drepturi băneşti. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 4676/2011. Civil. Despăgubiri Legea... → |
|---|
