ICCJ. Decizia nr. 5188/2011. Civil. Despăgubiri Legea nr.221/2009. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 5188/2011
Dosar nr. 339/120/2010
Şedinţa publică din 15 iunie 2011
Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:
Prin sentinţa nr. 839 pronunţată la 10 mai 2010, Tribunalul Dâmboviţa a admis în parte acţiunea formulată de reclamanta B.T.M. şi a obligat Statul Român să plătească reclamantei suma de 100.000 Euro, echivalent în lei la cursul BNR de la data plăţii, reprezentând despăgubiri pentru prejudiciul moral suferit prin condamnarea numitului M.G. la 7 ani închisoare şi 4 ani interdicţie corecţională, prin sentinţa penală nr. 365 din 28 iulie 1960 a Tribunalului Militar Bucureşti pentru infracţiunea de uneltire contra orânduirii sociale prin agitaţie.
Pentru a pronunţa această hotărâre s-a avut în vedere faptul că în urma cercetării tuturor circumstanţelor cauzei se impune o reparaţie morală pentru suferinţele îndurate de autorul reclamantei, ca urmare a aplicării pedepsei închisorii, ştiute fiind condiţiile din penitenciar de la acea dată.
Având în vedere că s-a demonstrat caracterul abuziv al arestării şi suferinţele îndurate de către autorul reclamantei, tribunalul a admis în parte acţiunea şi a obligat Statul Român la plata sumei de 100.000 Euro daune morale, în echivalent lei BNR la data plăţii.
Împotriva acestei sentinţe au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Dâmboviţa şi apelantul-pârât Statul Român - Ministerul Finanţelor Publice prin Direcţia Generală a Finanţelor Publice Dâmboviţa, ambele apeluri formulate vizează în principal aceeaşi problemă, respectiv cuantumul despăgubirilor acordate reclamantei, ţinând cont de prevederile OUG nr. 62/2010 pentru completarea şi modificarea Legii nr. 221/2009.
Curtea de Apel Ploieşti, prin Decizia civilă nr. 173 din 15 martie 2010 a admis apelurile şi a schimbat în parte sentinţa în sensul reducerii cuantumului despăgubirilor la suma de 5000 lei.
In considerentele deciziei s-a reţinut că ulterior intrării în vigoare a Legii 221/2009, Guvernul României, ţinând seama de impactul semnificativ asupra bugetului de stat pe care îl va avea plata despăgubirilor pentru prejudiciile morale stabilite prin Legea nr. 221/2009, a adoptat OUG nr. 62/2010, prin care a modificat şi completat Legea nr. 221/2009, stabilind în art. I pct. 1 că despăgubirile pentru prejudiciul moral suferit prin condamnare, pot fi acordate soţului şi descendenţilor de gradul I, în cuantum de.5000 EURO.
Având în vedere dispoziţiile legale expuse în precedent, faptul că până la intrarea în vigoare a OUG nr. 62/2010 hotărârea din prezenţa speţă nu era definitivă, precum şi împrejurarea că reclamanta are calitatea de descendent de gradul I al defunctului M.G., care a suferit o condamnare cu caracter politic, în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, instanţa a apreciat ca fiind întemeiate criticile formulate de apelanţi prin calea de atac promovată, situaţie în care, a dispus reducerea cuantumului despăgubirilor acordate reclamantei, la suma de 5000 Euro.
Împotriva deciziei instanţei de apel a declarat recurs reclamanta susţinând că a fost dată cu aplicarea greşită a legii întrucât dispoziţiile OUG nr. 62/2010 nu se aplică cererilor înregistrate înainte de intrarea în vigoare a acestui act normativ.
Recursul este fondat pentru considerentele care succed.
OUG 62/2010 care a modificat art. 5 alin. (1) lit. a) din Legea 221/2009 şi a impus o plafonare a cuantumului daunelor morale a fost declarată neconstituţională prin Decizia nr. 1354 din 20 noiembrie 2010 a Curţii Constituţionale, care este definitivă şi obligatorie şi, ca atare, această plafonare propusă nu mai poate fi aplicată.
Pentru acest considerent se impune casarea deciziei atacate şi, pentru ca părţile să nu fie private de un grad de jurisdicţie, trimiterea cauzei la aceeaşi instanţă pentru rejudecarea apelurilor.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de reclamanta B.T.M. împotriva deciziei nr. 173 din 15 martie 2010 pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti, secţia civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie.
Casează Decizia atacată şi trimite cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 15 iunie 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5229/2011. Civil | ICCJ. Decizia nr. 5198/2011. Civil. Legea 10/2001. Recurs → |
|---|
